Arhive pe autori: clauclaudia

Despre clauclaudia

Cineva tare drag mie, mi-a spus odata ca as avea talent la scris...si ca ar fi bine sa incep sa insailez cate ceva...sa insir cuvinte ca margelele pe ata...sau sa le cos in urma acului, ca ceva ceva tot o iesi. Habar nu am daca am talent la scris...dar stiu clar ca imi place sa scriu! De multe ori vad imaginile cum imi danseaza prin fata ochilor..si atunci trebuie...musai sa le aliniez pe "hartie".
Citat

481818_10200587515001195_1820326733_n

 

Revin in articole, vreau sa incep din nou sa-mi scriu impresiile. Am facut deja o pauza mult prea mare.

Sper din suflet sa reusesc sa-mi inving temerile si sa nu ma las influentata de nicio parere…a nimanui.

Multumesc

Revenire

Reclame

JE M’EN FICHE

Standard

41577_215450966118_921007_nDe fapt pentru orice in viata platim cu o suferinta, o boala e provocata de o oarecare suferinta.
Pe moment nu-i dam importanta, dar ea se acumuleaza.
Unii iti spun ca-ti faci probleme degeaba, altii iti spun ca te superi din nimicuri, crezand ca ei pot compara problemele lor cu ale tale..e un vax totul!
Problemele tale sunt ale tale, nu se pot comensura, nu se pot compara cu ale nimanui.
Poate sufar pentru ca a murit Billy, iar altul sufera pentru ca i-a murit ma-sa.
Cine vine sa-mi spuna mie ca suferinta mea e un nimic?
Ei..acel „nimic” desconsiderat de altii si considerat de tine, se aseaza pe inima, pe tiroida, alerteaza suprarenalele..si te trezesti cu ceva pe undeva..as vrea sa-l stiu pe cel care ti-a desconsiderat suferinta, cum vine sa te vindece?
Prima lectie, primul cap de afis pe care trebuie sa-l avem in fata ochilor inca dis de dimineata pana la culcare, zilnic, pentru toata viata este acesta :
JE M’EN FICHE!
CA POTI CA NU POTI, TREBUIE SA POTI!
E musai, e ceva fara de care nu vom mai putea trai de acum incolo, pana acum am trait prost.
Macar de acum incolo sa traim bine, cu o doza de bun simt de egoism..si enorm de multa iubire fata de noi..iubire pe care nu ti-o da NIMENI.
AI grija de tine, fa orice pentru tine, bucura-ti sufletul zilnic. Nimeni nu o poate face in locul tau..si chiar daca ar putea nu o va face.
Îti da numai mici impresii de alinare..si stii de ce? Pentru ca le asteapta in schimb de la tine.
Toata lumea fericita este egoista. Noi de ce nu am fi?

De ce vor femeile să slăbească

Standard

Heap of citrus

Heap of citrus

Credeţi că femeile vor să slabească doar pentru a semăna cu Angelina Jolie ? Sau pentru a semăna cu top modele silfide, cu alură anorexică, ce defilează pe podium? Chiar credeţi că vor să arate ca nişte scânduri pe care se aruncă o haină ca o basma..aşa la întâmplare şi să ne aşteptăm să pice şi bine? NU…în niciun caz.

Femeile vor să slăbească pentru a fi sănătoase, pentru a fi atractive, căci la drept vorbind, o burtă şi niște colaci sau picioare cu grăsimi pe la genunchi, nu au arătat niciodată prea bine. Nici vorbă de o alură sexy la un balast carat în spinare.

Femeile vor să slăbească pentru că mărimea S la o rochie, a arătat întotdeauna mai bine, decât XXL. Întotdeauna, dar întotdeauna o haină de măsură mică, îmbracă mai bine o femeie subțire..fie ea cu forme curbate, dar fără grăsimi dizgrațioase, care abia închid un fermoar.

Femeile vor să slăbească pentru ele în primul rând. Cum să o facă?

Cel mai uşor şi mai simplu mod de a slăbi este să nu manânce! Dar să nu confundăm..să nu manânce porţii uriaşe, să nu se înfrupte hulpav şi să îşi selecteze cât de cât meniul. Nimeni nu ne obligă să mâncăm morcovi fierţi dimineaţa, prânz şi seară!Deşi nu ar fi rău deloc un detox de acest fel. Însă, un meniu variat, bazat pe fibre şi multă vitamina C, garantează un slăbit eficient. Multă lămâie și grepfrut, fac adevărate minuni. Consumate lejer de la micul dejun până la prânz, asigură tot ce este necesar unui organism, pentru a fi energic şi plin de voie bună.

