Arhive pe categorii: Din lecturile mele

Ce-mi place

Citat

eTata uită

W. Livingstone Larded

„Ascultă-mă, fiule: îți vorbesc în timp ce dormi, cu o mânuță sub obraz și cu buclele tale blonde și umede adunate pe fruntea plină de sudoare. M-am strecurat singur în camera ta. Acum doar câteva minute, pe când îmi citeam ziarul în bibliotecă, am fost înăbușit de remușcări. Am venit lângă patul tău cu un profund sentiment al vinei.

Iată la ce ma gândeam, fiule am fost mereu supărat pe tine, te-am certat pe când te îmbrăcai pentru scoală pentru ca te-ai șters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ți-ai curățat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos câteva din lucrurile tale.

Te-am considerat vinovat și la micul dejun. Vărsai băutura, înfulecai mâncarea, îți puneai coatele pe masă. Îți ungeai pâinea cu prea mult unt. Si când te-ai dus la joacă și eu am plecat la slujbă, te-ai întors, mi-ai făcut cu mana și mi-ai spus „Pa, tati!”, iar eu m-am încruntat și ți-am răspuns „Îndreaptă-ți umerii!”.

Apoi a reînceput totul în aceeași după-amiază. Întorcându-mă de la serviciu, te-am spionat; stăteai în genunchi și te jucai cu biluțele. Șosetele îți erau găurite. te-am umilit în faţa prietenilor tai aducându-te acasă cu forța. Șosetele costau bani – și dacă ar fi trebuit sa cumperi, ai fi fost mai atent! Închipuie-ți, fiule, aşa se poartă un tată!

Îți amintești, mai târziu, cum eu citeam în bibliotecă, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbră de durere în priviri?

Când mi-am ridicat ochii din hârtie, enervat din cauza întreruperii, ai șovăit în pragul ușii.

„Ce vrei?” m-am răstit.

N-ai spus nimic, dar ai venit în fugă și te-ai aruncat în brațele mele și m-ai sărutat, cu mânuțele tale mici încolăcite în jurul gâtului meu cu atâta dragoste, pe care Dumnezeu însuși ți-a dăruit-o și pe care nici nepăsarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropăind ușor pe scări.

Ei bine, fiule, câteva clipe mai târziu hârtia mi-a alunecat din mâini și am fost pătruns de o groază cumplită. Ce făcuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a căuta nod în papură, de a certa – asta era răsplata pe care o primeai fiindcă erai băiat. Nu că nu te iubeam; dar ceream prea multe de la anii tai fragezi. Îmi stabilisem drept criteriu propria-mi vârstă.

Si era atâta bunătate, frumusețe și adevăr în sufletul tău. Micuța ta inimă era la fel de desăvârșită ca zorii ce învăluie triumfător dealurile domoale. Toate astea se adunaseră în impulsul tău de moment de a te năpusti să mă săruți și sa-mi urezi noapte bună.

Nimic altceva nu contează în această seară. Am venit la căpătâiul tău pe întuneric și am îngenunchiat acolo, rușinat!

E o ispășire palidă, știu că n-ai înțelege toate astea dacă ți le-aş spune când ești treaz. Dar mâine o să fiu un tătic adevărat! O să-ți fiu prieten de nădejde, voi suferi cot la cot cu tine și voi râde când râzi și tu. O să-mi mușc limba înainte să te cert. O să repet mereu, ca într-un ritual: „Nu e decât un puști – un băiețel și nimic mai mult.”

Mi-e teamă că te-am tratat ca pe un bărbat. Si totuși, fiule, acum că te văd ghemuit și ostenit în pătuțul tău de copil, îmi dau seama că nu ești decât un copilaș. Până mai ieri te purta mama în braţe și îți odihneai căpșorul pe umărul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult.”

„Acest articolaș a fost difuzat în nenumărate emisiuni. In mod destul de surprinzător, l-au folosit atât periodicele colegiilor, cât și revistele liceelor. Uneori, în mod misterios, un articolaș pare să declanșeze un „declic”. Acesta, cu siguranță a făcut-o.”

Extras din cartea „Cum sa te bucuri de viata si de slujba” Dale Carnegie

Tata uită

Anunțuri
Citat

where-are-youIncotro?

 

“Incotro sa ma indrept?” Acesta este inceputul unui cantec din Liturghia Germana a lui Franz Schubert.

