Arhive pe categorii: Nutritie in slujba sanatatii, frumusetii si tineretii

„Mai bine sa stim mai mult decat mai putin”

Citat

Am să vorbesc puţin despre animale și dragostea oamenilor pentru ele. Mult mai mult, vreau sa exprim ceea ce simt eu pentru ele.

Mă refer în această povestire a mea, nu numai la căței și la pisici..ci la toate animalele. La tot ce mișcă și ce este viu. Dar mai ales la porc…acest animal nobil, pe care omul l-a transformat în injurie pe nedrept, l-a catalogat ca fiind cea mai josnică ființă de pe pământ, fără drept de apel…porcul nu se poate apăra.

Toate animalele au dreptul la viață, la o viață decentă și nu trebuie omorâte pentru a fi mâncate.  Nici înmulțite, nici crescute în ferme și gospodarii, cel puțin nu pentru a fi hrană pe masa omului, nu aşa le-a adus Dumnezeu pe pământ. Ele au fost „create” cu un alt scop.

Porcul care este crescut în gospodărie,  se poate considera un caz mai special „privilegiat” decât cel din ferme, care merge la abatoare și care nu are o „mămică” și un „tătic” să-l boteze Ghiță , să-l hrănească un an și să-l privească drept în ochi, să-l scarpine pe spate, ca mai apoi să-i înfigă un cuțit în inimă și să-l tranșeze în cârnați și tobă!

Porcul de fermă dus direct la abator, ca destinația lui finală, nu știe nimic despre viață, el fiind născut și crescut în condiții mult mai aprige, doar pentru a fi mâncat de mii și mii de oameni. Oameni,  care consideră că Dumnezeu este bucuros să fie celebrat de Crăciun în „pomana porcului” și în oale întregi de sarmale.

Am ales porcul, deoarece eu respect acest animal. Este un animal deosebit și extrem de inteligent. El poate fi dresat și educat și nu trăiește în noroi. Îi place și lui curățenia și viața frumoasă.

Porcul răsplătește omul, pe toată viața lui de om. Îi oferă materii putride pe intestine, colesterol LDL cât casa, ateroame pe artere, hipertensiune arterială, burți plus bărbii duble ca bonus  și ceafă de „porc”, boli incurabile, chinuri și suferințe. Acesta este felul lui de a vă mulțumi pentru „grija” intens acordată. O săptămâna porumb, o alta mere, lături și tot aşa…ca să facă piept ardelenesc. El vă mulțumește intens cu grăsimi,  șunci și colaci care se revarsă peste pantaloni. Mergeți la spital „sunteți bolnavi”,  este mulțumirea porcului crescut, sau nu, în gospodării… Ghiță își spune cuvântul! Ultimul lui cuvânt…

Ghiță vă mulțumește pentru că i-ați amenajat un culcuș insalubru, mizer, îngust și fără lumină de cele mai multe ori, în cel mai înfundat și îndepărtat colț al gospodăriei, pentru că miroase… și l-ați scăldat în noroaie, pentru că așa îi place. Nu îi place așa! Este plin de paraziți tot de la voi, din cauza condițiilor înfiorătoare de trai…se „tapeteaza” singur cu namol, ca prin uscare să scape de ei.

Omul face ce vrea cu porcul lui! Are deplină proprietate asupra acestui biet animal, care a venit pe lume doar să umfle niste burți…dar are și el plăcerea de a mulțumi pentru tot acest „respect” ordinar… mergeți să vă faceți un set complet de analize și pentru tot ce iese acolo, să-i mulțumiți lui Ghiță…

Porcul suferă îngrozitor…dar răzbunarea lui e cruntă! Trebuie fiecare să înțelegem, chiar dacă mai târziu, niciodată nu este prea târziu. Iată, piețele sunt  pline cu bunătăți, cu verdețuri, legume și fructe proaspete. Au gustul cel mai bun, sunt pline de vitamine și nutrienţi și pot hrăni ieftin, mii de guri. Chiar și cele mai sărace familii, își pot permite meniuri din cele mai variate.

Porcul este cel mai destept animal..nu il mai jigniți comparându-l cu omul…omul nu ar merita nici măcar să-i rânească trocul..

Sunt sigură că multă lume m-ar întreba acum..”tu nu ai mâncat carne de porc?”..ba da! Am mâncat și eu, ba chiar cu o placere sadică! Dar am fericirea să mă aflu în fața unei descoperiri imense a vieții mele: aceea că, dacă până acum mă mângâiam cu gândul că nu știam și doar dădeam din clanță că iubesc animalele..acum știu și nimic nu mă mai iartă! Mai ales subconștientul meu…de om. Şi apoi în urma unor rezultate excelente și ca spirit și ca sănătate, de când am renunțat la acest obicei indecent. Nu mai mănânc..am și acum convingerea că în corpul meu, încă se mai află „mulțumiri” de-ale lui Ghiță…dar tot „mulțumirile” acestea mi-au deschis ochii mari și sper să-i deschidă și pe ai voștri!

Şi m-ar mai întreba unii…”păi ce rost mai au atunci animalele din gospodării..din ferme?”.. și aş răspunde că, ele nu ar trebui să mai existe! Să existe doar în libertate..aşa cum a fost de la începutul lumii, până să descopere omul vânătoarea, focul și alte nenorociri. Cultivați pământul, plantați pomi fructiferi…da-ţi pământului de lucru, că el vă va mulțumi înzecit, prin viață frumoasă și sănătate, prin respect și iubire adevărata faţă de animale. Mâncați doar rodul lui…este, nu deajuns, ci este minunea pe pământ, paradisul oamenilor sănătoși și frumoși, a animalelor și falimentul fabricilor de medicamente. Carnea dă agresivitate oamenilor, primiți toată adrenalina spaimei animalului în faţa morții, odată cu ingerarea ei…

Priviți oamenii vegetarieni, vegani… priviți seninul chipului lor, frumusețea sufletului și inima curată.  Cât sunt de supli și frumoși, sensibili și plini de dragoste. Acestea nu vin de la carne, nici nu ar fi posibil.

Nici măcar nu pot aminti de alte animale..de Joiana, de miei și capre și tot ce se taie pe mese din „belșug”… belșug împotriva bunului simţ și al milei faţă de aproape…aproapele nu este numai omul, omul care distruge tot în calea lui, care a făcut-o și o va face în continuare. Până va pieri complet ca specie. Omul va pieri, dar animalele vor rămâne, în triumful lor împotriva a tot ce le-a distrus viaţa și habitatul.