Nu doresc să indic o dietă anume. Nu cred în diete..dietele sunt nocive, plus că după terminarea dietei, există riscul iminent de a vă îngrăşa la loc. Din experiență personală, vă recomand…schimbați meniul. Mai multe vegetale, crud pe cât se poate, deloc patiserie, chiar dacă mai sunt şi mici pofte, nu a murit nimeni din ele! Faceţi-vă poftele..dar în limita bunului simţ. Nu trişaţi, o faceţi pe corpul vostru, iar înșelarea vă împiedică în atingerea obiectivului. Mâncaţi orice vă pofteşte inima, dar în porţii minuscule. Ocolind cât de mult posibil fast food. Singurul fast food recomandat, este piaţa de fructe. Atunci când vă doriţi şi aveţi poftă de ceva “bun”, schimbați farfuria de la serviciul de masă, cu una de la cel de cafea. În acest fel aveți și plăcerea gustului..fără teama cântarului.

Închideţi cântarul în turnul prințesei captive şi aruncați cheia în mare! Cântarul nu face decât să vă frustreze şi să vă mintă…nu aveți nevoie de el. În timpul acestui proces de revenire la o siluetă acceptabilă, frumoasă şi fără plesnituri de cusături, nu aveți nevoie de cântar. Hainele vă vor spune ce doriți să știți, mai ales când treceți de la măsura L, la măsura M şi ajungeți la măsura S. Target atins!

Nu uitaţi de sport, care este benefic pe viaţă, nu doar în perioada “de slabit”. Nu puteţi face sport? Nu-i bai, un mers pe jos vârtos, vioi şi alert, chiar este perfect, mai ales și pentru că face piciorul frumos.

Odată ajunse la silueta dorită, cu curbe frumoase şi fără inesteticele şunculiţe, vă veţi forma deja regimul de viaţă fără diete, doar aşa cum vă place şi cum vă răspunde însuşi corpul vostru. Îndrazniţi, întrebaţi-l…el este cel mai sincer cu voi.

Aşa cum nu există două persoane identice pe lume, exact aşa nu există o dietă minune pentru toţi. Vă formaţi deja un meniu, un meniu cu care corpul vostru este fericit, nu un meniu din reviste.

Iar la final, o recomandare utilă. Nu vă grabiţi cu slăbitul, aşa cum nu v-aţi îngrăşat într-o săptămână, exact aşa lăsaţi corpul să vă ghideze singur în tot acest proces, pe câte saptamâni vrea el…nu faceţi exces de zel, corpului vostru sigur nu-i place. Şi să fim serioase, care dintre noi poate fi atât de fraieră ca să-şi dorească efectul de yo-yo?

Cum aţi stat atâţia ani aşa, ce mai contează câteva săptămâni? Însă vă asigur..rezultatul va fi uluitor şi de durată, chiar pe toata durata vieţii. De ce nu? Am fost dură pe alocuri! Şi nu îmi cer scuze, pentru că nimeni nu o să vă mângâie pe cap pentru delăsare! La treabă! E vară, rochiţele vaporoase şi diafane ne aşteaptă! Esenţele tari se ţin în flacoane mici…

Citat

eTata uită

W. Livingstone Larded

„Ascultă-mă, fiule: îți vorbesc în timp ce dormi, cu o mânuță sub obraz și cu buclele tale blonde și umede adunate pe fruntea plină de sudoare. M-am strecurat singur în camera ta. Acum doar câteva minute, pe când îmi citeam ziarul în bibliotecă, am fost înăbușit de remușcări. Am venit lângă patul tău cu un profund sentiment al vinei.

Iată la ce ma gândeam, fiule am fost mereu supărat pe tine, te-am certat pe când te îmbrăcai pentru scoală pentru ca te-ai șters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ți-ai curățat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos câteva din lucrurile tale.

Te-am considerat vinovat și la micul dejun. Vărsai băutura, înfulecai mâncarea, îți puneai coatele pe masă. Îți ungeai pâinea cu prea mult unt. Si când te-ai dus la joacă și eu am plecat la slujbă, te-ai întors, mi-ai făcut cu mana și mi-ai spus „Pa, tati!”, iar eu m-am încruntat și ți-am răspuns „Îndreaptă-ți umerii!”.

Apoi a reînceput totul în aceeași după-amiază. Întorcându-mă de la serviciu, te-am spionat; stăteai în genunchi și te jucai cu biluțele. Șosetele îți erau găurite. te-am umilit în faţa prietenilor tai aducându-te acasă cu forța. Șosetele costau bani – și dacă ar fi trebuit sa cumperi, ai fi fost mai atent! Închipuie-ți, fiule, aşa se poartă un tată!

Îți amintești, mai târziu, cum eu citeam în bibliotecă, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbră de durere în priviri?

Când mi-am ridicat ochii din hârtie, enervat din cauza întreruperii, ai șovăit în pragul ușii.

„Ce vrei?” m-am răstit.

