Arhivele lunare: Mai 2012

Citat

Am să vorbesc puţin despre animale și dragostea oamenilor pentru ele. Mult mai mult, vreau sa exprim ceea ce simt eu pentru ele.

Mă refer în această povestire a mea, nu numai la căței și la pisici..ci la toate animalele. La tot ce mișcă și ce este viu. Dar mai ales la porc…acest animal nobil, pe care omul l-a transformat în injurie pe nedrept, l-a catalogat ca fiind cea mai josnică ființă de pe pământ, fără drept de apel…porcul nu se poate apăra.

Toate animalele au dreptul la viață, la o viață decentă și nu trebuie omorâte pentru a fi mâncate.  Nici înmulțite, nici crescute în ferme și gospodarii, cel puțin nu pentru a fi hrană pe masa omului, nu aşa le-a adus Dumnezeu pe pământ. Ele au fost „create” cu un alt scop.

Porcul care este crescut în gospodărie,  se poate considera un caz mai special „privilegiat” decât cel din ferme, care merge la abatoare și care nu are o „mămică” și un „tătic” să-l boteze Ghiță , să-l hrănească un an și să-l privească drept în ochi, să-l scarpine pe spate, ca mai apoi să-i înfigă un cuțit în inimă și să-l tranșeze în cârnați și tobă!

Porcul de fermă dus direct la abator, ca destinația lui finală, nu știe nimic despre viață, el fiind născut și crescut în condiții mult mai aprige, doar pentru a fi mâncat de mii și mii de oameni. Oameni,  care consideră că Dumnezeu este bucuros să fie celebrat de Crăciun în „pomana porcului” și în oale întregi de sarmale.

Am ales porcul, deoarece eu respect acest animal. Este un animal deosebit și extrem de inteligent. El poate fi dresat și educat și nu trăiește în noroi. Îi place și lui curățenia și viața frumoasă.

Porcul răsplătește omul, pe toată viața lui de om. Îi oferă materii putride pe intestine, colesterol LDL cât casa, ateroame pe artere, hipertensiune arterială, burți plus bărbii duble ca bonus  și ceafă de „porc”, boli incurabile, chinuri și suferințe. Acesta este felul lui de a vă mulțumi pentru „grija” intens acordată. O săptămâna porumb, o alta mere, lături și tot aşa…ca să facă piept ardelenesc. El vă mulțumește intens cu grăsimi,  șunci și colaci care se revarsă peste pantaloni. Mergeți la spital „sunteți bolnavi”,  este mulțumirea porcului crescut, sau nu, în gospodării… Ghiță își spune cuvântul! Ultimul lui cuvânt…

Ghiță vă mulțumește pentru că i-ați amenajat un culcuș insalubru, mizer, îngust și fără lumină de cele mai multe ori, în cel mai înfundat și îndepărtat colț al gospodăriei, pentru că miroase… și l-ați scăldat în noroaie, pentru că așa îi place. Nu îi place așa! Este plin de paraziți tot de la voi, din cauza condițiilor înfiorătoare de trai…se „tapeteaza” singur cu namol, ca prin uscare să scape de ei.

Omul face ce vrea cu porcul lui! Are deplină proprietate asupra acestui biet animal, care a venit pe lume doar să umfle niste burți…dar are și el plăcerea de a mulțumi pentru tot acest „respect” ordinar… mergeți să vă faceți un set complet de analize și pentru tot ce iese acolo, să-i mulțumiți lui Ghiță…

Porcul suferă îngrozitor…dar răzbunarea lui e cruntă! Trebuie fiecare să înțelegem, chiar dacă mai târziu, niciodată nu este prea târziu. Iată, piețele sunt  pline cu bunătăți, cu verdețuri, legume și fructe proaspete. Au gustul cel mai bun, sunt pline de vitamine și nutrienţi și pot hrăni ieftin, mii de guri. Chiar și cele mai sărace familii, își pot permite meniuri din cele mai variate.

Porcul este cel mai destept animal..nu il mai jigniți comparându-l cu omul…omul nu ar merita nici măcar să-i rânească trocul..

Sunt sigură că multă lume m-ar întreba acum..”tu nu ai mâncat carne de porc?”..ba da! Am mâncat și eu, ba chiar cu o placere sadică! Dar am fericirea să mă aflu în fața unei descoperiri imense a vieții mele: aceea că, dacă până acum mă mângâiam cu gândul că nu știam și doar dădeam din clanță că iubesc animalele..acum știu și nimic nu mă mai iartă! Mai ales subconștientul meu…de om. Şi apoi în urma unor rezultate excelente și ca spirit și ca sănătate, de când am renunțat la acest obicei indecent. Nu mai mănânc..am și acum convingerea că în corpul meu, încă se mai află „mulțumiri” de-ale lui Ghiță…dar tot „mulțumirile” acestea mi-au deschis ochii mari și sper să-i deschidă și pe ai voștri!

Şi m-ar mai întreba unii…”păi ce rost mai au atunci animalele din gospodării..din ferme?”.. și aş răspunde că, ele nu ar trebui să mai existe! Să existe doar în libertate..aşa cum a fost de la începutul lumii, până să descopere omul vânătoarea, focul și alte nenorociri. Cultivați pământul, plantați pomi fructiferi…da-ţi pământului de lucru, că el vă va mulțumi înzecit, prin viață frumoasă și sănătate, prin respect și iubire adevărata faţă de animale. Mâncați doar rodul lui…este, nu deajuns, ci este minunea pe pământ, paradisul oamenilor sănătoși și frumoși, a animalelor și falimentul fabricilor de medicamente. Carnea dă agresivitate oamenilor, primiți toată adrenalina spaimei animalului în faţa morții, odată cu ingerarea ei…

Priviți oamenii vegetarieni, vegani… priviți seninul chipului lor, frumusețea sufletului și inima curată.  Cât sunt de supli și frumoși, sensibili și plini de dragoste. Acestea nu vin de la carne, nici nu ar fi posibil.

