Arhivele lunare: Martie 2014

Citat

SP_A0192Descoperisem cu mare greutate un salon cosmetic canin prin anul 2000…unde ne-am dus IMG_3295cei doi „băieți” la tuns coafat și frezat. Era undeva pe la vechea Operetă în spatele blocului turn, pe strada Vânători. Se numea Bella Dog. Acolo a fost prima experiență cu profesioniști …în ale tunsului și coafatului cu moț și mustăți!

Tata ne-a lăsat acolo și trebuia să vină după două ore să ne ia. Am lăsat cățeii frumos în salon, care arăta cochet și bine îngrijit, cu mese curate și elegante, cu hamuri speciale unde se prindeau cățeii să nu cadă, mașini de tuns  toate felurile și mărimile, cuțite, uleiuri și parfumuri speciale. Așa de tare m-am bucurat, căci după experiența avută cu vrăjitoarea din Oz…nu mai îndrăzneam sa îmi las odorul pe mana unui ageamiu. Pe bietul Billy l-am mai tuns cât de cât, mai venea cineva acasă dar a fost jalnic, iar Bobby nu fusese tuns niciodată.

Am plecat de la salon, am luat-o pe mama de braț și ne-am dus la restaurantul Bucur, care se afla în spatele străzii cu frizeria, am mâncat, ne-am delectat cu o cafea și cu razele soarelui de pe terasă. Acolo îmi amintesc cu drag, cum mergeam pe vremuri cu colegii mei studenți să bem bere..și făceam chetă, din fiecare buzunar ca să bem câte o sticlă la patru persoane, de restul era important să fim împreună și să facem glume..când chiuleam de la cursuri.

Când s-a împlinit termenul, mergem să ne luam odoarele de la frizerie și cosmetică. Fără să vrem am pufnit în râs amândouă cand i-am văzut! Erau lunguieți ca niște cârnați, cu codiţa tunsă și un smoc lăsat în vârf, totul era tuns la piele, iar lăbuțele curățate și unghiile tăiate. La cap aveau un ciuf rotund ce părea coafat ca la fete..urechiușele lăsate și pline, cu blănița ondulată ca să aibă ce să fâlfâie în vânt când aleargă..în schimb de senzație erau mustățile!!! Aveau niște mustăți imense!

Când a ajuns tata și i-a văzut a exclamat! „Bă! Uite-l și pe Ciumara!!!În alb şi negru!!”

Capitolul 13 – Billy şi Bobby la salonul cosmetic

Citat

r5Ce facem când suntem triști, când avem sentimentul că nimic nu ne merge și orice am face și sub orice formă am lupta cu tristețea nu o putem curăța din suflet, ca pe zăpadă din faţa casei când se adună nămete! Ce ușor ar fi să ne închipuim că luam o lopată zdravăna și curățăm locul ca-n palmă.

Cum să facem când pierdem pe cineva care nu mai vine niciodată înapoi..fie om, fie animal, pentru cine iubește tristețea este aceeași. Nimeni nu poate măsura tristețea, nici cântări cât e pentru un om, un părinte..sau un cățel, un papagal, o pisică. Cine dăruiește iubire, o dăruiește la fel pentru toți. Nimeni nu e mai presus de nimeni și nici omul faţă de animal și nici animalul mai presus de om. Pământul este lung și lat și avem toți loc pe el…

Începi prin a-ți aminti..vai ce frumos, cum a fost frumos..eviți amintirile cu momente de boală și bătrânețe..eviți momentul cumplit de despărțire și îți spui că dacă te întorci în amintirile vesele totul e roz..dar ce te faci când le retrăiești una câte una și îți dai seama că acele momente s-au dus! Nimic nu mai e ce a fost și nimic nu se va mai întoarce la tine.

Încerci să faci altceva ca să te distragi..bun și sănătos și faci și faci..și te trezești ca ești un robot și nu-ți iese! Căci ce nu faci cu drag și cu sufletul liniștit nu faci bine.