N-ai spus nimic, dar ai venit în fugă și te-ai aruncat în brațele mele și m-ai sărutat, cu mânuțele tale mici încolăcite în jurul gâtului meu cu atâta dragoste, pe care Dumnezeu însuși ți-a dăruit-o și pe care nici nepăsarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropăind ușor pe scări.

Ei bine, fiule, câteva clipe mai târziu hârtia mi-a alunecat din mâini și am fost pătruns de o groază cumplită. Ce făcuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a căuta nod în papură, de a certa – asta era răsplata pe care o primeai fiindcă erai băiat. Nu că nu te iubeam; dar ceream prea multe de la anii tai fragezi. Îmi stabilisem drept criteriu propria-mi vârstă.

Si era atâta bunătate, frumusețe și adevăr în sufletul tău. Micuța ta inimă era la fel de desăvârșită ca zorii ce învăluie triumfător dealurile domoale. Toate astea se adunaseră în impulsul tău de moment de a te năpusti să mă săruți și sa-mi urezi noapte bună.

Nimic altceva nu contează în această seară. Am venit la căpătâiul tău pe întuneric și am îngenunchiat acolo, rușinat!

E o ispășire palidă, știu că n-ai înțelege toate astea dacă ți le-aş spune când ești treaz. Dar mâine o să fiu un tătic adevărat! O să-ți fiu prieten de nădejde, voi suferi cot la cot cu tine și voi râde când râzi și tu. O să-mi mușc limba înainte să te cert. O să repet mereu, ca într-un ritual: „Nu e decât un puști – un băiețel și nimic mai mult.”

Mi-e teamă că te-am tratat ca pe un bărbat. Si totuși, fiule, acum că te văd ghemuit și ostenit în pătuțul tău de copil, îmi dau seama că nu ești decât un copilaș. Până mai ieri te purta mama în braţe și îți odihneai căpșorul pe umărul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult.”

„Acest articolaș a fost difuzat în nenumărate emisiuni. In mod destul de surprinzător, l-au folosit atât periodicele colegiilor, cât și revistele liceelor. Uneori, în mod misterios, un articolaș pare să declanșeze un „declic”. Acesta, cu siguranță a făcut-o.”

Extras din cartea „Cum sa te bucuri de viata si de slujba” Dale Carnegie

Tata uită

Citat

Sonetele catre Orfeu

O, bucuria de-a fi făurit, din moale argilă, cu nemăsură!
Nimeni, aproape, n-a ajutat pe cutezătorii dintâi.
Totuşi, oraşe în golfuri s-au ridicat, cu lămâi,
uleiul şi apa, cu toate acestea, chiupuri umplură.

Zeilor, le schiţăm la-nceput contur îndrăzneţ, dar crude
stihiile sorţii ursuze sfarmă-acest vis.
În schimb, ei sînt cei fără de moarte. Ne este permis
să-l ascultăm pe acela, care, la capăt, ne-aude.

Noi, un neam, unul singur prin vremi: nume şi taţi,
mereu tot mai plini cu fiul ce vine,
de care, odată, să fim covârşitor cutremuraţi.
Nouă, nesfârşit îndrăzneţii, timpul întreg ne-aparţine!

Şi doar moartea, ea ştie ce sîntem, tăcut,
Şi ce câştigă mereu, când ne dă cu-mprumut.

 

Sonetul catre Orfeu II,13

Fii înaintea oricărei despărțiri, ca si cum s-ar afla
în urma ta, ca iarna care tocmai sfârșește.
Caci printre ierni, e-o iarna ce-atât te va ierna,
ca inima ti-o-ntrece și supraviețuiește.
Sa mori neîncetat în Euridice –, si suie cântând iară,
si mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat.
Intre cei ce se sting în apunerii tara,
fii un cristal care, sunînd, s-a spart cu sunetu-odat’.
Fii – si cunoaște si a nefiintei stare,
nesfîrsit întemeind launtrica-ti vibrare,
deplin s-o desavîrsesti în aceasta unica oara.Printre uzatele, ca si printre mutele, fara nume,
rezerve ale deplinei naturi, – negraitele sume –
extatic sa te numeri – si numarul fa-l ca sa piara.

 

Sonetele către Orfeu

Citat

judecata_1Oare de ce avem mereu tentația să considerăm că noi suntem cei mai buni, că noi știm totul, că noi am făcut lumea și că tot noi vom stinge și lumina?

Stăteam într-o seară și mă întrebam dacă eu am capacitatea de a delimita binele de rău. Ei bine, nu o am! Poate ceea ce cred eu că e bine, pentru altcineva este un rău de moarte..și tot aşa. Nimeni nu este mai presus de nimeni și nimeni nu poate trăi în locul altei persoane.

Fiecare dintre noi simțim și gândim în felul nostru personal. Desigur că este necesar să fim obiectivi și să nu considerăm că doar dacă rupem piciorul cuiva este un rău, sau dacă îl punem la loc, este un bine.