Nici măcar nu pot aminti de alte animale..de Joiana, de miei și capre și tot ce se taie pe mese din „belșug”… belșug împotriva bunului simţ și al milei faţă de aproape…aproapele nu este numai omul, omul care distruge tot în calea lui, care a făcut-o și o va face în continuare. Până va pieri complet ca specie. Omul va pieri, dar animalele vor rămâne, în triumful lor împotriva a tot ce le-a distrus viaţa și habitatul.

Şi păsările intră în aceeași categorie…crescute pentru a fi mâncate. Ce tragic este că, atunci când un om este bolnav și i se servește supă de pui. Nimic mai îngreunat pentru organism, care se chinuie săracul singur să scape de toxine..iar supa de pui îl bulversează cu totul. Nici eu și nici nimeni, nu s-a făcut bine de la supa de pui, nici măcar nu și-au vindecat bolile, ci doar organismul singur luptă să se vindece, de unul singur, chiar şi atunci când i se pun mii de greutăți în spinare…

Mă voi folosi în materialul meu, de citate celebre. Nu pentru că nu aş fi capabilă să exprim singură ceea ce simt, ci pentru că alții, cu extrem de mult mai deștepți decât mine, au gândit la fel…Mă ajut de ei, deoarece pe mine nu mă veți crede. Îmi face chiar impresia că-mi voi atrage critici virulente, însă pe blogul meu îmi exprim părerea aşa cum doresc și cum simt.

De mic copil am iubit animalele, în curtea străbunicii mele, au fost mereu găini. Ea le boteza „Fetiţa”, „Bibilica”, „Puia”… și spunea ea că, le cumpără din Gostat ca să le mai treacă mirosul specific de crescătorie. Le amenaja loc frumos, coteț curat.. și de cele mai multe ori, acestea nu mai erau tăiate niciodată! Spunea că nu mai are inima să le mănânce, după ce le-a crescut ca pe copii ei. Eu am crescut la ea în primii ani de viaţă și am preluat multe din caracterul ei, la fel și aceste trăsături. Când se îmbolnăveau și trebuiau tăiate găinușele, plecam de acasă amândouă și cine le tăia le și lua să le mănânce. Nu pot uita niciodată acele vremuri, pentru că toata vacanţa de vară stăteam în țarcul găinilor cu ele în braţe, încât mama mereu îmi spunea că mă voi face îngrijitoare de păsări când voi fi mare. Şi cu toate astea, am mâncat o mulțime de găini de atunci încoace…

Niciodată nu voi înțelege vânătoarea..nici pe cea pentru hrană, dar mai ales pe cea făcută din plăcere. Cât sadism poate avea o ființă, să omoare din plăcere…

Nu suport să merg la circ, deși îmi plac acrobațiile, tocmai din cauza chinului la care sunt supuse animalele, pentru plăcerea unor oameni, care își mai duc și copii, ca să-i învețe încă de mici, cum să chinuie animalele și să le lipseasca de libertate și respect. Eu locuiesc lângă Parcul Circului și de câte ori îmi fac plimbarea prin parc, aud animalele cum plâng și strigă în suferința lor. Nu poți rămâne indiferent la acestea. Viaţa în cușca de la circ, este mult mai tragică decât aceea din Gradina Zoologică.

Nu înțeleg nici măcar rolul grădinilor zoologice, pentru expunere, însă acolo mai acord circumstanțe atenuante, deoarece am vizionat multe filme documentare, în care am înțeles că, acestea pot constitui un bun adăpost pentru animalele salvate, care nu se mai pot întoarce la viața lor în libertate.

Nu înțeleg rolul pâinii așezate pe fereastră, ca sa ciugulească pasările. Pai de ce? De ce trebuie să pervertim gustul acestor păsări, cu pâine plină de toxine și E-uri? Nu-i deajuns că le mâncam noi? Ele au cu totul alt meniu…ba încă unii mai oferă cozonac, ca o mare delicatesă. Nu și nu… Păsările se hrănesc cu altceva oameni buni.

 

Suferința animalelor

„Nu există o diferență fundamentală între om și animalele superioare din punct de vedere al facultăților mentale… Animalele inferioare, ca și omul, simt plăcere si durere, fericire, suferință.”

Charles Darwin

„Necunoașterea a ceva mai bun nu ușurează suferința unui animal. Dorințele sale fundamentale rămân, iar frustrarea acelor dorințe neîmplinite alcătuiesc cea mai mare parte a suferinței lor. Sunt atat de multe exemple: vaca de lapte căreia nu i se permite să-și crească vițelul, găina din cuștile din ferme care nu va pași sau întinde aripile niciodată, purceaua care nu își poate construi niciodată un culcuș sau să râme după mâncare în resturi, etc. În cele din urmă, noi împiedicăm dorința fundamentală a animalelor – de a trăi.”

David Cowles-Hamar

„Oamenii – care înrobesc, castrează, taie, experimentează pe animale – au o predilecție de înțeles în a pretinde că animalele nu simt durerea. O diferență acută între oameni și ‘animale’ e necesară dacă trebuie să le supunem voinței noastre, să muncească pentru noi, să le purtăm, să le mâncăm – fără nici o urmă de regret sau vină. E necuviincios din partea noastră, care de multe ori ne purtam atât lipsit de inimă faţă de alte animale, să afirmăm că numai oamenii pot să sufere. Comportarea animalelor ne oferă asemenea pretenții înșelătoare. Ele ne sunt prea asemănătoare.”