Unii îți spun că e bine să fii în armonie cu Universul..alții îţi spun să meditezi, fiecare încearcă să te ajute..unii prieteni dragi îți sunt alături și te îmbrățișează și cât e de bine, alții îți transmit că se gândesc la tine. Doamne cât de bine sună acel „te susțin, sunt alături de tine, toate vor trece, iată-mă, sunt lângă tine”.

 

mama si cornicaMi-e dor de tata, mă rup în două..mi-e dor de tataiu..mi-e dor de lord rex in curtestrăbunica mea dragă, Bunia…mi-e dor de Bobby cu chipul lui gingaș și ochii ca două măsline….mi-e dor de Billy care mi-a stat alături peste optsprezece ani, după care întind noaptea mâna ca să-l mângâi…și care parca mai ieri era în casă. Mi-e dor de ochișorii lui, mi-e dor de el, piperul mamei cum îi spuneam, uni el? Mi-e dor de mă seacă…

Nimic nu te face să te simți mai bine..nimic care să dureze și nimic care să-ți șteargă suferința și dorul. Mi se conturează din ce în ce mai clar că, este musai să împlinești un stagiu! Stagiul durerii..până ce nu-l faci, nu poți da examenul final ca să treci la următorul nivel…către uitare cu păstrare. Să uiți fără să uiți…

 

 

Când suntem trişti

Citat

mama cu baietii 1Mama locuia pe Pantelimon, avea plimbările ei cu Bobby pe străzile pline cu vile spre Gara de Est…unde era și un părculeţ. Bobby devenise cunoscut în cartier, mai ales că era tare frumos, dragalas și iubitor, dar iubitor doar cu noi..el nu accepta să fie nici atins, și nici mângâiat de oameni străini familiei.

Prin anul 2000, vecinul din dreapta apartamentului meu s-a hotărât să își vândă apartamentul și să se mute la țară cu soția și fetiţa lor Kety. Eu aveam toate fetiţele din bloc pe lângă mine datorită lui Billy și mergeam cu ele în parc la plimbare. Mă iubeau și îmi spuneau „vecina”. Erau atât de frumușele micuțe, în jur de 10-11 ani toate. Le învățam să-și facă codiţe și să se îmbrace asortat..și să numere în limba italiană.

Când am auzit de această oportunitate, imediat am întrunit un consiliu de familie și ne-am hotărât! Mama trebuia să-și vândă apartamentul din Pantelimon și să se mute lângă mine! Zis și făcut! În fiecare seară mergeam să „vrăjesc” familia vecinului, familie care avea o pisică, pe nume Katy. Pisicuța intrase în călduri și era sărăcuța în mare suferință. Eu mergeam în vizită cu Billy, pentru că el era în permanenţă lângă mine. Billy nu avea absolut nimic cu pisicile, dimpotrivă, era chiar prieten cu ele.

Într-una din seri, stăteam de vorbă cu vecina și făceam presupuneri și aranjamente despre mutare…deodată s-a făcut o liniște deplină, chiar suspectă. Când mergem să vedem ce se întâmplă..am avut marea surpriză să-l vedem pe Billy peste Katy într-o încercare disperată de amor! Am simțit că leșinăm de râs și mi-am luat băiatul pe sus și l-am dus acasă!

După ce am scos la vânzare apartamentul mamei..care cam stagna și nu se vindea deloc, mă anunță fericit vecinuţul meu, cum că a găsit deja client pentru apartament și a luat chiar și avans! Jale mare pe mine, mi s-au înecat toate corăbiile una câte una, am fost la tata să vorbesc cu ei, eram foarte supărată! Tot planul nostru se dusese la vale rău de tot. Dar până la urmă..trebuia să acceptam și gata!

