Arhivele lunare: Martie 2012

Citat

ziua 27 – În căutarea fericirii

A venit primăvara, soarele ne încălzește şi şi ne mângaie blând cu lumina lui timidă, mirosul de praf deși dăinuie cu sârg pe toate străzile, totuși e frumos afară, liliacul drag înfrunzește, să ne arate puţin verde.. atât de dorit! E o vreme minunată de plimbare, de ieșit la pădure..de facut orice, dar nu curățenia de Paşte!

În ultima vreme am fost cuprinsă de stări din cele mai contradictorii… culminând cu o seară în care m-am uimit pe mine cât de jos poți atinge podeaua, în modul cel mai dureros posibil, chiar umplându-te de cucuie. Cum poate cineva să decadă și să o facă cu rațiune! Cu bună știință.. și totuși să insiste într-un mod dureros tare, dorind atenția cuiva. Păi de ce? Unii ar spune, dacă nu e să fie…păi dacă eu vreau să fie? Nu ne mai putem baza pe dorințele noastre? Şi? Ce dacă vrei…mai pune-ți pofta’n cui… și am pus-o!

Însă adevarul este că din acea seară, m-am schimbat..deci a trebuit să trec prin furcile caudine, ca să înțeleg cum este viaţa mea, de ce este ea aşa…de ce nu sunt sosită în această viaţă în vacanţă, cum spune Ovidiu Argeşanu?

Lecția de viaţă primită ca un duş rece ce te stropește încontinuu, deși ai închis robinetul, a avut consecințele din cele mai bune. Am înțeles! Am înțeles că nu poți cere din piatră seacă, un izvor lin și ușor…că el poate are un alt curs. Am înțeles că orice ai face și oricâte ciocane ai da, cu oricâtă putere, izvorul nu vrea să iasa și pace!  Te poți ruga de el, poți să-i cânți melodii.. poți să-i spui poezii… poți să fii blânda și duioasă, poți să fii și agresivă și posesivă, poți să fii sexy și rea… poți fi iubitoare și generoasă…izvorul nu și nu! Poți să crăpi de sete..să te zvârcolești prin tot colbul…degeaba. Dacă nu vrea el, nu vrea şi gata…el poate țâșni din alte pietre, poate chiar mai seci decât a ta, poate chiar mai găunoase..mai înțelenite de vremuri… fără întrebări, izvorul poate ieși acolo, pentru că acolo dorește el. Tu n-ai a face…

M-am gândit atunci ce să fac? Doar nu voi muri de sete…aşa că va trebui să împachetez frumos piatra, uscată şi seacă, aşa cum este ea. Să o păstrez în sertarul amintirilor cuminte și să-mi aduc mereu aminte de ea. Să mă gândesc la cât de multe greșeli am făcut, astfel încât izvorul nu a mai dorit să-mi aline setea, s-a încăpățânat să rămână în piatra și să nu mai iasă deloc de acolo.  Poate că fără să vreau, am cerut izvorului să iasă prea des pentru mine, fiind mult prea setoasă și plăcându-mi tare sunetul lui liniștitor sau şipoteala puternică câteodată, uimitoare, depășind debitul lui de apă alocat pentru mine..ce să fac? Să cer suplimentare? Nu este posibil..

Aşa că odată cu acest chin îngrozitor de sete, am purces la o incursiune prin drumul lung, sinuos, cu serpentine al greșelilor..să le depistez ca pe niște mine din vechi războaie și să le dezamorsez. Nu-i greu…e doar munca intensă și de durată. Sunt capabilă să o fac…aş face orice în căutarea acelui 1% din fericirea alocată zilei de astăzi.

Este greu să-ți faci evaluarea greșelilor. Niciodată nu ți le vezi cu obiectivitate. Dar cine știe mai bine decat tine când, unde și cum ai greșit?

Acum, când înțelegerea a devenit destul de acceptabilă, pot doar să-i mulțumesc destul de sincer izvorului, pentru că mi-a alimentat setea atât de des, cu atât de multă răbdare și dragoste, încât în acest moment, mi-o pot liniști din amintiri.

Am greșit, nici măcar iertare nu mai pot cere…sunt la fel ca purcelușii din poveste…nu mai am credibilitate.