Dr. Carl Sagan & Dr. Ann Druyan

„Nedreptățile îngrozitoare și suferințele impuse rasei animale, formează cel mai negru capitol din istoria umanității.”

Edward Augustus Freeman

„Cât timp poți auzi pe cineva plângând – cât timp poti auzi pe cineva murind – înainte de a te întreba, de ce?”

Jackson Browne

„Întrebarea nu e, ‘Pot ele să raționeze?’ nici, ‘Pot ele să vorbească?’ Ci mai degrabă: ‘Pot ele să sufere?'”

Jeremy Bentham, filozof din sec. al XIX-lea, Universitatea din Oxford

„Toate argumentele aduse pentru a demonstra superioritatea omului nu pot distruge acest fapt: în suferință animalele ne sunt egale.”

Peter Singer, filozof, autor al cartii Eliberarea Animalelor

„Unii își găsesc refugiu în vechiul clișeu că oamenii sunt altfel decât animalele. Dar când a justificat o diferență o prejudecată morală? Când au avut cei cu părul negru dreptul de a-i maltrata pe cei cu parul roşu…sau albastru?… Cu siguranță asemănarea crucială dintre oameni și animale e capacitatea de a suferi. Indiferent de numărul picioarelor sau de cât de lânoasă ne e pielea, toți putem suferi….”

Richard Ryder

„Omul este un animal îmblânzit, care, de-a lungul secolelor, a dominat celelalte animale cu înșelăciunea, violenţa și cruzimea.”

Charlie Chaplin

„Blana este o piele care trece de la un animal la altul.”

A. Scholl

„Dacă abatoarele ar avea pereți de sticlă, am fi cu toții vegetarieni.”

Linda si Paul McCartney

„Doar pentru plăcerea de a avea o dată gura plină cu carne, noi privăm un suflet de soare și lumină și de acea bucățică de viaţă și timp, pentru care se născuse pe lume să se bucure.”

Plutarh

„Nu îmi place să mănânc carne, pentru că am văzut cum se ucid mieii și porcii. Am văzut și simțit durerea lor. Simțeau că se apropie moartea. Nu am putut să rabd. Am plâns ca un copil. … Am simțit moartea mielului.”

Vaslav Nijinski

„Fundamental, nu sunt un conservator. Când ultima balenă va fi ucisă, ceea ce se va întâmpla cu siguranță, suferința balenelor va înceta. Nu va fi o pierdere a balenelor, ci a omenirii. Nu mă îngrijorează eliminarea unei specii – asta-i nebunia omenirii – ci am numai o singură grijă, suferința pe care o inducem deliberat asupra animalelor cât timp trăiesc.”

Clive Hollands

„Unui animal, ca individ, nu îi pasă dacă specia sa e pe cale de dispariție, ci dacă simte durere.”

Ronnie Lee

„Dacă omul vrea libertate, de ce să ținem păsările și animalele în cuști? Într-adevăr, omul este stăpânul animalelor, pentru că le depășește în brutalitate. Noi trăim din moartea altora. Suntem locuri de înmormântare pentru animale!”

Leonardo da Vinci

“Pentru noi, zootehnia modernă, cu cât mai puţin stie consumatorul despre ce se întâmplă înainte ca bucata de carne, să apară pe farfurie, cu atât mai bine.

Atunci, ne găsim oare într-o situație corectă din punct de vedere etic? Cum justificăm faptul că ezităm să le spunem oamenilor ce se petrece [într-o fermă], nefiind foarte mândri de aceste lucruri și nedorind să îi determinăm să devină vegetarieni?”

Peter Cheeke, PhD, Profesor de Agricultura Animalala Oregon St.U., Contemporary Issues in Animal Agriculture, manual din 1999

„Tu doar ce-ai luat cina, și oricât de bine ar fi ascuns abatorul la o distanţă de mile, pentru a ne proteja, toți suntem complici.”

Ralph Waldo Emerson

Legatura dintre cruzimea fata de animale si cea fata de oameni

„Cruzimea a blestemat familia umană de-a lungul timpului. E aproape imposibil pentru cineva să fie crud cu animalele și blând cu oamenii. Dacă li se permite copiilor să fie cruzi cu animalele de companie, ei învață ușor să obțină aceeași plăcere din suferința oamenilor. Asemenea tendințe pot duce foarte ușor la crimă.”

Fred A. McGrand

„Din 135 de criminali, incluzând hoți și răpitori, 118 au admis că în copilarie au ars, spânzurat sau înjunghiat animale domestice.”

Ogonyok (1979) (revista sovietica impotriva cruzimii)

„Cei de natură sângeroasă cu animalele, dovedesc o inclinație naturală spre cruzime.”

Michel de Montaigne

„De la o vârsta fragedă, am renunțat la carne, și va veni o zi cand oamenii ca mine, vor judeca uciderea oricărui animal la fel ca uciderea unui om.”

Leonardo da Vinci

„Atâta timp cât vor exista abatoare, vor exista războaie.”

Lev Tolstoi

„Atâta timp cât oamenii masacrează animale, se vor omorî și unii pe alții. Cu siguranță, cel care sădește sămânța omorului, nu poate culege bucurie și dragoste.”

Pitagora

Consumul de carne, foametea și sărăcia

„O lume hrănită cu carne apare acum ca o himeră. Producția mondială de grâne a crescut mai încet decat populația din 1984 și fermierilor le lipsesc noi metode pentru repetarea câștigurilor din „revoluția verde”. Pentru a susține populația curentă a lumii de 6 miliarde de oameni cu o dietă în stil american ar fi necesare de doua ori și jumatate mai multe cereale decat produc fermierii din toată lumea pentru toate scopurile. În viitor o lume de 8 miliarde pana la 14 miliarde de oameni, hrănindu-se cu o porție americană de 220 grame de carne obținută de la animale hrănite cu carne, nu poate fi decât o fantezie.”