După vreo două săptămâni, vine vecinuţul la mine să-mi spună că persoana cu care tranzacționase, a anunțat că renunță la apartament, pierzând avansul dat și să mă întrebe dacă mai sunt interesată de cumpărarea lui! A apartamentului!! Păi cum să nu fiu??? Mi s-a părut ceva de domeniul fantasticului și nu mai aveam mâini să sun la ai mei și să-i anunț vestea cea mare!

baietii mei dormind cu unul treaz

baietii mei pe fotoliuDar cum să facem cu apartamentul mamei din Pantelimon, care stătea pe loc?? Am stat și m-am gândit și mi-a venit ideea salvatoare. Am dat în ziar două anunțuri diferite, unul cu un preț și altul cu un preț putin mai mic..am făcut un artificiu, o mică strategie..încercam marea cu degetul! Şi am avut succes…chiar în seara în care a apărut anunțul, a venit la mama cineva interesat, o familie de constructori cărora le plăcea zona și chiar apartamentul. Ca un făcut, în timp ce aceștia erau în casă, mama a mai primit telefoane de la oameni interesați..ceea ce a dus la grăbirea deciziei potențialilor cumpărători. Au scos din buzunar 1000 de euro avans și au spus că rămân înțeleși și apartamentul este deja vândut. Ba încă, doamna îi transmitea mamei „spuneți-le ca mai este un apartament de vânzare în zonă” :).

mama cu baietii 3Când au eliberat vecinii mei apartamentul mamei, au lăsat în urma lor un dezastru greu de imaginat! La baie un perete acoperit cu un placaj…a rămas complet dezgolit și era beton curat! La baie și bucătărie a rămas o mizerie greu de descris în cuvinte…la bucătărie în locul sifonului de la chiuvetă era o pungă de plastic infectă. Mama și-a anunțat vizita ca să-și vadă noua casă..ce să vadă? Am încercat să mătur puţin..nu existau nici prizele, ci doar niște găuri cu cablurile la vedere. În final, mama a ajuns și s-a luat cu mâinile de cap, Bobby s-a împotmolit în praful mizerabil…însă tranzacția era deja încheiată și gata! S-a mama 4trecut curând la renovare. Până atunci mama s-a mutat la mine..și am trăit împreună mai mult de o lună de zile..timp în care Billy și Bobby au început să se cunoască mai bine și să se învețe unul cu altul.

În prima plimbare cu amândoi, în care să-i arăt lui Bobby noul său cartier, totul a decurs destul de bine, nu era necesar să folosesc lesa. Însă când am ajuns la colţ, l-am certat pe Billy pentru că făcuse o prostioară…Bobby nefiind obișnuit cu asemenea tratament..a luat-o la goană pe străzi, eu când am constatat dispariția lui, era deja prea târziu, căci dispăruse din raza mea vizuală..aşa că dă-i și caută disperată, cu Billy în braţe..ca să nu mai stau și după el căci mirosea toate tufele și ierburile, ghenele și toate colțurile și împuțiciunile. Billy mergea numai cu nasul în pământ..ca să nu-i scape vreun miros.

bobi mustaciosAm renunțat la căutările în zadar și m-am hotărât să-l duc pe Billy acasă și să pornesc din nou în căutarea lui Bobby, eram îngrijorată că s-a pierdut, deoarece nu cunoștea locul, acesta fiind complet nou pentru el. Dar…când ajung acasă, mare surpriza!! Bobby stătea cuminţel în faţa blocului, lipit cu fundul de ușa de la intrare, parcă era o jucărie din pluş! Nu pot să vă descriu ce am simțit când l-am văzut..parcă toată adrenalina din corpul meu se transformase într-un şir de soldați infanteriști, care se îndreptau ordonați către bietele mele suprarenale..aşa am respirat de ușurată…

Capitolul 12 – Billy și Bobby se mută împreună

Citat

IMG_3294Primul pui fătat al Lolei a fost Bobby…care a ieșit alb-gri, m-am dus zile la rând să văd puii lui Billy, cum cresc, cum se joacă, cum mârâie și se ceartă, cum o urmăreau pe Lola ca niște gheme de sfoară care stau să se deşire…

Lola a fătat cinci puiuți scumpi, unul mai ștrengar decât altul! Doi au fost albi griuleţi, iar trei au fost negri! Semănau cu Billy..sau cel puţin așa mi-a plăcut să cred. Nu mă mai săturam să-i privesc și să ma joc cu ei, clar..puii sunt cei mai frumoși, atunci când sunt mici îți vine să-i ții numai la piept și să-i pupi, să-i jughineşti și le strângi între degete lăbuțele lor mititele cu pernuțe roz și pufoase.

