Între două lumi

ziua 20 – În căutarea fericirii

Sunt zile în viața unui om, în care se întâmplă lucruri la care nu se așteaptă, în care apar fel de fel de întâmplări neprevăzute și nu știi cum să le faci faţă.

De ce râmă găina în ogradă? Ce caută ea și ce speră ea să găsească în colb? Am râmat și eu, sperând că voi găsi diamante.. și când colo, am dat peste niște pietre…da, ele străluceau frumos, dar aveau numai și numai un luciu… și totuși, de ce strălucirea te orbește? de ce „iți ia fața” ?

Se spune că diamantele sunt prietene bune ale femeilor.. și totuși, atunci când am întâlnit un diamant i-am dat drumul, l-am scăpat din mână, eram mult prea tânără să-l valorez, aşa cum era el, cum ar fi meritat, iar acum îl vreau din nou.. însă acel diamant,  acum împodobește mâna altei femei. Mă uit lung, întind gâtul și ciocul..să-l ciugulesc și să fie iar al meu, dar găina tot găină..râmă și dă peste altceva, ceva care îi arată că nu mai are diamantul..i l-a luat altă găină mai merituoasa.

Plutesc în dileme și nu mă hotărăsc pe ce drum să o apuc. În calea mea, se deschid mai multe coridoare, fiecare din acestea are la capătul lui, câte o ușă…iar toate uşile sunt deschise. Simt că fiecare din ele are ceva surprinzător de trăit, odată ce-i treci pragul..oare?

Dilema ușilor deschise…a emoțiilor pășiri dincolo de prag, cum să fac?

Mi-e teamă să renunţ de tot la am găsit, dar mi-e teama şi să trăiesc în continuare cu visul la diamantul regăsit după atâta amar de vreme.

Îmi spun în gand că trebuie să închei un capitol, dar nu reușesc, nu ştiu ce uşă să aleg…pe ce coridor să-mi îndrept paşii, astfel încât, să nu am regrete târzii că nu am intrat pe uşa din dreapta, sau pe cea din stânga.

Aşa că acum, o să fac precum găina…şi o să mă împiedic, să vedem, cine îmi va da mâna să mă ridic.