Alan B. Durning and Holly Brough, Worldwatch Institute

 „Pare necinstit ca elita intelectuală din ţările bogate să se poticnească pe subiectul a prea mulţi copii născuți în națiunile lumii a doua și a treia, în timp ce ignoră supra-popularea cu vite și realitatea unui lanț trofic care îi privează pe săraci de hrană, pentru a procura bogaților o dietă stabilă de carne de la animale crescute cu grăunțe.”

Jeremy Rifkin, Greenhouse Crisis Foundation

„Nu poate fi nici o îndoială că o foamete mai mare poate fi ameliorată cu o cantitate data de grâu prin eliminarea completă a animalelor (din procesul de producție al mancarii). Este nevoie de aproximativ 900 Kg de concentrate [grâne] date vitelor pentru a produce destulă carne și alte produse animaliere pentru a susține o persoană timp de un an, în timp ce 180 Kg de cereale (porumb, grâu, orez, soia etc) mâncate direct, vor susține o persoană timp de un an. Astfel o cantitate de grâu mâncată direct va hrani de 5 ori mai mulţi oameni decât dacă ar fi întâi dată la animale și apoi mâncată indirect de oameni sub formă de produse animaliere…”

M. E. Ensminger, Ph.D.

„In 1996, “ Declarația dela Roma asupra securității alimentare mondiale”, a reafirmat “accesul la hrana sigură și nutritivă ca drept al tuturor”. De asemenea, semnatarii și-au luat un angajament politic față de “eradicarea foametei în toate țările”.

În 2008, subnutriția și înfometarea nu numai că sunt în creștere în multe colțuri ale lumii, dar ele ating noi culmi ale suferinței. Recoltele diminuate și irosite, prețurile care cresc vertiginos, practicile zootehnice nesustenabile sunt numai câțiva din factorii care împreună supun oamenii vulnerabili la riscuri ce le amenință viața.

Nu este acceptabil ca în situația actuală în care foametea și malnutriția omoară aproape șase milioane de copii în fiecare an, procente enorme din recoltele disponibile să fie folosite ca hrană pentru animalele de fermă.

În numele umanității, o comunitate globală responsabilă nu mai poate să-și permită să investească 7-16 kg de cereale sau soia, până la 15.500 litri de apă și 323 m2 de teren pentru pășunat în producerea a numai unui kilogram de carne de vită pentru cei care își permit să-l cumpere. Avem nevoie cu disperare de modalități mai accesibile și sustenabile de a asigura hrană pentru toți.

Din nefericire, deși experții Organizației pentru Hrană și Agricultură consideră că „zootehnia reprezintă o amenințare majoră pentru mediu”, aceștia doar recomandă diferite procedee tehnice în agricultură, din care unele implică riscul de a degrada și mai mult, probabil în mod ireversibil, un mediu deja vulnerabil.

Toti oamenii înfometați, milioanele de vegetarieni și cei care cauta alternative sănătoase la practicile tradiționale distructive au dreptul să se aștepte la o investigație științifică a tuturor opțiunilor existente, inclusiv a vegetarianismului, din partea celor care iau decizii, guvernelor și organizațiilor internaționale. Acest stil de viață ce economisește resursele și salvează vieți este demn de un efort de cercetare imparțial căt și de promovare, nu în ultimul rând datorită potențialului său de a conduce lupta dezlanțuită pe marginea dilemei „hrană sau furaje” la o concluzie în favoarea umanității.”

Petitia „Hrană sau furaje” (Food vs. Feed) inițiată de Jens Holm, membru suedez al Parlamentului European, Swiss Union for Vegetarianism si European Vegetarian and Animal News Alliance (EVANA), 28 august 2008

„Am devenit dependenți de carne de animale hrănite cu cereale în acelasi timp în care am devenit dependenți de automobile care înghit benzină. Mașinile mari ‘aveau sens’ numai când benzina era ieftină; carnea de la animale hrănite cu cereale ‘are sens’ numai pentru ca adevăratul cost al productiei sale nu este luat în considerare.”

Frances Moore Lappe, Diet for a Small Planet

Compasiunea fata de animale

„Măcelarul nu se înduioșează la behăitul unui miel; nici inima crudă la o întristare profundă. Dar lacrimile unui milos sunt mai dulci decât picăturile de rouă care cad de pe trandafirii îmbobociți primăvara.”

Akhenaton (cca. 1375 i.Hr.)

„Dacă un om aspiră la o viaţă mai dreaptă, primul său act de abstinență va fi de la rănirea animalelor.”

Albert Einstein

„Compasiunea faţă de animale e intim legata cu bunătatea caracterului și se poate afirma cu siguranță că cel crud faţă de animale, nu poate fi un om bun.”

Arthur Schopenhauer

„Abia atunci când omul are compasiune faţă de toate ființele vii, se poate numi nobil.”

Buddha

„Am avut un profesor minunat în ce privește comportamentul animalelor – câinele meu Rusty. El m-a învățat că animalele au personalitate, minte și sentimente.”

Jane Goodall

„Toate ființele caută fericirea; deci lasa-ți compasiunea să se extindă de la sine asupra tuturor.”

Mahavamsa

„Cine omoară un miel nevinovat şi-l mănâncă, sărbătoreşte pe Ana, Caiafa şi Pilat. Aceştia L-au omorât pe Miel, dar nu L-au şi mâncat.”

Serban Vasile

„Să nu ne rănim supușii noștri frați [animalele] este prima noastră datorie către ei, dar să ne limităm la atât nu e destul. Avem o misiune mai înaltă – să le fim de ajutor de câte ori au nevoie… Dacă există oameni care exclud oricare dintre creaturile lui Dumnezeu de sub adăpostul milei și compasiunii, vor exista și oameni care se vor comporta asemănător cu tovarășii lor.”