Şi păsările intră în aceeași categorie…crescute pentru a fi mâncate. Ce tragic este că, atunci când un om este bolnav și i se servește supă de pui. Nimic mai îngreunat pentru organism, care se chinuie săracul singur să scape de toxine..iar supa de pui îl bulversează cu totul. Nici eu și nici nimeni, nu s-a făcut bine de la supa de pui, nici măcar nu și-au vindecat bolile, ci doar organismul singur luptă să se vindece, de unul singur, chiar şi atunci când i se pun mii de greutăți în spinare…

Mă voi folosi în materialul meu, de citate celebre. Nu pentru că nu aş fi capabilă să exprim singură ceea ce simt, ci pentru că alții, cu extrem de mult mai deștepți decât mine, au gândit la fel…Mă ajut de ei, deoarece pe mine nu mă veți crede. Îmi face chiar impresia că-mi voi atrage critici virulente, însă pe blogul meu îmi exprim părerea aşa cum doresc și cum simt.

De mic copil am iubit animalele, în curtea străbunicii mele, au fost mereu găini. Ea le boteza „Fetiţa”, „Bibilica”, „Puia”… și spunea ea că, le cumpără din Gostat ca să le mai treacă mirosul specific de crescătorie. Le amenaja loc frumos, coteț curat.. și de cele mai multe ori, acestea nu mai erau tăiate niciodată! Spunea că nu mai are inima să le mănânce, după ce le-a crescut ca pe copii ei. Eu am crescut la ea în primii ani de viaţă și am preluat multe din caracterul ei, la fel și aceste trăsături. Când se îmbolnăveau și trebuiau tăiate găinușele, plecam de acasă amândouă și cine le tăia le și lua să le mănânce. Nu pot uita niciodată acele vremuri, pentru că toata vacanţa de vară stăteam în țarcul găinilor cu ele în braţe, încât mama mereu îmi spunea că mă voi face îngrijitoare de păsări când voi fi mare. Şi cu toate astea, am mâncat o mulțime de găini de atunci încoace…

Niciodată nu voi înțelege vânătoarea..nici pe cea pentru hrană, dar mai ales pe cea făcută din plăcere. Cât sadism poate avea o ființă, să omoare din plăcere…

Nu suport să merg la circ, deși îmi plac acrobațiile, tocmai din cauza chinului la care sunt supuse animalele, pentru plăcerea unor oameni, care își mai duc și copii, ca să-i învețe încă de mici, cum să chinuie animalele și să le lipseasca de libertate și respect. Eu locuiesc lângă Parcul Circului și de câte ori îmi fac plimbarea prin parc, aud animalele cum plâng și strigă în suferința lor. Nu poți rămâne indiferent la acestea. Viaţa în cușca de la circ, este mult mai tragică decât aceea din Gradina Zoologică.

Nu înțeleg nici măcar rolul grădinilor zoologice, pentru expunere, însă acolo mai acord circumstanțe atenuante, deoarece am vizionat multe filme documentare, în care am înțeles că, acestea pot constitui un bun adăpost pentru animalele salvate, care nu se mai pot întoarce la viața lor în libertate.

Nu înțeleg rolul pâinii așezate pe fereastră, ca sa ciugulească pasările. Pai de ce? De ce trebuie să pervertim gustul acestor păsări, cu pâine plină de toxine și E-uri? Nu-i deajuns că le mâncam noi? Ele au cu totul alt meniu…ba încă unii mai oferă cozonac, ca o mare delicatesă. Nu și nu… Păsările se hrănesc cu altceva oameni buni.

 

Suferința animalelor

„Nu există o diferență fundamentală între om și animalele superioare din punct de vedere al facultăților mentale… Animalele inferioare, ca și omul, simt plăcere si durere, fericire, suferință.”

Charles Darwin

„Necunoașterea a ceva mai bun nu ușurează suferința unui animal. Dorințele sale fundamentale rămân, iar frustrarea acelor dorințe neîmplinite alcătuiesc cea mai mare parte a suferinței lor. Sunt atat de multe exemple: vaca de lapte căreia nu i se permite să-și crească vițelul, găina din cuștile din ferme care nu va pași sau întinde aripile niciodată, purceaua care nu își poate construi niciodată un culcuș sau să râme după mâncare în resturi, etc. În cele din urmă, noi împiedicăm dorința fundamentală a animalelor – de a trăi.”

David Cowles-Hamar

„Oamenii – care înrobesc, castrează, taie, experimentează pe animale – au o predilecție de înțeles în a pretinde că animalele nu simt durerea. O diferență acută între oameni și ‘animale’ e necesară dacă trebuie să le supunem voinței noastre, să muncească pentru noi, să le purtăm, să le mâncăm – fără nici o urmă de regret sau vină. E necuviincios din partea noastră, care de multe ori ne purtam atât lipsit de inimă faţă de alte animale, să afirmăm că numai oamenii pot să sufere. Comportarea animalelor ne oferă asemenea pretenții înșelătoare. Ele ne sunt prea asemănătoare.”

Dr. Carl Sagan & Dr. Ann Druyan

„Nedreptățile îngrozitoare și suferințele impuse rasei animale, formează cel mai negru capitol din istoria umanității.”

Edward Augustus Freeman

„Cât timp poți auzi pe cineva plângând – cât timp poti auzi pe cineva murind – înainte de a te întreba, de ce?”

Jackson Browne

„Întrebarea nu e, ‘Pot ele să raționeze?’ nici, ‘Pot ele să vorbească?’ Ci mai degrabă: ‘Pot ele să sufere?'”

Jeremy Bentham, filozof din sec. al XIX-lea, Universitatea din Oxford

„Toate argumentele aduse pentru a demonstra superioritatea omului nu pot distruge acest fapt: în suferință animalele ne sunt egale.”

Peter Singer, filozof, autor al cartii Eliberarea Animalelor

„Unii își găsesc refugiu în vechiul clișeu că oamenii sunt altfel decât animalele. Dar când a justificat o diferență o prejudecată morală? Când au avut cei cu părul negru dreptul de a-i maltrata pe cei cu parul roşu…sau albastru?… Cu siguranță asemănarea crucială dintre oameni și animale e capacitatea de a suferi. Indiferent de numărul picioarelor sau de cât de lânoasă ne e pielea, toți putem suferi….”

