Arhivele lunare: Februarie 2012

Citat

ODA PROŞTILOR

 

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,

Şi actualii, dar şi foştii,

Cei mai deştepţi de pe Pământ

Au fost întotdeauna…PROŞTII.

 

Nu te ruga la ursitoare

Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,

Mai bine urlă-n gura mare :

„Iubite Doamne, fă-mă….PROST!”

 

De ce să tragi ca la galeră,

Să-nveţi atâtea fără rost,

De vrei să faci o carieră,

Ajunge numai să fii…PROST.

 

În lumea asta cu de toate,

Unde se-nvaţă contra cost,

Păcat că nici o facultate

Nu dă şi diploma de….PROST.

 

Avem impozite cu carul,

Dar înotăm în sărăcie

Si ce buget ar avea statul

Dintr-un impozit pe…..PROSTIE….

 

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,

Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !

O, Doamne, de ne-ar creşte grâul

Cum cresc recoltele de …PROŞTI.

 

Si-n lumea asta răsturnată,

Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,

Savanţii noştri mor de foame

Si numai PROŞTII sunt deştepţi.

 

Anonim

ODA PROŞTILOR

Anunțuri
Citat

Nu poți începe o nouă viaţă și nu poți fi fericit, decât având numai frumusețe în jur.. și din frumusețea mea, face parte și Mozart…nici-o zi fără Mozart!

Iată o minunăție.. când asculți, vezi cu ochii minţii flori care se deschid, înflorind de-a dreptul, vezi o pasăre scuturându-și aripile..vezi îngerii cum te îmbrățișează…vezi fericirea, o poţi atinge chiar.

 

 

Frumos frumos frumos

Citat

Ziua 21 – În căutarea fericirii

Primul gând apărut în această dimineață, a fost de transmitere a dragostei către mama mea și către toți prietenii mei… către iubirea mea. Am început prin a transmite la distanță lumină galbenă și lumină portocalie..aşa am simțit eu. Vizualizam feţele prietenilor mei dormind sereni, cu un fascicul de lumină galben-aurie, portocalie, cum îi mângâie. M-am trezit mulțumind că trăiesc…iar acum…am chef de câteva schimbări, începând din această dimineață îmi schimb viaţa, cu fiecare zi măcar cu câte 1%. Vreau să fiu fericită! Şi voi fi!

Gând

Citat

Iată că soarele este deja sus, razele lui calde și lumina radioasă ne mângăie ușor. Nu trebuie decât să le lăsăm să ne pătrundă în suflet și în trup, să ne elibereze de hainele grele ale iernii.

Ce dacă este noroi..ce dacă este zăpadă neagră îndesata pe la colțuri? Ce dacă se merge prin mocirlă…ce dacă… frumusețea lumii așa este și cu noroi, dar și cu mult soare. De aceea putem recunoaște aceste minunății, ridicând ochii din noroi și înălțând  privirea către cerul frumos și senin, către soarele care ne zâmbește și către un umil boboc de liliac.

Hai afară, deschideți larg brațele, inspirați adânc și fiți fericiți, motive sunt cu miile.

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Şi-a-nceput să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

Primăvara

Citat

Eu nu strivesc corola de lumini a lumii

 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Lucian Blaga

(1919)

Eu nu strivesc corola de lumini a lumii…

Citat

ziua 20 – În căutarea fericirii

Sunt zile în viața unui om, în care se întâmplă lucruri la care nu se așteaptă, în care apar fel de fel de întâmplări neprevăzute și nu știi cum să le faci faţă.

De ce râmă găina în ogradă? Ce caută ea și ce speră ea să găsească în colb? Am râmat și eu, sperând că voi găsi diamante.. și când colo, am dat peste niște pietre…da, ele străluceau frumos, dar aveau numai și numai un luciu… și totuși, de ce strălucirea te orbește? de ce „iți ia fața” ?

Se spune că diamantele sunt prietene bune ale femeilor.. și totuși, atunci când am întâlnit un diamant i-am dat drumul, l-am scăpat din mână, eram mult prea tânără să-l valorez, aşa cum era el, cum ar fi meritat, iar acum îl vreau din nou.. însă acel diamant,  acum împodobește mâna altei femei. Mă uit lung, întind gâtul și ciocul..să-l ciugulesc și să fie iar al meu, dar găina tot găină..râmă și dă peste altceva, ceva care îi arată că nu mai are diamantul..i l-a luat altă găină mai merituoasa.

Plutesc în dileme și nu mă hotărăsc pe ce drum să o apuc. În calea mea, se deschid mai multe coridoare, fiecare din acestea are la capătul lui, câte o ușă…iar toate uşile sunt deschise. Simt că fiecare din ele are ceva surprinzător de trăit, odată ce-i treci pragul..oare?

Dilema ușilor deschise…a emoțiilor pășiri dincolo de prag, cum să fac?

Mi-e teamă să renunţ de tot la am găsit, dar mi-e teama şi să trăiesc în continuare cu visul la diamantul regăsit după atâta amar de vreme.

Îmi spun în gand că trebuie să închei un capitol, dar nu reușesc, nu ştiu ce uşă să aleg…pe ce coridor să-mi îndrept paşii, astfel încât, să nu am regrete târzii că nu am intrat pe uşa din dreapta, sau pe cea din stânga.

Aşa că acum, o să fac precum găina…şi o să mă împiedic, să vedem, cine îmi va da mâna să mă ridic.

Între două lumi