Am mai așteptat încă două luni și jumătate până să-l pot lua pe Bobby și să-l i-l duc mamei. Noua lui „mămică”.

Mama aștepta cu sufletul la gură „da’ să fie ca Billy”..”neapărat să semene cu Billy”..”dacă nu e ca Billy să nu-l aduci!”…”are aceleași pete albe ca Billy, pe la ochi, urechi, acea transversala de pe piept?”…”lăbuțele sunt mici şi scurte ca ale lui Billy?”. Uite așa mă bătea la cap zi de zi! Şi înainte nici nu voia să audă de vreun cățel!!!

Într-o zi ploioasă de vara, vine și doamna Luci cu mine, să luam „nepoțelul” și să-l ducem „bunicii” nh:).

Am plecat cu el într-un coş de paie..cu jale mare…dar mare! A schirolăit tot drumul! Ne-a apucat ploaia și pe el l-a făcut ciuciulete, când am ajuns la mama și l-a văzut, s-a și rățoit la noi  „nu-i ca Billy!!!”

Am liniștit-o că este doar ud..parcă era un burete de vase prea îndelung folosit! Avea un căpșor mititel cât o minge de tenis și două urechiușe atât de micuțe, încât nici nu i se vedeau, ploaia i le lipise de cap! Trupușorul era mititel ca o pară, cu o burta grasă, era un pic mai mare decât palma mea.

Din povestirile mamei, căci eu îi vizitam doar duminica, Bobby a plâns lângă ușa de la dormitor două săptămâni încheiate, oricât îl lua ea în brațe și îl drăgălea..nimic! Era un cățel lipicios și tare afectuos. De mic a fost foarte deștept, a învățat destul de repede locul unde trebuia să-şi facă nevoile. Îmi povestea cum încerca să treacă de pragul balconului, cu mare chin, căci îl trăgea burta în jos. Locul din balcon devenise toaleta sa de drept, căci după ce a terminat cu vaccinurile, mama a început să-l scoată la plimbare afară, să-l învețe să-și facă nevoile ca un cățel adevarat ce era el! Însă o buna perioadă, bietul de el nu făcea nimic..mama îl plimba pe la toți pomii, pe la toate urmele și mirosea intens, dar nimic! Se abținea cu stoicism! Cum ajungea în casă, dădea fuguța pe balcon și acolo își rezolva situațiile presante! Într-un final mama a încercat o metodă nouă…care a avut și succes. Când ajungea cu el la ușă..îl vedea că abia se mai abţine, pleca din nou afară…și tot aşa..până a reușit să facă primul pipilic la un pom! De atunci a devenit și el cățel în rândul lumii.

Bobby era un boţ de blăniță, când alerga îi fâlfâia ca o lână dărăcită și zbura care încotro..șuviță cu șuviță, avea un breton, de parcă era un cozoroc al chipiului unui militar în termen!

Trebuie să vă spun…Billy nu îl agrea deloc pe băiețelul lui, cel puţin cât a fost acesta mic, Billy îl mârâia când îl vedea apropiindu-se…iar dacă Bobby voia să se joace cu el..și voia tot timpul, Billy fugea și se urca unde era sigur că mititelul nu-l poate ajunge. Niciodata lui Billy nu i-au plăcut puișorii, fugea de ei cât îl țineau picioarele..pardon, lăbuțele.

 

Capitolul 11 – Bobby îngerasul cu urechile aripioare

Citat

OLYMPUS DIGITAL CAMERALola era o cățelușă tare frumoasă, aproape copie fidelă a lui Billy, nu o cunoșteam bine, deoarece nu prea o vedeam în cartier..locul ei de plimbare era pe alta rută. Dar..căci aşa e soarta sau destinul, cum e la oameni e și la animale, Billy a întâlnit-o pe Lola pentru prima dată într-o frumoasă zi de vară.