Richard Ryder

„Omul este un animal îmblânzit, care, de-a lungul secolelor, a dominat celelalte animale cu înșelăciunea, violenţa și cruzimea.”

Charlie Chaplin

„Blana este o piele care trece de la un animal la altul.”

A. Scholl

„Dacă abatoarele ar avea pereți de sticlă, am fi cu toții vegetarieni.”

Linda si Paul McCartney

„Doar pentru plăcerea de a avea o dată gura plină cu carne, noi privăm un suflet de soare și lumină și de acea bucățică de viaţă și timp, pentru care se născuse pe lume să se bucure.”

Plutarh

„Nu îmi place să mănânc carne, pentru că am văzut cum se ucid mieii și porcii. Am văzut și simțit durerea lor. Simțeau că se apropie moartea. Nu am putut să rabd. Am plâns ca un copil. … Am simțit moartea mielului.”

Vaslav Nijinski

„Fundamental, nu sunt un conservator. Când ultima balenă va fi ucisă, ceea ce se va întâmpla cu siguranță, suferința balenelor va înceta. Nu va fi o pierdere a balenelor, ci a omenirii. Nu mă îngrijorează eliminarea unei specii – asta-i nebunia omenirii – ci am numai o singură grijă, suferința pe care o inducem deliberat asupra animalelor cât timp trăiesc.”

Clive Hollands

„Unui animal, ca individ, nu îi pasă dacă specia sa e pe cale de dispariție, ci dacă simte durere.”

Ronnie Lee

„Dacă omul vrea libertate, de ce să ținem păsările și animalele în cuști? Într-adevăr, omul este stăpânul animalelor, pentru că le depășește în brutalitate. Noi trăim din moartea altora. Suntem locuri de înmormântare pentru animale!”

Leonardo da Vinci

“Pentru noi, zootehnia modernă, cu cât mai puţin stie consumatorul despre ce se întâmplă înainte ca bucata de carne, să apară pe farfurie, cu atât mai bine.

Atunci, ne găsim oare într-o situație corectă din punct de vedere etic? Cum justificăm faptul că ezităm să le spunem oamenilor ce se petrece [într-o fermă], nefiind foarte mândri de aceste lucruri și nedorind să îi determinăm să devină vegetarieni?”

Peter Cheeke, PhD, Profesor de Agricultura Animalala Oregon St.U., Contemporary Issues in Animal Agriculture, manual din 1999

„Tu doar ce-ai luat cina, și oricât de bine ar fi ascuns abatorul la o distanţă de mile, pentru a ne proteja, toți suntem complici.”

Ralph Waldo Emerson

Legatura dintre cruzimea fata de animale si cea fata de oameni

„Cruzimea a blestemat familia umană de-a lungul timpului. E aproape imposibil pentru cineva să fie crud cu animalele și blând cu oamenii. Dacă li se permite copiilor să fie cruzi cu animalele de companie, ei învață ușor să obțină aceeași plăcere din suferința oamenilor. Asemenea tendințe pot duce foarte ușor la crimă.”

Fred A. McGrand

„Din 135 de criminali, incluzând hoți și răpitori, 118 au admis că în copilarie au ars, spânzurat sau înjunghiat animale domestice.”

Ogonyok (1979) (revista sovietica impotriva cruzimii)

„Cei de natură sângeroasă cu animalele, dovedesc o inclinație naturală spre cruzime.”

Michel de Montaigne

„De la o vârsta fragedă, am renunțat la carne, și va veni o zi cand oamenii ca mine, vor judeca uciderea oricărui animal la fel ca uciderea unui om.”

Leonardo da Vinci

„Atâta timp cât vor exista abatoare, vor exista războaie.”

Lev Tolstoi

„Atâta timp cât oamenii masacrează animale, se vor omorî și unii pe alții. Cu siguranță, cel care sădește sămânța omorului, nu poate culege bucurie și dragoste.”

Pitagora

Consumul de carne, foametea și sărăcia

„O lume hrănită cu carne apare acum ca o himeră. Producția mondială de grâne a crescut mai încet decat populația din 1984 și fermierilor le lipsesc noi metode pentru repetarea câștigurilor din „revoluția verde”. Pentru a susține populația curentă a lumii de 6 miliarde de oameni cu o dietă în stil american ar fi necesare de doua ori și jumatate mai multe cereale decat produc fermierii din toată lumea pentru toate scopurile. În viitor o lume de 8 miliarde pana la 14 miliarde de oameni, hrănindu-se cu o porție americană de 220 grame de carne obținută de la animale hrănite cu carne, nu poate fi decât o fantezie.”

Alan B. Durning and Holly Brough, Worldwatch Institute

 „Pare necinstit ca elita intelectuală din ţările bogate să se poticnească pe subiectul a prea mulţi copii născuți în națiunile lumii a doua și a treia, în timp ce ignoră supra-popularea cu vite și realitatea unui lanț trofic care îi privează pe săraci de hrană, pentru a procura bogaților o dietă stabilă de carne de la animale crescute cu grăunțe.”

Jeremy Rifkin, Greenhouse Crisis Foundation

„Nu poate fi nici o îndoială că o foamete mai mare poate fi ameliorată cu o cantitate data de grâu prin eliminarea completă a animalelor (din procesul de producție al mancarii). Este nevoie de aproximativ 900 Kg de concentrate [grâne] date vitelor pentru a produce destulă carne și alte produse animaliere pentru a susține o persoană timp de un an, în timp ce 180 Kg de cereale (porumb, grâu, orez, soia etc) mâncate direct, vor susține o persoană timp de un an. Astfel o cantitate de grâu mâncată direct va hrani de 5 ori mai mulţi oameni decât dacă ar fi întâi dată la animale și apoi mâncată indirect de oameni sub formă de produse animaliere…”

M. E. Ensminger, Ph.D.

„In 1996, “ Declarația dela Roma asupra securității alimentare mondiale”, a reafirmat “accesul la hrana sigură și nutritivă ca drept al tuturor”. De asemenea, semnatarii și-au luat un angajament politic față de “eradicarea foametei în toate țările”.

În 2008, subnutriția și înfometarea nu numai că sunt în creștere în multe colțuri ale lumii, dar ele ating noi culmi ale suferinței. Recoltele diminuate și irosite, prețurile care cresc vertiginos, practicile zootehnice nesustenabile sunt numai câțiva din factorii care împreună supun oamenii vulnerabili la riscuri ce le amenință viața.