Izvorul

Anunțuri
Citat

Iubesc liliacul! Îl ador…mă topesc după florile lui…după parfumul lui duios, senzual, mirific…

Aş vrea să ma așez sub un liliac înflorit și să stau acolo toată ziua! Sau tot anul…sau cât mai mult, până se scutură și dispare…

Liliachiul acesta, este chiar culoarea mea preferată…m-aş răsfăța aruncându-mă într-un maldar de flori proaspete de liliac și aș adormi acolo …cam o luna de zile…

Cand liliacul va inflori…

Citat

ziua 26 – În căutarea fericirii

Cât de puţin îi trebuie cuiva să fie fericit…şi cât de greu înțelegem asta câteodată.

Privesc cerul,  privesc soarele… fără să fiu orbită de strălucirea lui și privesc în jurul meu, constatând cu bucurie,  că am tot ce îmi trebuie. Am un chef nebun de a zâmbi tuturor și de a vorbi cu toată lumea. Unii oameni, cred că acesta poate fi un semn de nebunie…că numai nebunii pot fi atât de fericiţi, că un om normal, trebuie să aibă un motiv real de fericire. Dar până la urmă, cine decide dacă unul sau altul, este nebun sau normal? Cine poate pune eticheta în fruntea cuiva…tu ești nebun? Există un etalon al omului nebun..fericit în lumea lui imaginară? Sau un om normal, care trăiește numai în amărăciune..crezând că aşa este normal? Doar pentru a nu părea nebun, dacă zâmbește oamenilor pe stradă, dacă este fericit, doar asa..pentru că este viu, sănătos..pentru că trăiește, are doua mâini și doua picioare, doi ochi.. și o inimă în piept, care bate plină de iubire… câți dintre noi înțeleg la final, că aceasta este fericirea supremă?

Aşa că mă simt minunat!

Am visat superb… păcat că mi-a spus doar în vis, dar e bine și asa…pentru că asta am visat în noaptea ce a trecut, mă privea și îmi spunea „your blond hair is wonderful tonight….You look wonderful tonight…”

wonderful tonight

by eric clapton

It’s late in the evening; she’s wondering what clothes to wear.

She puts on her make-up and brushes her long blonde hair.

And then she asks me, „Do I look all right?”

And I say, „Yes, you look wonderful tonight.”

We go to a party and everyone turns to see

This beautiful lady that’s walking around with me.

And then she asks me, „Do you feel all right?”

And I say, „Yes, I feel wonderful tonight.”

I feel wonderful because I see

The love light in your eyes.

And the wonder of it all

Is that you just don’t realize how much I love you.

It’s time to go home now and I’ve got an aching head,

So I give her the car keys and she helps me to bed.

And then I tell her, as I turn out the light,

I say, „My darling, you were wonderful tonight.

Oh my darling, you were wonderful tonight.”

I feel wonderful…

Citat

Îmi doresc un zâmbet, o inimă deschisă către mine…adevărul…

Îmi doresc frumusețea amintirilor împărtășite…

Îmi doresc visul împlinit…

Îmi doresc să întind palmele și să le simt pe ale tale deasupra alor mele…

Îmi doresc să închid ochii și să fii aici…

Îmi doresc să visez un vis real…

Îmi doresc să simt brațele tale cum mă strâng ușor…

Îmi doresc să simt că totul capătă un sens… și acela e cu tine.

Îmi doresc să îți simt gândul către mine…

Îmi doresc să mă trezesc și să-ți văd chipul drag…

Îmi doresc să închid ochii și să fiu cu tine…

Îmi doresc să îmi șoptești „totul va fi bine”..

Îmi doresc frumusețea zorilor, moleșeala dimineților împreună…

Îmi doresc șoapte rostite în nopți târzii…

Îmi doresc revărsarea frumuseții trecutului, peste ce trăim acum..

Îmi doresc să fiu iar cea de atunci…şi tu acelaşi…

Îmi doresc ca boarea fericirii, să o simt într-un fior dulce…

Îmi doresc un curcubeu deasupra cerului, să mă încânte cu culorile lui…

Îmi doresc să mă iubești…la fel ca atunci…

Îmi doresc…