Cum ne plimbam agale sub soarele cald de iunie, apare și ea..aceea..diafană, cu urechiușele fâlfâind în vânt, cu ochișorii două pietre de onix și niște piciorușe scurte și agere, de-ți era mai mare dragul să o privești. Cu nasul pe sus și fițe de divă, l-a ignorat total pe Billy care deja era căzut pe spate de frumusețea ei, încercând zadarnic să o miroasă la fund, să-i atragă atenția…a făcut într-un minut zece jeturi de pipi, de cred că a ofilit tufa, victimă a curții lui asidue! Ea s-a tot fofilat, Billy mai făcea un pipi..nici eu nu știu ce mai făcea, cred că doar ridica piciorul să-i arate ei ce unghi obtuz face el între lăbuțele din spate!

Stăpânul Lolei m-a întrebat așa într-o doară dacă nu îl las să se împerecheze cu mimoza. Eu am afirmat, cum să nu..băiatul meu era atât de îndrăgostit,  încât ar fi fost o tragedie pentru el să mă opun, cum să te opui iubirii??? Păi ce fel de „părinte” eram eu? Un „părinte” vrea să fie fericit „copilul” lui, nu? Să-l vadă însurat..cu copii…:).

Şi uite aşa, a ajuns Billy să fie oaspetele Lolei, timp de două zile îl duceam dimineața la ea acasă IMG_0496și îl luam seara…era topit, avea un stil original de a face curte unei fete, mergea și își trecea fundul pe la nasul ei, ca să vadă ea ce mândrețe de mascul e el..plus multe și multe pipilicuri, ca să-i arate cât e el de potent! Însă Lola nu cădea deloc în mrejele lui de mare fante cuceritor. Ea stătea pe fotoliu privind la el de sus, el era pe covor, lângă fotoliul ei..la picioarele ei și lătra ca un apucat, ca un disperat „cobori în jos Luceafăr blând”…și ea nimic, era rece la farmecele lui.   Când plecam nimic, nici nu mă mai cunoștea, de cum intra la ea pe ușă…eu nu mai existam! Nu-i mai trebuia mâncare..doar apă mai bea când și când. Nu mai știa nimic, era complet pierdut pentru lume.

Era îndrăgostit…iremediabil de bruneta și focoasa Lola! Când am venit într-o seară să-l iau acasă, stăpânul lui m-a rugat să-l las și peste noapte, căci „fata nu stă dom’ne”..căci e „fată mare”!!! Aşa că Billy timp de o săptămâna a stat la picioarele iubitei lui și a curtat-o cum știa el mai bine..dar fără de folos…

În ultima zi, m-am dus și eu dimineața, să văd ce-mi face odorul și în sfârșit îl găsesc pe stăpân satisfăcut „gata..am reușit sa-i îmbârlig”..eu am privit uimită „cum adică?”…”pai cum! Am ținut-o eu pe nebuna asta..că altfel nu se întâmpla nimic..și îl încurajam..hai bă..bagă!”. Îmi venea să mor de râs..poate vă mirați, însă când ai cățel..nu mai ții cont de anumite..morale să zicem, ci ți se pare perfect firesc să vorbești despre copulație..între ei desigur. 🙂

Cu un zâmbet pe buze, închei acesta amintire foarte haioasă, căci Lola a rămas însărcinată de cavalerul ei..un leu fioros și sexos! Billy! Acum așteptăm două luni ca să ne cunoaștem „nepoțeii”.

Capitolul 10 – Billy si prima lui dragoste

Citat

IMG_3180Billy se simțea tare bine în apartament, nu aveam mobilă și el țopăia liber peste tot. Am schimbat locul și a fost un pic mai greu la început, nu cunoșteam cartierul, nu știam locurile, trebuia să exploram împreună zona.