Nu este acceptabil ca în situația actuală în care foametea și malnutriția omoară aproape șase milioane de copii în fiecare an, procente enorme din recoltele disponibile să fie folosite ca hrană pentru animalele de fermă.

În numele umanității, o comunitate globală responsabilă nu mai poate să-și permită să investească 7-16 kg de cereale sau soia, până la 15.500 litri de apă și 323 m2 de teren pentru pășunat în producerea a numai unui kilogram de carne de vită pentru cei care își permit să-l cumpere. Avem nevoie cu disperare de modalități mai accesibile și sustenabile de a asigura hrană pentru toți.

Din nefericire, deși experții Organizației pentru Hrană și Agricultură consideră că „zootehnia reprezintă o amenințare majoră pentru mediu”, aceștia doar recomandă diferite procedee tehnice în agricultură, din care unele implică riscul de a degrada și mai mult, probabil în mod ireversibil, un mediu deja vulnerabil.

Toti oamenii înfometați, milioanele de vegetarieni și cei care cauta alternative sănătoase la practicile tradiționale distructive au dreptul să se aștepte la o investigație științifică a tuturor opțiunilor existente, inclusiv a vegetarianismului, din partea celor care iau decizii, guvernelor și organizațiilor internaționale. Acest stil de viață ce economisește resursele și salvează vieți este demn de un efort de cercetare imparțial căt și de promovare, nu în ultimul rând datorită potențialului său de a conduce lupta dezlanțuită pe marginea dilemei „hrană sau furaje” la o concluzie în favoarea umanității.”

Petitia „Hrană sau furaje” (Food vs. Feed) inițiată de Jens Holm, membru suedez al Parlamentului European, Swiss Union for Vegetarianism si European Vegetarian and Animal News Alliance (EVANA), 28 august 2008

„Am devenit dependenți de carne de animale hrănite cu cereale în acelasi timp în care am devenit dependenți de automobile care înghit benzină. Mașinile mari ‘aveau sens’ numai când benzina era ieftină; carnea de la animale hrănite cu cereale ‘are sens’ numai pentru ca adevăratul cost al productiei sale nu este luat în considerare.”

Frances Moore Lappe, Diet for a Small Planet

Compasiunea fata de animale

„Măcelarul nu se înduioșează la behăitul unui miel; nici inima crudă la o întristare profundă. Dar lacrimile unui milos sunt mai dulci decât picăturile de rouă care cad de pe trandafirii îmbobociți primăvara.”

Akhenaton (cca. 1375 i.Hr.)

„Dacă un om aspiră la o viaţă mai dreaptă, primul său act de abstinență va fi de la rănirea animalelor.”

Albert Einstein

„Compasiunea faţă de animale e intim legata cu bunătatea caracterului și se poate afirma cu siguranță că cel crud faţă de animale, nu poate fi un om bun.”

Arthur Schopenhauer

„Abia atunci când omul are compasiune faţă de toate ființele vii, se poate numi nobil.”

Buddha

„Am avut un profesor minunat în ce privește comportamentul animalelor – câinele meu Rusty. El m-a învățat că animalele au personalitate, minte și sentimente.”

Jane Goodall

„Toate ființele caută fericirea; deci lasa-ți compasiunea să se extindă de la sine asupra tuturor.”

Mahavamsa

„Cine omoară un miel nevinovat şi-l mănâncă, sărbătoreşte pe Ana, Caiafa şi Pilat. Aceştia L-au omorât pe Miel, dar nu L-au şi mâncat.”

Serban Vasile

„Să nu ne rănim supușii noștri frați [animalele] este prima noastră datorie către ei, dar să ne limităm la atât nu e destul. Avem o misiune mai înaltă – să le fim de ajutor de câte ori au nevoie… Dacă există oameni care exclud oricare dintre creaturile lui Dumnezeu de sub adăpostul milei și compasiunii, vor exista și oameni care se vor comporta asemănător cu tovarășii lor.”

Sf. Francisc de Assisi

„Privește adânc în ochii oricarui animal și pentru un moment fă schimb de locuri: viaţa lui ți se va părea la fel de prețioasă ca a ta și tu ai deveni la fel de vulnerabil ca el. Acum zâmbește dacă tu crezi că toate animalele merită respectul și protecția noastră, pentru că, într-un fel, ei sunt noi și noi suntem ei.”

Philip Ochoa, All for Animals

„Cea mai înaltă datorie a omului este de a cruța animalele de cruzime.”

Emile Zola

“Dar cum să evităm să omorâm muște, purici? Prin fiecare mișcare pe care o facem, distrugem fără să vrem viețile unor ființe pe care nici nu le observăm. Asta spune mereu lumea, încercând să justifice în acest fel cruzimea faţă de animale. Dar cei care pun problema astfel uită că scopul omului nu este de a fi perfect în vreo privinta. Sarcina care ne revine, este numai de a încerca să ne apropiem de perfecțiune. Același lucru e adevărat și în cazul compasiunii faţă de animale. Noi, oamenii, nu putem trăi fără să provocăm moartea altor ființe. Dar putem sa actionam cu un grad mai mic sau mai mare de compasiune. Cu cit mai multă compasiune arătăm faţă de toate animalele, cu atât mai bine este pentru sufletele noastre.”

Lev Tolstoi

 „Nu am devenit vegetarian pentru sănătatea mea, ci pentru sănătatea găinilor.”

Isaac Bashevis Singer

„Acum mă pot uita la voi în liniște; nu vă mai mănânc.”

Franz Kafka (peștilor din acvariu)

„Animalele sunt prietenele mele… și eu nu-mi mănânc prietenii.”

George Bernard Shaw

„Obiectivul nostru este de a ne elibera din aceasta închisoare lărgind cercul compasiunii, pentru a îmbrățișa creaturile vii și toată natura în splendoarea sa.”

Albert Einstein

„Ori de câte ori îi auzi pe oameni spunând ‘Nu trebuie să fim sentimentali,’ poţi subînțelege că sunt pe cale de a comite acte de cruzime. Şi dacă adaugă ‘Trebuie să fim realiști,’ înseamnă că vor profita de pe urma lor.”

Brigid Brophy

„Cercetatorii simt că este foarte necesar să ramana orbi. Nu vor să recunoască faptul că animalele cu care lucrează au și ele sentimente.”

Jane Goodall

„La zoo, toate animalele au o ținută decentă, cu excepția maimuțelor. Simți că omul e pe-aproape.”

Emil Cioran

„Îmi plac porcii. Câinii se uită la noi de jos în sus. Pisicile se uita la noi de sus în jos. Porcii ne trateaza ca pe egalii lor.”