Răul și binele sunt la fel..ce le deosebește, este umbra, unde cade umbra. Cum conștientizezi când ai făcut un rău..sau un bine. Căci poate consideri că dacă i-ai cumpărat și oferit o pâine unei bătrâne, i-ai făcut un bine. Dar dacă bătrâna are intoleranță la gluten și tu nu știi?

Părerea mea sinceră, este să ne trăim viața pe care o avem, fără să încercăm măcar să o trăim pentru altcineva, în locul altcuiva..sau și mai rău, să-l dăm la o parte și să ne erijăm în solii binelui în viața sa, să îi schimbăm firul ei. NU..lăsați pe fiecare să se izbească de pragul de sus, să-și învețe lecția. Numai așa, fiecare om, copil, bătrân, poate înțelege care îi este sensul ei și poate nici atunci. Unii ajung la 90 de ani și habar nu au și nu-i o rușine, este doar bine dacă se întreabă.

Cine suntem noi aici? De ce am venit? Până la urma am venit pentru noi, nu pentru altcineva, de ce am venit și pentru ce..poate murim și nu vom afla. De ce? Pentru că ne preocupă mult prea mult ce fac alții…

 

„Cand suntem posedati in interiorul nostru, de exemplu in agresivitatea noastra, in sentimentele noastre criminale, sau de asemenea in fascinatia noastra legata de cruzime, toate acestea sunt asa de rele in acest sens. Acum, cand iau toate acestea in interiorul meu, si sunt in acord cu ele ca parti ale mele, atunci acestea stau alaturi de ceea ce este bun in mine, si sprijina acest bine. Cei care sunt doar buni sunt doar jumatati. Cei care sunt doar rai sunt de asemenea doar jumatati. Ambele miscari sunt in propriul nostru suflet.

De aceea in misticismul natural nu exista perfectiune, doar ceva care este mereu in miscare. Ceea ce este perfect nu se mai misca deloc. Deci, orice este creativ este si incomplet, si asa-numitul rau, si, de asemenea, propria noastra vinovatie, sunt parti ale acestei miscari, ale unei miscari mai mari. Cand intalnesc asta in interiorul meu, sunt bun si rau, si ambele in serviciul iubirii, ambele in acelasi timp.”

Bert Hellinger in

Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi,

Scrisori cu aparitie lunara

Februarie 2011

De ce îi judecăm pe alții ?

Citat

where-are-youIncotro?

 

“Incotro sa ma indrept?” Acesta este inceputul unui cantec din Liturghia Germana a lui Franz Schubert.

Cine pune intrebarea asta? Doar o fiinta umana intreaba asa ceva sau, mai precis, un copil neajutorat.

 

Ne putem imagina un animal sau orice alta creatura punand intrebarea asta? In aceasta privinta, nu sunt ei singuri, trebuind sa se apere pe ei? Nu trebuie ei sa stie ce sa faca si unde sa mearga de indata ce protectia mamei lor se opreste? Nu sunt cu totii numiti organisme primitive lasate pe propriile picioare chiar de la inceput? Daca nu, nu pot supravietui.

 

Aceasta inseamna ca sunt mai putin vii, mai putin protejati si mai putin doriti de forta creatoare decat cei care intreaba si se roaga: “Incotro sa ma indrept?” in loc sa riste sa faca urmatorul pas pe cont propriu, oricare ar fi consecintele?

 

Incotro sa ma indrept? Rapunsul: la urmatoarea sarcina. Atunci, actiunea mea ma conduce, intr-o mare masura, deoarece numai participand la urmatoarea sarcina imi traiesc viata. In acest fel, trec la urmatoarea actiune care se cere in acest moment si o fac in asa fel incat lucrurile sa se indrepte spre urmatorul moment.

 

Aceia care se intreaba, “incotro,” stau nemiscati. Viata lor este in asteptare, in loc sa se miste. Iubirea lor este in asteptare in loc sa aiba efect imediat.

 

Cantecul: “Incotro sa ma indrept?” ii este adresat lui Dumnezeu. Ce spune despre Dumnezeu? Implicit in aceasta intrebare este faptul ca El s-a retras, ca El nu tine viata mea in mana Lui, sau nu chiar si nu in intregime. Ascuns in spatele chemarii, este ca Dumnezeu nu este aici tot timpul, in miscarile si actiunile mele de acum.

 

Deci, incotro sa ma indrept? Catre viata – catre viata in toata plenitudinea ei, acum.

 

Atunci, cine sau ce se intoarce catre mine? Viata mea se intoarce catre mine – si Dumnezeu odata cu ea.

Sursa :

Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi

Scrisoarea lunii ianuarie 2011

Bert Hellinger

 

Perspectiva