Norocul nostru cel mare a fost că aici avem parcuri, este Parcul Circului, cel mai îndrăgit, Parcul Tei și la cinci minute de casă Parcul Studențesc, unde pe vremea aceea mergeam destul de des, chiar și la plajă.

Aici Billy a avut doi vecini, pe As cu care s-a împrietenit imediat și pe Sanni care de cum l-a văzut l-a bătut măr! Sanni era un Airdale Terrier, frumoasă foc, dar cam răutăcioasă. În primele zile de plimbare pe aici, eu fiind obișnuită să merg cu Billy fără lesă, am ieșit lejer să ne plimbăm. Billy fiind un cățel educat, nu mergea deloc pe carosabil, nu aveam teamă că traversează haotic și mi-l poate călca vreo mașină.

Până într-o dimineață de duminică, pe când ieșeam noi ca doi fluturași la plimbare, ne întâlnim cu Sanni care s-a proptit pe labele din faţă și-a ridicat fundul cât mai sus și a rămas așa ca o statuie! Eu când am văzut-o, am crezut că vrea să se joace și am mers către ea fără să-mi fac griji, chiar bucuroasă că a găsit Billy cu cine să se joace. La fel și el, a început să alege vesel către ea dând din codiță! Dar vai!!! Nici vorbă de joacă!!! S-a repezit la bietul Biluţă și ia-l la omor!!! Nu-i mai vedeam lui Billy unde e coada, unde e capul..care e urechea, căci s-au transformat într-un ghem, într-o sfârlează…aci vedeam negru, aci vedeam maroniul ei…a sărit stăpânul ei să-i despartă, nimic!!! Aşa că nu știu când și cum, a scăpat Billy din gura ei și a fugit ca apucatul pe străzi..pe care nici nu le cunoștea încă! După ce a reușit să se elibereze, eu atât am mai văzut, pe Sanni cu botul plin cu blana lui Billy, care crescuse considerabil! Marele său noroc a fost că avea blana mare atunci, nu apucasem să-l tund, căci nici nu știam unde!

Aleargă Billy..alergam și eu după el strigând disperată să se oprească, m-am speriat și nu puteam să-l ajung deloc. Într-un final s-a oprit pe una din străduțe și s-a ascuns sub o mașină. La noi, pe străduţele dintre blocuri nu este trafic, acum mai este ceva doar pe una din ele..dar atunci rar trecea câte o mașină. Aceasta a fost bafta noastră, pentru că Billy nu a mai respectat nimic, alerga mai ceva decât un atlet la Decatlon!

Mă opresc lângă mașină și încerc să-l scot..dar nu am reușit, am vorbit mieros, mi-am întins mâinile, nu puteam să-l ajung. Până la urmă m-am întins pe jos cât eram de lungă, fără să-mi pese de haine și m-am strecurat cum am putut sub mașină şi aşa am reuşit în final să-l trag de o lăbuță și de coadă. El nici nu mișca.

IMG_3288M-am speriat și m-am dus cu el în brate la vecin..stăpânul lui Sanni, m-am rățoit la el și l-am admonestat, cum de lasă un câine agresiv să fie liber!!! Acesta și-a cerut scuze și mi-a spus că are o rudă cu cabinet veterinar și dacă vreau, merge el cu mine la un control. Billy nici măcar nu se mișca…parcă era paralizat! Am fost la cabinet, l-a pus pe masă și l-a controlat, mi-au spus că este doar înspăimântat și se află într-un fel de şoc..i-au făcut o injecție și au constatat că are doar multiple vânătăi pe tot corpul, dar nimic fracturat sau răni deschise.

Ne-am întors acasă și în ziua aceea Billy a stat doar sub un scaun, nu s-a ridicat nici să mănânce, nici să bea apă..și nici pe mine nu mă lăsa să stau lângă el, de mângâiat nici vorbă. Abia târziu, a doua zi s-a ridicat și a venit să mănânce. Mergea șchiopătând și destul de greu, dar în câteva zile și-a revenit și a putut să se joace cu vecinul lui, cu care se împrietenise la cataramă, cu As!