Winston Churchill

“Putem judeca inima unui om dupa modul in care trateaza animalele.” (Immanuel Kant)

 

Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet.

(Pitagora)

 

“Maretia unei natiuni si progresul ei moral pot fii judecate dupa felul in care trateaza animalele.” (Mahatma Gandhi)

 

„Ferma de animale a bacteriilor de putrefacţie are şapte miliarde de capete. Când Domnul a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!”, Adam era nătăfleţul care credea că era vorba despre el.”

Serban Vasile

 

Porcul…cine este el?

Citat

Pentru că este sezonul ei, mi se pare necesar să informăm pe cei care nu cunosc acest produs și să reamintim celor care deși îl cunosc, mai au încă poftă de el…cum mi se mai întâmplă chiar mie, chiar dacă nu a fost niciodată un desert preferat de mine.

Pe cât este de apetisantă, de frumos prezentată, de gustoasă și frumos colorată, pe atât este de toxică – ÎNGHEȚATA!
Am fost astăzi în parc și am constatat câte mămici oferă „deliciul” acesta copiilor lor, deoarece habar nu au ce cumpără, cu un preț destul de piperat.

Redau mai jos un text extras, cuprinzator și folositor pentru cei ce doresc să ţină cont de sănătatea lor și să se abțină de la acest desert, pe cât de delicios, pe atât de periculos.

„Înghețata constituie desertul dvs preferat?

Gândiți-vă atunci un pic la opinia științifică asupra acestui dulce preparat. Înghețata se găsește la originea toxinelor difuzibile, pentru că ea este o mixtură de proteine cu un înalt grad de putrefacție, fie că este un tip comercial, fie că este pregatită în casă. Dr. Axel Emil Gibson, un pionier al studiului putrefacției proteinelor, a făcut câteva observații interesante asupra acestui fel de mâncare, care se bucură de o favoare atât de generală.

“Congelarea dă smântânei ultima sa tușă de corupere fiziologică. Substanţe care fermentează rapid – cum ar fi laptele, smântâna, fructele – se dezagregă imediat ce sunt congelate. Dar cum stoparea activităților microbiene provocată de frig, nu este decât temporară, înseamnă că activitatea distructivă a bacteriilor, este reluată de îndată ce înghețata se topește în stomac, oferind astfel, un ospăț de celule putrefiate, imensei hoarde de minusculi mâncători de cadavre. Evidenţa acestui carnaval macabru scapă gustului, fiind mascată de marele magician care face să treacă orice – zahărul. Pentru că în această înmormântare fiziologică a smântânei înghețate, înghețata joacă rolul îmbălsămătorului, iar zahărul pe cel al fluidului de îmbălsămare.”

Şi alte produse putrescibile pot produce același fel de toxemie: numai că în lunile toride ale verii, o cantitate imensă de înghețată este consumată, în special de către copii. Este posibil să facem o apropiere între acest obicei și faptul că epidemiile de poliomielită izbucnesc în general, în lunile iulie și august? Unii medici cred că da. Şi recomandăm părinților să interzică înghețata copiilor mici în această perioadă.”

Dr. Henry Bieler în cartea sa ALIMENTELE- Miracolul vindecării pag 128-129

Înghețata – desert sau otravă?

Iata un adevar

Stare

De ceva vreme, sunt preocupata de nutritie, de alimentatie, cat mai echilibrata. Legume si fructe la discretie, seminte crude si inmuiate de toate felurile..o bogatie de gusturi si arome. Plus miscare si mult mers pe jos, excelent.

Nu vreau sa descriu, cum am inceput, de ce..si in ce fel. Pot sa spun cu mana pe inima ca am inceput la multele si insistentele indemnuri ale unui prieten tare drag mie. Si am folosit si simt si imi este tare bine si fizic si incet incet se instaleaza bunastarea si psihic. De fapt ma simt extraordinar de bine, pot sa strig in patru mari si patru zari.

Am gasit un citat extraordinar intr-o carte la fel de extraordinara, numita „Alimentele – miracolul vindecarii Dr. Henry G. Bieler. Nu este necesar cine stie ce imbold, sau motiv pentru a face schimbari..nici macar pentru a citi cartea, ci aceasta carte te face ea singura sa o citesti..sa vrei sa faci ceva, in primul rand pentru tine.

„Omul modern a devenit un animal indopat cu vitamine, plin ochi cu antiacizi, calmat cu barbiturice, alinat cu aspirina, stimulat cu benzedrine, afectat de boli psihosomatice si hartuit de chirurgie. Produsul pe care Natura l-a plasat pe treapta cea mai de sus, a devenit o creatura obosita, ulceroasa, hiperincordata, migrenoasa, suprastimulata si nevrozata”
Herbert Ratner
si inca un citat:
„Cea mai mare parte din ceea ce mancam, este superfluu. Am putea trai cu un sfert din ceea ce inghitim. Celelalte trei sferturi, servesc la a-i face sa traiasca pe medici. Pare foarte modern nu-i asa? Ei bine, butada figura pe un vechi papirus egiptean. Din cele mai vechi timpuri, omul a cautat intotdeauna cu infrigurare regimul cel mai bun”
Wiliam Osler.
Citat

Despre dragoste – OVIDIU BOJOR

Ovidiu Bujor

Nu puteam sa nu postez acest articol, atat de frumos:

„Este academician, farmacist de renume si autor a zeci de carti si tratate de fitoterapie. Alpinist incercat in Himalaya si iubitor al lumii plantelor in toata profunzimea ei, Ovidiu Bojor e si un exemplu de viata. Are aproape 87 de ani, un tonus de invidiat si-un zambet care incalzeste inimi. Secretul lui? O iubire mare cat soarele, veche de 52 de ani.

Se sopteste pe la colturi ca aveti o casnicie de invidiat. Domnule Bojor, povestiti-ne, va rugam, cum ati cunoscut-o pe sotia dvs.