Sf. Francisc de Assisi

„Privește adânc în ochii oricarui animal și pentru un moment fă schimb de locuri: viaţa lui ți se va părea la fel de prețioasă ca a ta și tu ai deveni la fel de vulnerabil ca el. Acum zâmbește dacă tu crezi că toate animalele merită respectul și protecția noastră, pentru că, într-un fel, ei sunt noi și noi suntem ei.”

Philip Ochoa, All for Animals

„Cea mai înaltă datorie a omului este de a cruța animalele de cruzime.”

Emile Zola

“Dar cum să evităm să omorâm muște, purici? Prin fiecare mișcare pe care o facem, distrugem fără să vrem viețile unor ființe pe care nici nu le observăm. Asta spune mereu lumea, încercând să justifice în acest fel cruzimea faţă de animale. Dar cei care pun problema astfel uită că scopul omului nu este de a fi perfect în vreo privinta. Sarcina care ne revine, este numai de a încerca să ne apropiem de perfecțiune. Același lucru e adevărat și în cazul compasiunii faţă de animale. Noi, oamenii, nu putem trăi fără să provocăm moartea altor ființe. Dar putem sa actionam cu un grad mai mic sau mai mare de compasiune. Cu cit mai multă compasiune arătăm faţă de toate animalele, cu atât mai bine este pentru sufletele noastre.”

Lev Tolstoi

 „Nu am devenit vegetarian pentru sănătatea mea, ci pentru sănătatea găinilor.”

Isaac Bashevis Singer

„Acum mă pot uita la voi în liniște; nu vă mai mănânc.”

Franz Kafka (peștilor din acvariu)

„Animalele sunt prietenele mele… și eu nu-mi mănânc prietenii.”

George Bernard Shaw

„Obiectivul nostru este de a ne elibera din aceasta închisoare lărgind cercul compasiunii, pentru a îmbrățișa creaturile vii și toată natura în splendoarea sa.”

Albert Einstein

„Ori de câte ori îi auzi pe oameni spunând ‘Nu trebuie să fim sentimentali,’ poţi subînțelege că sunt pe cale de a comite acte de cruzime. Şi dacă adaugă ‘Trebuie să fim realiști,’ înseamnă că vor profita de pe urma lor.”

Brigid Brophy

„Cercetatorii simt că este foarte necesar să ramana orbi. Nu vor să recunoască faptul că animalele cu care lucrează au și ele sentimente.”

Jane Goodall

„La zoo, toate animalele au o ținută decentă, cu excepția maimuțelor. Simți că omul e pe-aproape.”

Emil Cioran

„Îmi plac porcii. Câinii se uită la noi de jos în sus. Pisicile se uita la noi de sus în jos. Porcii ne trateaza ca pe egalii lor.”

Winston Churchill

“Putem judeca inima unui om dupa modul in care trateaza animalele.” (Immanuel Kant)

 

Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet.

(Pitagora)

 

“Maretia unei natiuni si progresul ei moral pot fii judecate dupa felul in care trateaza animalele.” (Mahatma Gandhi)

 

„Ferma de animale a bacteriilor de putrefacţie are şapte miliarde de capete. Când Domnul a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!”, Adam era nătăfleţul care credea că era vorba despre el.”

Serban Vasile

 

Porcul…cine este el?

Citat

Iubesc trandafirii…sunt florile mele cele mai dragi. Nu pot spune ce anume iubesc mai mult la aceste flori surprinzător de frumoase.

Farmecul lor ce ți-l transmite, simțind prin toți porii parfumul acestora, culorile, catifeaua și dulceața petalelor.

Trandafirul este sinonim cu dragostea, cu romantismul și marea iubire. Mai ales cel rosu, greu de catifea….cu umbre în petale, aproape negre. Nu cred că există femeie pe aceasta lume, care să nu cadă în extraz de-a dreptul, la primirea unui trandafir roșu de la iubitul ei.

Am observat că cele mai dese gesturi ale unei femei, atunci când primește un trandafir, sunt în primul rând acelea de a-l mirosi, ca mai apoi să-l așeze în dreptul inimii…de parcă acesta i-ar putea domoli bătăile intense de emoție. Emoția primirii unui sentiment, dorit, așteptat… îndrăzneț, nesperat și drag.

Ori de câte ori trec pe lângă un stand cu flori, caut cu privirea trandafirii, să-i zăresc măcar, nici nu-mi trebuie să-i miros, doar să-i vad.. semeți, sfidători cu frumusețea lor,  desfăcându-și petalele cu trufie…parcă spunându-mi „iată-mă…ce încântare sunt pentru ochii tăi, nu vreau să ma cumperi…vreau să-ți fiu dăruit cu dragoste.”

Am în grădină tufe întregi de trandafiri, pline ochi de boboci, care stau să plesnească. Îi privesc dimineața când plec la serviciu, vorbesc cu ei, pentru că îmi oferă o imagine atât de minunata, încât plec cu ea imprimată pe retină, să-mi ajungă pentru toată ziua anostă de la birou, petrecută între patru pereți, în fața unui computer. Dar iată, cu o floare atât de darnică în plăceri, ziua se schimbă într-o aventură…cu orice final dorești să-i adaugi.

 

Există peste 15.000 de specii de trandafiri în întreaga lume.

Atât Barbara Streisand, Whoopi Goldberg, cât şi Rosie O’Donnell au câte o specie de trandafiri care le poartă numele.
Trandafirii sunt înrudiţi cu perii, merii, cireşii, prunii, piersicii, caişii sau migdalele. Toate acestea fac parte din aceeaşi familie.

