De ce îi judecăm pe alții ?

Oare de ce avem mereu tentația să considerăm că noi suntem cei mai buni, că noi știm totul, că noi am făcut lumea și că tot noi vom stinge și lumina?

Stăteam într-o seară și mă întrebam dacă eu am capacitatea de a delimita binele de rău. Ei bine, nu o am! Poate ceea ce cred eu că e bine, pentru altcineva este un rău de moarte..și tot aşa. Nimeni nu este mai presus de nimeni și nimeni nu poate trăi în locul altei persoane.

Fiecare dintre noi simțim și gândim în felul nostru personal. Desigur că este necesar să fim obiectivi și să nu considerăm că doar dacă rupem piciorul cuiva este un rău, sau dacă îl punem la loc, este un bine.

Răul și binele sunt la fel..ce le deosebește, este umbra, unde cade umbra. Cum conștientizezi când ai făcut un rău..sau un bine. Căci poate consideri că dacă i-ai cumpărat și oferit o pâine unei bătrâne, i-ai făcut un bine. Dar dacă bătrâna are intoleranță la gluten și tu nu știi?

Părerea mea sinceră, este să ne trăim viața pe care o avem, fără să încercăm măcar să o trăim pentru altcineva, în locul altcuiva..sau și mai rău, să-l dăm la o parte și să ne erijăm în solii binelui în viața sa, să îi schimbăm firul ei. NU..lăsați pe fiecare să se izbească de pragul de sus, să-și învețe lecția. Numai așa, fiecare om, copil, bătrân, poate înțelege care îi este sensul ei și poate nici atunci. Unii ajung la 90 de ani și habar nu au și nu-i o rușine, este doar bine dacă se întreabă.

Cine suntem noi aici? De ce am venit? Până la urma am venit pentru noi, nu pentru altcineva, de ce am venit și pentru ce..poate murim și nu vom afla. De ce? Pentru că ne preocupă mult prea mult ce fac alții…

 

„Cand suntem posedati in interiorul nostru, de exemplu in agresivitatea noastra, in sentimentele noastre criminale, sau de asemenea in fascinatia noastra legata de cruzime, toate acestea sunt asa de rele in acest sens. Acum, cand iau toate acestea in interiorul meu, si sunt in acord cu ele ca parti ale mele, atunci acestea stau alaturi de ceea ce este bun in mine, si sprijina acest bine. Cei care sunt doar buni sunt doar jumatati. Cei care sunt doar rai sunt de asemenea doar jumatati. Ambele miscari sunt in propriul nostru suflet.

De aceea in misticismul natural nu exista perfectiune, doar ceva care este mereu in miscare. Ceea ce este perfect nu se mai misca deloc. Deci, orice este creativ este si incomplet, si asa-numitul rau, si, de asemenea, propria noastra vinovatie, sunt parti ale acestei miscari, ale unei miscari mai mari. Cand intalnesc asta in interiorul meu, sunt bun si rau, si ambele in serviciul iubirii, ambele in acelasi timp.”

Bert Hellinger in

Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi,

Scrisori cu aparitie lunara

Februarie 2011