– Ne-am cunoscut cand eram studenti, in trenul Bucuresti – Gheorghieni. Eram responsabil cu sportul, la Comitetul Sindicalal Facultatii de Medicina din Bucuresti si organizasem o excursie, cu studenti si profesori, in Muntii Suhard, la schi. Plecaseram toti, cu un tren personal, de noapte. Nu erau multe locuri de dormit, asa ca in compartiment i-am lasat pe ceilalti sa doarma pe locurile de dedesubt, iar noi doi ne-am suit, ca niste alpinisti, tocmai… in plasa in care se puneau bagajele. Acolo, la inaltime, am povestit jumatate de noapte si am si adormit la un moment dat. Cand am ajuns insa la cabana, si toti au fost repartizati in camere, s-a dovedit ca eu am ramas fara pat. Asa ca fetele m-au luat in dormitorul lor. Eram eu si opt fete, ca un sultan cu opt cadane. Nu m-au lasat pana nu mi-au legat un turban pe cap, iar ele si-au legat cearsafuri albe. (rade) Atunci s-a nascut frumoasa poveste de dragoste dintre mine si Mioara. Ani de-a randul apoi am tot urcat pe culmi amandoi. Eu ma ocupam si cu cartarea muntilor. Plecam si, cate sase, sapte zile, nu intalneam picior de om. Jumatate din Carpati i-am facut impreuna.

Ati implinit, nu de mult, 50 de ani de casnicie. Cum e dragostea la varsta asta?

– E o dragoste platonica, frumoasa, tandra si inteleapta. E o iubire foarte spiritualizata. Acum doi ani, am sarbatorit nunta de aur la Manastirea Pangarati, o cetate din secolul 14, din judetul Neamt. O prietena foarte buna de acolo, Iulia Barbu, care a vrut sa fie si nasa noastra, a organizat totul absolut minunat. Am avut 25 de invitati. S-a facut o slujba frumoasa, in biserica, si apoi am fost la masa. Au fost clipe extraordinare, care ne-au inaltat spiritual, ne-au facut sa continuam drumul nostru cu fruntea sus, cu bucurie si totdeauna cu fata la lumina. La varsta noastra, e mai important ca oricand sa mergi cu fata spre lumina, spre bucurie, spre Dumnezeu.

Ati gasit in toti anii acestia reteta unei casnicii care sa nu schiopateze?

– Secretul sta ascuns in anii de dinainte de casnicie. Eu le recomand tuturor sa nu se aprinda la prima scanteie.

Si sa fie prieteni – doi, trei, patru ani inainte. Sa nu se arunce intr-o valtoare pasionala, din care nu se alege nimic. In anii acestia de prietenie, se verifica totul si se calmeaza toate conflictele: diferentele financiare, ca unul are mai multi bani, ca altul are mai putini, ca unul e mai cheltuitor, ca altul e mai dezordonat sau mai incapatanat, si asa mai departe. La fel si cu cele intelectuale si spirituale. Noi, inainte sa ne casatorim, ne-am si certat, ne-am si despartit, pana ce am lamurit absolut toate lucrurile intre noi. Eu eram o fire mai iute, un scorpion ardelean mai agresiv, ea era mai blanda, mai intelegatoare. Casatoria, sa stiti, nu rezolva asperitatile, ci le accentueaza. De aceea, cand intri in ea, iubirea ta trebuie sa fie limpede si curatata, nu tulbure si maloasa. Casnicia nu se face cu gandul ca unele lucruri se rezolva pe parcurs. Casnicia e un pas definitiv, care nu trebuie facut in pripa, ci cu seriozitate. Daca ai luat drumul asta, trebuie apoi sa-l urmezi cu devotament, concesie si intelegere permanenta pentru cel de langa tine. In epoca moderna, casniciile esueaza adesea, pentru ca s-au estompat foarte mult preludiile. Preludiul e foarte important in dragoste. Asteptarea e cea care face lucrurile sa creasca, le umple de mister si de farmec, le da greutate. Astepti, cu emotie, sa afli daca femeia pe care o placi va fi tandra sau jucausa, daca va sti sa te mangaie. Cand aveam 14 ani, am plecat la pescuit pe valea Bistritei si am poposit sa dormim la unul din cei unsprezece frati ai familiei Chirileanu (fratele cel mare a fost editorul operelor lui Ion Creanga). In seara aceea se adunasera acolo vanatori si pescari sa-l asculte pe scriitorul Mihail Sadoveanu.

Imi aduc si acum aminte cum povestea cu vocea lui groasa si leganata: „Mai, copii, maaaaai, sa stiti un luuuuucru: la pescuit, la vanatooooare si in draaagoste, preliminariile sunt totul!”. (rade) Ai tras glontul, ai doborat caprioara! Actul sexual, in sine, reduce totul la nimic. Mai ales ca dupa aceea, in loc sa mai stea sa-si mangaie sotia, sa o copleseasca de afectiune, cei mai multi se intorc pe spate si sforaie.

Totusi, de-a lungul unei casatorii, oamenii se schimba, nu mai traiesc emotia de la inceput, ca atunci cand si-au jurat credinta. Prietenia preliminara nu garanteaza mereu fericirea.

– Oamenii nu se schimba fundamental, ei raman aceiasi, ce se schimba sunt niste preocupari exterioare. Iar daca intr-adevar se schimba, raceala care apare e cel mai adesea din vina amandurora, ca n-au stiut cum sa hraneasca focul de la inceput si ca focul lor nu a avut si suport spiritual, in credinta. Oamenii ii acuza pe ceilalti ca s-au schimbat cand, de fapt, ei asa fusesera dintotdeauna, doar ca valvataia de la inceput i-a orbit. Si apoi se trezesc ca nu le mai place de cel pe care si l-au ales si incearca sa-l modifice dupa gustul lor. Asta e semnul ca lipseste iubirea adevarata. De aceea, repet, nu-i decat o solutie: deschideti bine ochii, inainte sa va legati la cap.

„Vibratia iubirii rezista si in moarte”

– Ce e de facut cand incep sa apara conflictele, cand intre soti intervin raceala si tradarea?

– Daca ai neglijat preludiul casatoriei, conflictele apar mai mult ca sigur! Noi, in 52 de ani de casnicie, nu ne-am certat niciodata! N-am avut nici un conflict. Stiu ca pare greu de crezut. Am functionat numai pe concesie si intelegere reciproca. Dar pot intelege ca se intampla la altii si ca viata devine atunci insuportabila. Eu sunt pentru separare, nu pentru divort! Tu mergi pe calea ta, eu merg pe calea mea. Dar nu cu scandal, nu cu certuri, nu cu suferinta. Astepti si cugeti in liniste si tihna, vorbesti totul cu calm, fara nervi, iar despartirea sa fie in luciditate. Apoi, daca se ajunge la tradare, e si mai trist. Libertatea e una, libertinajul e alta. Si libertinajul calca libertatea. De la tradare incep sa se strice toate.