În 1996, în Statele Unite ale Americii s-au vândut peste 1,2 miliarde de trandafiri, ceea ce înseamnă o medie de 4,67 de trandafiri pentru fiecare cetăţean american.

Iată câte ceva din istoria trandafirului:

Trandafirul este de departe cea mai veche și mai cunoscută plantă ornamentală. Originea trandafirului se pierde înainte de antichitate, undeva la granița dintre istorie și mitologie.

Au fost descoperite fosile ale unui strămoș al trandafirului care creștea în urmă cu 35 de milioane de ani, într-o perioadă în care specia umană nu exista. Primii trandafiri apropiați de speciile cunoscute astazi sunt menționați în China, în urmă cu 5.000 de ani. De aici, s-au răspândit mai întâi în India, apoi în Orientul Mijlociu.

O legendă spune că însuși Alexandru Macedon l-a adus, dar, conform lui Herodot, miticul rege Midas l-a cultivat prima dată în Grecia, pe pământ european.

Adevărul este undeva pe la mijloc și se pare că trandafirul s-a răspândit în Europa pe calea negustoriei, prin intermediul fenicienilor și grecilor. O dezvoltare aparte, a cunoscut-o trandafirul între granițele imperiului roman, aici unde se spunea că această floare s-a născut din aceeași spumă albă a mării din care a luat ființă și Venus, zeița dragostei.

Trandafirul din antichitate în evul mediu
Grădinarii romani cunoșteau metode de forțare a înfloririi la trandafir, cunoșteau altoirea și au rămas de atunci chiar tratate privind cultivarea lor, scrise de autori precum Columella, Varro sau Plinius Secundus.

Mai târziu, în Evul mediu, trandafirul rămâne la fel de apreciat și este prezent ca simbol pe blazonul multor familii nobiliare. Deși floarea a fost mereu asociată cu puritatea și dragostea, în 1455 ea avea să cunoască alte sensuri. Ea se găsește în această perioadă în centrul „războiului de 30 de ani”, numit și războiul celor doua roze. Asta din pricină că cele doua case nobiliare, adversare aveau drept simbol un trandafir alb, respectiv unul de culoare roșie.”

O legendă  ne spune că în Gradina Raiului toți trandafirii erau de culoare albă-semnul purității. Când Adam și Eva  au facut păcatul primordial și Dumnezeu i-a izgonit din Paradis, trandafirii de rușine s-au înroșit-de atunci trandafirii roșii, semnifica dragostea pasională, sunt ce-a mai gingașă modalitate de a  spune ” te iubesc”.În luna iunie , când trandafirii sunt în floare, se petrec mai multe nunţi.

În India veche există un obicei , conform căruia  cel ce aducea împăratului un trandafir,  putea să-i ceară orice. În vechiul Iran, țara perșilor poeții i-au închinat trandafirului sute de volume. În limba persană, trandafirului i se zicea giul și perşii își numeau țara giulistan-grădina de trandafiri. În Egipt, tufele de trandafir  se cultivă  încă de prin sec 1 i.e.n.

După cum afirma Anacreon, trandafirul a luat ființă din spuma alba ca laptele , care învelea corpul Afroditei, când zeița dragostei  a ieșit din unda marii…Una dintre numeroasele legende, susține că trandafirul își datorește proveniența Dianei, zeiței vânătoriei. Îndrăgostită de Amur, zeița îl temea din cauza Rozaliei, o nimfă draguță. Cuprinsă de o mânie sălbatică, ea o ademeni pe nefericită într-un tufiș de scorombar și rănind-o cu spinii acestui tufar ghimpos o  omorî. Găsindu-și iubita neînsuflețită, Amur prinse  a vărsa lacrimi amare, ce cădeau pe scorombar.  Stropită de lacrimile lui, tufa prinse a  se  acoperi cu niște flori minunate-cu trandafiri.
În Grecia, trandafirul era simbolul  dragostei și frumuseței. Grecilor le plăceau ghirlandele de trandafir,  ei împodobeau cu trandafiri  carul de luptă  al soldatului , ce se întorcea victorios  din război, îi presărau cu aceste flori drumul. Coroana de trandafiri împodobea capul miresei, cărarea ce ducea  spre casa ei și așternutul nupțial, erau presarate cu petale parfumate   de trandafiri.
Dragostea pentru trandafiri, uneori depășea  limita raționalului. Dușumeaua sălii  de ospățuri, în care Cleopatra , regina Egiptului l-a primit pe Marcus Antonius, a fost acoperită  cu un strat de petale de trandafir gros  de un cot.”

Poezii închinate celei mai iubite flori…floarea iubirii si a pasiunii..

„Eu sunt minunea lumii, spunea ieri trandafirul.
Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?
Cânta privighetoarea şi repeta zefirul;
O zi de fericire, un an de lacrimi cere….”

„Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea
Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt…”

Omar Khayyam

Valțul rozelor

„Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină…
Şi suspină — cum se suspină…
Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare.”

Alexandru Macedonski

 

 

Să nu uitam nicicând să iubim trandafirii…

Citat

Încă de mică mi-a plăcut să citesc poveşti cu prinți fermecători, cu Ileana Cosânzeana și Făt Frumos..care o salvează din turn și rămân fericiți până la adânci bătrâneți. Partea mai grea a vieții mele,  începe tocmai de aici. Pentru că eu am rămas blocată în aceste poveşti. Eu cred în dragostea veșnică, cea până la adânci bătrâneți. Chiar dacă am întâlnit Prinţul fermecător din poveşti…acela a primit o altă săgeată în cap de la Cupidon. Ce folos că săgeata care m-a atins pe mine..a deraiat..s-a rătăcit prin ierburi, fără să atingă măcar cu un milimetru manșeta pantalonului, Prinţului visat de mine.