Billy avea o mare plăcere..adora să se bage pe sub pături, lucruri sau orice era pus deasupra aIMG_3208 ceva..îi plăcea să intre dedesubt și să se tăvălească acolo. Când ieșea, se scutura bine și plescăia mulțumit.

Acum nu mai este nici Sanni..a murit de mulţi ani, nu mai este nici As..care s-a dus cu două luni înainte de Billy.

Capitolul 9 – Billy ia prima sa bătaie zdravănă

Citat

IMG_3207Pe vremea aceea nu găseai frizerie pentru căței…nici nu știu dacă exista vreuna, însă eu am găsit o madamă care locuia pe Floreasca, recomandată de cineva de încredere.

Merg eu cu Billy la ea, de cum intru văd o babă în capot mizerabil, cu un păr vâlvoi și o voce groasă și dogită de bețivan fumător cu ștate vechi. Am privit cu mare neîncredere..însă mi-am spus că nu mai am cale de întoarcere, căci Billy era o claie de păr, plin de câlți încurcați care încotro! De acum câlții îi prindeau pielea și asta îi provoca pișcături și chiar jenă la mișcare. Eu nu mai puteam nici să-l mai tund pe ici colo, nici să-l pieptăn. Era rebel și nu mai stătea deloc.

Aşa că, intrăm noi frumușel la frizerița gogoașă înfuriată și îi spun că doresc o tunsoare pentru cățel, după ce îl studiază, îmi spune să-l urc pe masă, apoi să ies în curte și să aștept până este gata, căci nu-i place să stea clienții lângă ea când „își face meseria”. Mi s-a părut ciudat, dar am ascultat-o și am ieșit sub ochii disperați ai lui Billy. Am stat ce am stat în curte și la un moment dau aud „stai fir-ai al dreaqu! Nu mișca! Stai că te omor!” Ma uit îngrijorată în jur..zic „ce i-o face băiatului, ia să intru”…dar s-a făcut liniște. După nici cinci minute iar aud „lua-te-ar dracu, poc, slap..palme pe bietul băiețelul meu și aud urletul lui jalnic…am intrat val vârtej să văd ce se întâmplă! Când mă uit, bietul Billy prins într-un ham aproape spânzurat…abia mai respira, legat la gură, tuns doar pe o parte! Jumătate de corp cu o grămadă de blană ce părea și mai mare și jumătate aproape chel, un ochi nici nu i se mai vedea, acoperit de câlții care rămăseseră atârnând din blana tunsă ca la oi! Iar pe altă parte mă privea un ochi imens bulbucat de frică…nici nu știam ca Billy e așa de ochios…era speriat și vai de capul lui!

„Nu stă deloc al dreaqu ce e pielea pe el!” Şi mai trage o dușcă dintr-o sticlă de ceva, cred ca alcool. Ce puteam să fac? Nu puteam să-l las în halul ăla și am rugat-o să mă lase să stau lângă el, să-l liniștesc și să-l țin eu. Până la urmă m-a lăsat, bodogănind că ea nu a mai văzut aşa un animal prost și nebun, o bestie de câine…mi se rupea inima de bietul Biluţă și am încercat să-l țin cum am putut mai ușor..el deja rămăsese împietrit..și de la palmele trase de vrăjitoare și de la zbieretele ei grohăite și tocite ca o piatră stricată de polizor în plină acțiune.

Până la urmă am reușit, l-a tuns pe tot, i-a tăiat și unghiile cu chiu cu vai și am plecat de acolo într-un suflet! IMG_3205Niciodată nu am mai dat pe la ea..însă de atunci, oriunde mi-am tuns cățelul..a rămas pe viață traumatizat când îl duceam la frizer. Numai când ne apropiam ușă începea să tremure și era plin de spaimă. Dar trebuia tuns..ajunsesem să-l tund și de patru ori pe an, părul îi creștea foarte repede și nu aveam altă cale. Pentru igiena lui, era de preferat să fie tuns..deși el cu blăniță a fost cel mai frumos.

Capitolul 8 – Billy la frizer