Se sfarma si increderea, si misterul, si bucuria. Unii o fac pentru ca sunt inconstanti si in viata de zi cu zi, pentru ca se lasa foarte usor prada placerii si nu au suportul afectiunii spirituale, pentru ca sunt obisnuiti sa consume, nu sa daruiasca. Altii, pentru ca nu se potrivesc din punct de vedere sexual. Nu-i poti lua omului dorinta de mai bine, de o legatura mai stransa, de o intimitate mai profunda. Va cauta intotdeauna ceva mai adevarat, care sa-l implineasca mai adanc, care sa-i acopere golul pe care il are. Trebuie sa avem rabdare sa gasim pe cineva din acei 5% din oameni care gandesc la fel cu noi. In toata istoria civilizatiilor, oamenii nu au avansat prin gloata, prin turma, ci prin unicitate, prin singularitate. Apoi, nu suntem numai creier, nici doar spirit, nici doar trup. Suntem toate trei si avem nevoie in egala masura de toate trei. Fara una dintre ele, nu e intalnirea adevarata! Si va spun eu ca nu e minciuna, intalniri din astea chiar exista.

Credeti ca e importanta potrivirea sexuala intre doi oameni?

– E foarte importanta! Face parte din natura umana. La toate animalele exista o perioada de rut, primavara sau toamna. Noi nu avem o asa perioada. Pentru ca noi, oamenii, dincolo de perpetuarea speciei, in lupta aceasta acerba pentru existenta, avem nevoie si de relaxare. Iar actul sexual e una din cele mai frumoase si mai depline desfatari. Dar sexualitatea nu e totul. Ca dovada ca atunci cand inaintezi in varsta si ea se stinge, ramane caldura acumulata a dragostei din toti anii de dinainte, e ca un cont in care ai facut economii. Raman tandretea, atingerile, mangaierile, luatul in brate si vibratia aceea profunda a unei iubiri care va rezista si in moarte. Pentru ca doua suflete care se iubesc se vor iubi la fel si dincolo. Viata adevarata nu e aici. Viata adevarata incepe de-abia dupa moarte. Iar eu sunt convins ca si acolo voi fi cu Mioara de mana.

Ati avut, cu siguranta, si momente de cumpana. Cum mai poti pastra taina dragostei, cand viata te pune in situatii dificile?

-Daca trebuie sa treci un rau mare si involburat peste o punte foarte ingusta si il treci tinandu-te de mana cu celalalt, ajungi dincolo cu bine si ai cu cine sa te bucuri ca ai infruntat provocarea. Daca fiecare trece puntea singur, riscurile sunt si ele impartite. Se va simti fiecare lasat la greu, fiecare il va acuza pe celalalt, frustrarea va creste si o mare singuratate isi va face cuib intre ei. De dezamagire, vor impartasi tot mai putine lucruri, vor ajunge dincolo fiecare pe cont propriu, nu vor mai avea motiv sa se bucure si nici chef de vorba, o vreme vor mai merge poate alaturi, dar apoi fiecare va lua alt drum.

Si noi am avut foarte multe momente dificile de trecut. N-am fost o familie bogata. Tatal meu, desi fusese profesor de Stiinte Naturale (avusese doua catedre), a pierdut tot. Toata averea noastra a fost nationalizata. Socrul meu era mecanic pe locomotiva cu aburi. La inceput, de exemplu, cand Mioara era inca studenta, locuiam intr-un apartament din acela colectiv stalinist, alaturi de alte trei familii, cu baie comuna si toaleta comuna. Si am hotarat sa strangem bani, sa depunem la primarie, ca sa primim casa cu ajutorul statului. Au fost ani grei, in care ne-am rupt de la gura distractiile, placerile. Dar am ramas uniti, nu ne-am dezbinat. Mai tarziu, cand eu am devenit consilier si expert pentru dezvoltare industriala al Natiunilor Unite, in Katmandu, ca sa pot definitiva ultima faza a unui proiect de constructie a primei industrii farmaceutice pe baza de plante medicinale din flora nepaleza, a trebuit sa locuiesc acolo doi ani de zile. Baiatul meu era mic, avea 12 ani, nu puteam sa ma vad cu familia decat o luna pe an, cand ma vizitau ei acolo. Ne era foarte dor unuia de celalalt. Dar cand legatura spirituala e puternica, nici distanta nu te poate indeparta. Nu casnicia e grea, viata e grea! Si fiecare trebuie sa invete sa-si duca crucea. Efortul depus in viata asta nu ne coboara, ne face mai puternici, ne purifica, ne ajuta sa gasim in noi resurse continue, sa devenim mai buni, mai creativi. Totul e sa nu intri in starea de depresie, de deznadejde, de indiferenta. Sa suferi cu speranta, cu credinta, ca numai atunci suferinta are un folos. Exista si o ruga care mie imi e foarte draga:  „Doamne, fa din suferinta/ Pod de aur, pod inalt./ Fa din lacrima velinta/ Pentru un pat afund si cald./ Din lovirile nedrepte/ Faguri faca-se si vin./ Din cadere – scari si trepte/ Pentru un urcus alpin/

Din veninul pus in cană

Fă miresme ce nu pier.

Fă din fiecare rană

o cădelniţă spre cer;

Şi din fiece dezastru si crepuscul stins în piept,

Doamne, fă lăstun albastru

si fă zâmbet înţelept.”  – Metanie (versuri Radu Gyr)

Sa nu uitam ca viata noastra e un urcus pe munte. Cu cat urci mai sus, cu atat orizontul se largeste si cuprinzi din ce in ce mai mult.”Dragostea este un miracol. Casnicia, nu”

Exista gesturi care pot inalta o iubire si pot s-o coboare?

– Orice gest care izvoraste din dragoste, din adancul sufletului, ridica iubirea. O pietricica, o frunza, un avion de hartie pe care il daruiesti cu toata dragostea e impregnat de tine. Altminteri, poti darui cadouri scumpe, golite de orice semnificatie. Mi s-a intamplat de multe ori sa nu am bani, si cand coboram de pe munte, sa aduc o floricica mica, presata, sau o crenguta inflorita. Primavara, ii aduceam Mioarei liliac de munte. Liliacul de munte e destul de rar in muntii nostri. E mov si alb, mai mic decat cel obisnuit, infloreste cand inca e zapada, nu are frunze, apar doar florile, in schimb ii simti parfumul de la o suta de metri. La inceputul verii, ii aduceam rododendron inflorit. Mai tarziu, aparea ghintura cu flori albastre.Dragostea e un miracol lasat de Dumnezeu pe pamant. Dar casnicia nu e un miracol. O casnicie fericita e o armonie care se cladeste in fiecare an, caramida cu caramida. Trebuie continuata pana la ultima clipa a vietii. E o constructie, nu e o joaca. Nimic nu e dat de la sine.