Cât de tragic poate fi, să ți se întâmple în viaţa, să trăiești o situație fără ieșire?

Să iubești un bărbat care iubește o altă femeie, iar aceea un alt bărbat sau nu? Sau cel pe care îl vizezi, nici nu te cunoaște…sau nici nu vrea să te cunoască. Sau te cunoaște…dar nu te vrea.

Ce fel de matematici speciale trebuie să aplici aici? Ce formule, integrale duble, triple..date de pus în ecuații.. când cele mai exacte științe, nu îți pot da un raspuns exact! Păi nu mă interesează necunoscuta…ci doar calea de ieșire din acest labirint!

La ce-mi folosește farmecul personal, la ce-mi folosește gingășia, blândețea…marile dorințe de schimbare a vieții…dacă nu îmi pot împlini  dorința „de lângă casă”? Şi chiar dacă nu reușesc..cum să fac să scap din laţul care se tot strânge în jurul meu?

Oricine poate fi mai frumoasă decât mine, mai tânăra, mai blânda, mai duioasă..cu mult mai multe calități..aşa că eu ajung întotdeauna undeva pe fundul sacului, în coada listei..sau și mai rău, chiar în afara ei.

Ajunsesem să cred că nu mai sunt..că nu mai exist. Cine sunt?

Pe oricine întâlnesc…privesc și caut doar acele calități care m-au fermecat pe vecie..dar nimeni nu le are! Nu suntem toți la fel…eu doresc să fiu cealaltă.. și poate cealalată poate dorește să fie ca mine! Aberant și totuși desprins din viaţă oameni buni! Acum stau și mă întreb..de ce eu? De ce să mi se întâmple asta mie?

În ce cărți și în ce studii găsesc o explicație… și dacă este, cum să o aplic? Unde să fug, să mă ascund ? Sau să înfrunt ce nu-i de înfruntat, ci doar de ridicat și plecat mai departe. Păi m-am ridicat, acum cel putin stau în picioare. Cu primul pas e mai greu, că încă nu l-am făcut. Mi-e teamă să nu pierd ceea ce nu am și nici măcar nu am avut vreodată. Aşa-i ca sunt unică?

De-a lungul vieții mi s-a tot spus, începând cu mama, cu prietenii, cu cărțile…cu studiile efectuate pe „subiecți”..că niciodată în viaţa asta nu există „până la adânci bătrâneți”. Nu există și pace. Iar părintii nostri, bunicii noștri ce au mai fost? Ei de ce au reușit? De ce văd în jurul meu lume fericită, împlinită, cu o viaţă de cuplu reușită. Că s-or certa și ei, că fiecare mai are și „scăpări”, dar sunt tot împreună. Ei cum reușesc? Oare acei bărbați nu sunt și ei vânători…sau ei nu sunt bărbați adevărați, cărora să le placă o singură femeie, sunt surogate de bărbați? Ei sunt mai altfel, sunt proşti? Se uită în oglindă și nu se văd că sunt bărbați, să-și ia „arma” și să plece la vânătoare?

Am ajuns să cred că pe această lume există doar bărbați singuri și femei singure, care din când în când se „lipesc” unii de alții..ca și mai curând să se separe, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Că dragostea nu există, ci este doar ceva efemer, ca să-ti mai îndulcească unele clipe de rătăcire… și atât. Că dulceața vieţii, este de fapt a întâlni în fiecare moment pe altcineva, cu care să trăiești veşnic acel început, intens și plin de pasiune… în rest, odată consumat acest început picant, rămâi tot singur, privind îndelung în zare..după alte și alte orizonturi. Păi de ce atâta perindare în toate florile posibile și imposibile?  Refuz să cred, că aceasta este adevărata fațetă a dragostei…reversul medaliei! Încă mai cred în Ileana Cosânzeana.. și aștept să vină Făt Frumos, sau Prinţul fermecător. Să mă iubească doar pe mine..să mă aprecieze aşa cum sunt..să aibă nevoie de mine..să-și dorească compania mea.  Şi ce dacă nu mai am vârsta Ilenei Cosânzene…Prinţul poate fi și el un domn trecut de prima tinerețe, care la fel ca mine crede în dragoste, în statornicie, în „adanci bătrâneți”.

Care și-a lăsat la ușă rucsacul cu armele de vânătoare… și nu mai poate trăi fără mine.

De ce bărbații sunt vânători și femeile cuibăresc?

Citat

Omar Khayyam – Traieste-ti clipa!

Viata se grăbeşte, rapidă caravană.
Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană,
Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…

Bea vin! în el găsi-vei Viata-fără-moarte.
Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
Traieste-ti clipa dată! Caci clipa-i viata ta!

Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi douâ zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină maine.

Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oare
Măcar dac-ai să termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

În parfumatul prier, când – beată de iubire –
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de maine.
De m-aş gândi atuncea la rai şi mântuire,
N-aş preţui, iubito, mai mult decât un câine.

Se-ntoarce anotimpul suav al tinereţii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
Surâsurile toate. Chiar aspru-l preţuiesc.
Nu mă certaţi. E aspru, căci, are gustul vietii.

Nu caut nici minciună nici adevăr viclean.
Dar veşnic s-în cătarea de vin trandafiriu.
Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani.
Vreau să mă bucur astăzi. Mâini – poate-i prea târziu.

Culege din viata tot ce-i surâs şi floare.
Serbează orice clipa! la cupa cea mai mare!
Alah nu ţine seama de vicii sau virtuţi.
Nu numără mătănii, nici ochii ce-i săruti.

Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe.
Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe.
Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.

Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună:
“Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!”
Cum poate el să simtă în zori uimirea firii
Şi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?

