Arhive pe categorii: ziua 24

rabdare

Citat

ziua 24 – În căutarea fericirii

Am preferat să postez melodia, astfel încât cuvintele mele ar curge mult mai ușor, ar aluneca lin pe dinaintea ochilor voștri. Această melodie este de o frumusețe rară…mie îmi curge prin suflet.

Treaba asta cu răbdarea, este lucru mare. Nu poate oricine, asta este știută, iar ca să o strunești, îți trebuie mult exercițiu. Păi cum să aibă răbdare un copil, care știe că are o ciocolată mare în dulap și mama o păstrează până duminică?

Este răbdarea câștigată un premiu? Vorbind despre răbdarea în fața unei surprize, în fața a ceva extrem de frumos ce urmează să ți se întâmple…a ceva ce poate ai visat de mulți ani încoace, ceva la care te gândești zi și noapte, ceva inimaginabil, care îți poate schimba viaţa…pur și simplu plesnești de nerăbdare…unde să culegi răbdarea necesară, în ce pădure…sub ce frunze și rădăcini? Să lași toate lucrurile să se desfășoare de la sine, să fii calm! Păi cum să fii calm, când tu explodezi, nu mai știi cu câte ace și cu câtă ață să-ți coși plesniturile sufletului, de la atâtea pierderi de răbdare, în atât de mult timp! Şi coși, coși, iar baierele inimii îți dau ghes și vor a se rupe iar și iar, pentru că nu mai poți…pentru că dorești să se întâmple ceva, pentru că aștepți la nesfârșit… și iți dorești. Îţi dorești să primești bunătățile într-un coș frumos colorat de la cel drag…le vrei, ți-e sete și foame de ele, deja simți gustul dulceag al bunătăților suculente. Ai vrea să întinzi mâna și să iei una sau două, să guști..dar trebuie să ai răbdare. Să lași lucrurile să se desfășoare în ritmul lui…poate vor fi bunătăți suculente și dulci în coș, dar este posibil să nu fie…iar coșul  să sosească poate singur, chiar gol.

Se spune că, răbdarea este singura „cheie” ce desface cutia plină de lacăte a liniștii, a ințelepciunii, că dacă ești răbdător, îți poți păstra controlul de sine cu ușurință, ceea ce îți conferă o stare de siguranță, situație în care poți decide dacă într-adevăr, îți este sete sau foame de acele bunătăți suculente.

Mie îmi este și foame și sete și aș vrea să gust din ele cu mare poftă, să simt sucul dulce și zemos, cum mi se prelinge pe bărbie și pe gât, în încercarea disperată, poate de a le băga pe toate în gură…să nu pierd nimic din ce este în coș. Recunosc..nu prea mai am răbdare, deși știu, simt că undeva acolo, după o perdea strălucitoare din sticlă se află el, este învăluit de acestă perdea, ce se opune ca o barieră a timpului, un înveliș al îndoielii, al nehotărârii..cine știe, poate este speriat, poate nu știe ce să facă…poartă în coş și cuvinte frumoase și sincere, transformate în mere, pere, portocale, struguri…dulci și zemoase tare. Îl simt că este acolo, doar să am răbdare să se topească de la sine acea perdea, să se transforme  din sticlă…doar în abur.

Când mă gândesc la el, pașii mei sunt purtați pe o alee frumos pietruită, merg drept înainte, fără ocol, totul este atât de ușor și frumos, încât văd de jur împrejurul aleii, flori care înfloresc instantaneu, cu fiecare pas al meu, aşa cum vedem în filmele cu desene animate…plutesc într -un nor plăcut, paşii călcând un fel de abur peste aleea pietruită,  iar florile înfloresc în toată splendoarea lor, într-o multitudine de culori, toate culorile curcubeului…ce îmi trasează clar o linie de urmat, calea pietruită, cu multe flori, calea spre fericire.

Ce este răbdarea?

Anunțuri