„Lipiti-va de oameni bogati spiritual”

Vorbeati la un moment dat de suportul spiritual. V-a ajutat credinta pe care o aveti amandoi in Dumnezeu?

– Credinta in viata vesnica e secretul oricarei iubiri si secretul tineretii la orice varsta. Cred in tinerete fara batranete si viata fara de moarte! Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o tine de intelegerea vietii ca o piramida in varful careia se afla Dumnezeu. Eu nu sunt religios, dar sunt foarte credincios. Crezul meu, spre stupefactia multora, se opreste brusc.

„Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.” Punct. De aici incolo incepe religia. Pe Dumnezeu l-am simtit de zeci de ori, la marile inaltimi, acolo unde nu eram decat eu, El, bolta instelata si linistea universului. L-am mai simtit cu adevarat aproape in Himalaya, la ultima mea expeditie, in 1985, cand urcam varful Ganesh Himal (7300 m), Muntele Sacru, Lacasul Zeilor. Am fost primul european caruia i s-a dat voie sa patrunda acolo. Am dormit in cort, la baza muntelui, la 5000 de metri. M-am trezit noaptea pe la ora doua, cerul era plin de stele si luna plina. La noi nu se vede asa ceva, cand luna e plina, stelele se estompeaza. Am luat aparatul, l-am pus pe trepied si am facut o fotografie lenta. Am lasat zece minute diafragma deschisa. Cand am developat-o, se vedea in ea tot universul: stelele care erau aproape de centrul obiectivului erau puncte, cele care erau aproape de margini iesisera raze. Am pierdut fotografia la o expozitie, dar o am vesnic in minte. Pentru ca atunci am inteles ce inseamna divinitatea, fuga aceasta dupa cunoastere si perfectiune. Pe masura ce ajungi mai aproape de Dumnezeu, si El mai face un pas inainte. Si devenirea ta e continua. Apuci o cale care nu se epuizeaza niciodata, te creeaza si te innoieste continuu. La fel e si in iubirea adevarata. Nu-l poti epuiza pe celalalt, decat daca vezi din el doar exteriorul, daca divinitatea din el ti-e indiferenta. Atunci cand pornesti impreuna la drum, descoperi in fiecare zi alte frumuseti, alte bucurii, alte valori, care nu te despart de celalalt, ci te unesc si mai tare. Peste flacara aia a dragostei de la inceput se adauga intelegerea, prietenia, iubirea.Exista trei mari virtuti: credinta, speranta, iubirea. Cand le ai pe toate, evoluezi spiritual alaturi de celalalt. Si atunci e splendid!

Traim o epoca in care totul pare posibil, dar avem tot mai putine modele si suntem tot mai dezorientati. Poate de aceea si casniciile esueaza!

– Tinerii au nevoie de modele. Eu insumi am avut trei mentori, de la care am invatat lucruri esentiale. Primul a fost doctorul Victor Bojor, fratele tatalui meu, dela Gherla, Episcop de Cluj. Al doilea a fost parintele Suciu, dela Targu Mures, preot tanar si filosof, ajuns Episcop, a facut puscarie comunista si a fost asasinat in Sighetul Marmatiei. De la ei am inteles cat de important e sa-ti traiesti viata in vecinatatea lui Dumnezeu. Cat de important e sa nu uiti ca in spatele tuturor lucrurilor care ne inconjoara, in spatele tuturor fiintelor, se afla El.

Bucuria de-a trai n-are varsta

Ca cel mai important lucru e sa iubesti si ca bucuria nu vine decat prin iubire. „Dieu donne a ceux qui se donnent”. Dumnezeu daruieste celor care se daruiesc! O vorba pe care o stiu de la monseniorul Ghika, cel de-al treilea mentor spiritual al meu. Cunostea opt limbi, stia biologie, chimie, medicina. Era dotat cu toate calitatile si virtutile si era foarte credincios. Eram surprins sa ascult de la el niste lucruri formidabile, despre sufletul plantelor, despre afectiunea lor, despre o spiritualitate care exista in natura, la orice nivel. Imi vorbea despre terapia florala, despre energiile plantelor si despre comunicarea spirituala intre floare si om, lucru pe care il intuise in vremea aceea doctorul Edward Bach, care instituise terapia florala. Oameni ca ei au dus lumea inainte. Trebuie sa intelegem ca nu mai avem prea mult timp pentru evolutie. Suntem pe buza prapastiei, lumea sta sa se prabuseasca moral, etic si spiritual. Lipiti-va de oameni bogati spiritual! Si ancorati-va in franghiile puternice ale iubirii si credintei, in valorile adevarate si neschimbatoare ale vietii.

Si nu mergeti chiar la marginea prapastiei, veti vedea de departe cum multi vor incepe sa cada. Salvarea nu mai e posibila acum prin evolutie liniara, ci prin evolutie geometrica. 3 si cu 3 fac 6. Dar 3×3 fac 9. Si 9×9 fac 81. Nu e suficient doar sa te aduni cu cei de o seama cu tine. Oamenii de bine trebuie sa se inmulteasca. Sa fie tot mai multi!- Daca inchideti ochii cateva secunde, si va ganditi la iubirea pe care ati trait-o, ce imagine va vine in minte?  – O vad pe sotia mea, care e de o delicatete si de o finete deosebite. O vad tinandu-ma de mana, in vacantele noastre. Nu le-am intrerupt niciodata. Si anul acesta am fostla Vatra Dornei, am fostla Balcicsi acum vom plecala Malaga, in Spania. Ii vad gesturile ei de tandrete, grija pentru sanatatea mea, pentru ce pun in farfurie, ingrijorarea pentru excesele mele de scorpion, o vad cu cat drag ma tempereaza. Si ii vad lumina iubirii din ochi.”

Mi-au placut tare mult spusele acestui voios : „sunt obisnuiti sa consume, nu sa daruiasca.”

Iubirea adevarata…ce cuprinde ea? DARUIRE..a te darui fara sa astepti nimic in schimb. Iubirea neconditionata: AGAPE.

Ovidiu Bojor