Nimic nu mai m-atrage. Dă-mi vin! lar astă seară
Cea mai frumoasă roză din lume-i gura ta.
Dă-mi vin! Să strălucească aprins la fel ca ea!
Căinţa mea să fie ca bucla ta, uşoară…

Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă maine.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
la cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
Căci maine poate luna te va căta-n zadar.

Ce ruşinos e timpul celui gândind amar
Că-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harfă bea vin dintr-un cleştar,
Căci poate maine cleştarul o piatră-o să-l sfărâme.

Fă-ţi rost de vin şi-o fată cu chip de heruvim,
– dacă heruvi există. De Rai grijă să n-ai,
căci în afara dragei şi-a cupei – ce alt Rai
mai dulce-i, – dacă este ceva ce Rai numim.

Pe drumul spre iubire cădea-vom în curând.
Nepăsător destinul ne va călca-n picioare.
Ridică-te copilă – o, cupă vrăjitoare!
Dă-mi buzele aprinse cât încă nu-s pământ!

Nădejdi nesăbuite mi-au risipit, iubito,
În vânt mulţi ani din viata. Dar timpul ce-mi rămâne
Din plin de-acum trăi-l-voi. Vreau prin intensul maine
S-ajung din urmă viata pe care n-am trăit-o.

Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate
Şi-o carte de poeme. Şi dacă sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruină, – mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o sută de palate.

În zori într-o tavernă s-a auzit un glas:
“O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnaţi-l iar în cupe, ‘nainte ca destinul
Cu lacrime să umple paharu-acestui ceas!”

Nu mai cârti, nu geme – durerea mea! Tăcere!
Îţi voi găsi balsamul ce vindecă şi minte!
Vreau să-mi revăd iubita, cât inima o cere.
Vreau să trăiesc! Căci morţii nu-şi mai aduc aminte.

Nu-ţi răsădi în suflet copacul întristării,
Ci răsfoieşte zilnic a desfătării carte.
Bea vin şi poartă-ţi paşii pe căile-ncântării,
Căci măsurat ţi-e drumul de la surâs la moarte.

Sfârşit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
Cei care poartă vinul – neguţători de visuri.
Redaţi-mă vietii, chemări ale iubitei!

În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ţi-ai pus-o în lanţuri de mâhnire…
lar mintea ta şi chipul ţi le-ai îndoliat.
– Mă tot uimesc într-una: “Ce ignorant ciudat!”

Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea
Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt…

Ce-i înţelept? Să-ţi bucuri cămările fiinţei
Având în mână o cupă. Ce-a fost şi ce-i de faţă
Să nu te mai frământe. Fă-ţi dintr-o clipa-o viata
Şi sufletul sloboade-l din temniţele minţii.

Nimic n-au să te-nveţe savanţii. Dar alintul
Suav al unor gene o să te instruiască
Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,
Căci ţărna e grăbită ca sâ te găzduiascâ.

S-au desfăcut în juru-mi, aprinşi iar trandafirii.
Desfă-ţi şi tu simţirea în bucuria firii.
C-un înger blond alături, ia cupa şi-o deşartă,
Căci îngerul cel negru al morţii-aşteaptă-n poartă.

Omar Khayyam – Traieste-ti clipa!

Citat

Pentru că este sezonul ei, mi se pare necesar să informăm pe cei care nu cunosc acest produs și să reamintim celor care deși îl cunosc, mai au încă poftă de el…cum mi se mai întâmplă chiar mie, chiar dacă nu a fost niciodată un desert preferat de mine.

Pe cât este de apetisantă, de frumos prezentată, de gustoasă și frumos colorată, pe atât este de toxică – ÎNGHEȚATA!
Am fost astăzi în parc și am constatat câte mămici oferă „deliciul” acesta copiilor lor, deoarece habar nu au ce cumpără, cu un preț destul de piperat.

Redau mai jos un text extras, cuprinzator și folositor pentru cei ce doresc să ţină cont de sănătatea lor și să se abțină de la acest desert, pe cât de delicios, pe atât de periculos.

„Înghețata constituie desertul dvs preferat?

Gândiți-vă atunci un pic la opinia științifică asupra acestui dulce preparat. Înghețata se găsește la originea toxinelor difuzibile, pentru că ea este o mixtură de proteine cu un înalt grad de putrefacție, fie că este un tip comercial, fie că este pregatită în casă. Dr. Axel Emil Gibson, un pionier al studiului putrefacției proteinelor, a făcut câteva observații interesante asupra acestui fel de mâncare, care se bucură de o favoare atât de generală.

“Congelarea dă smântânei ultima sa tușă de corupere fiziologică. Substanţe care fermentează rapid – cum ar fi laptele, smântâna, fructele – se dezagregă imediat ce sunt congelate. Dar cum stoparea activităților microbiene provocată de frig, nu este decât temporară, înseamnă că activitatea distructivă a bacteriilor, este reluată de îndată ce înghețata se topește în stomac, oferind astfel, un ospăț de celule putrefiate, imensei hoarde de minusculi mâncători de cadavre. Evidenţa acestui carnaval macabru scapă gustului, fiind mascată de marele magician care face să treacă orice – zahărul. Pentru că în această înmormântare fiziologică a smântânei înghețate, înghețata joacă rolul îmbălsămătorului, iar zahărul pe cel al fluidului de îmbălsămare.”

Şi alte produse putrescibile pot produce același fel de toxemie: numai că în lunile toride ale verii, o cantitate imensă de înghețată este consumată, în special de către copii. Este posibil să facem o apropiere între acest obicei și faptul că epidemiile de poliomielită izbucnesc în general, în lunile iulie și august? Unii medici cred că da. Şi recomandăm părinților să interzică înghețata copiilor mici în această perioadă.”

Dr. Henry Bieler în cartea sa ALIMENTELE- Miracolul vindecării pag 128-129

Înghețata – desert sau otravă?