Cine pune intrebarea asta? Doar o fiinta umana intreaba asa ceva sau, mai precis, un copil neajutorat.

 

Ne putem imagina un animal sau orice alta creatura punand intrebarea asta? In aceasta privinta, nu sunt ei singuri, trebuind sa se apere pe ei? Nu trebuie ei sa stie ce sa faca si unde sa mearga de indata ce protectia mamei lor se opreste? Nu sunt cu totii numiti organisme primitive lasate pe propriile picioare chiar de la inceput? Daca nu, nu pot supravietui.

 

Aceasta inseamna ca sunt mai putin vii, mai putin protejati si mai putin doriti de forta creatoare decat cei care intreaba si se roaga: “Incotro sa ma indrept?” in loc sa riste sa faca urmatorul pas pe cont propriu, oricare ar fi consecintele?

 

Incotro sa ma indrept? Rapunsul: la urmatoarea sarcina. Atunci, actiunea mea ma conduce, intr-o mare masura, deoarece numai participand la urmatoarea sarcina imi traiesc viata. In acest fel, trec la urmatoarea actiune care se cere in acest moment si o fac in asa fel incat lucrurile sa se indrepte spre urmatorul moment.

 

Aceia care se intreaba, “incotro,” stau nemiscati. Viata lor este in asteptare, in loc sa se miste. Iubirea lor este in asteptare in loc sa aiba efect imediat.

 

Cantecul: “Incotro sa ma indrept?” ii este adresat lui Dumnezeu. Ce spune despre Dumnezeu? Implicit in aceasta intrebare este faptul ca El s-a retras, ca El nu tine viata mea in mana Lui, sau nu chiar si nu in intregime. Ascuns in spatele chemarii, este ca Dumnezeu nu este aici tot timpul, in miscarile si actiunile mele de acum.

 

Deci, incotro sa ma indrept? Catre viata – catre viata in toata plenitudinea ei, acum.

 

Atunci, cine sau ce se intoarce catre mine? Viata mea se intoarce catre mine – si Dumnezeu odata cu ea.

Sursa :

Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi

Scrisoarea lunii ianuarie 2011

Bert Hellinger

 

Perspectiva

Citat

lll„Banii sunt energie. Folosesc la ceva. Sunt o energie precedata de ceva, cum ar fi o prestatie care merita sa fie remunerata. Cu cat prestatia este mai importanta, cu atat banii au o mai mare putere, energia lor trebuind sa fie proportionala cu prestatia. Daca banii sunt sub valoarea prestatiei, au putere mai mica. Daca sunt peste valoarea prestatiei, deasemenea, isi pierd puterea. Aceasta demonstreaza ca banii “vor” sa plece; nu vor si nu pot sa ramana.

Acelasi lucru se intampla cand strangem banii, in loc sa facem ceva cu ei sau sa-i cheltuim pentru un serviciu.

 

Cand banii ies din sfera scopului lor, a functiei lor de schimb pentru serviciile prestate, aceea de a ne servi viata noastra si a altora, atunci, ceea ce ramane sunt cifre fara valoare reala. Cifrele isi recastiga valoarea cand atrag o prestatie care cere ceva de la proprietarul acestor cifre, cand sunt folositi intr-un mod prin care servesc viata din nou.  Dar iarasi, efortul si prestatia trebuie sa ii insoteasca. Banii care sunt dati cu imprumut, in loc sa formeze o legatura cu efortul si prestatia umana, se vor pierde. Isi pierd puterea si, apoi, dispar.

 

Banii se misca intr-un ciclu de prestatie si remuneratie, si din nou prestatie si  remuneratie. Acesta este un ciclu de crestere atat pentru prestatie, cat si pentru remuneratie.

 

Fara prestatie si remuneratie adecvata, sau cand banii sunt dati cu imprumut sau aiurea, fara sa aiba o prestatie corespondenta, incepe un ciclu similar. Este un ciclu de pierdere catre pierdere, pana dispare excesul. Banii se intorc de la cer spre pamant.

 

Aceia care dispretuiesc banii ii tin la distanta. Fara bani, ei devin slabi in loc sa fie puternici si raman saraci.

 

Banii raman la dispozitia celor care sunt usor de multumit si moderati cu chletuielile. Vin la acestia cand au nevoie de ei. Raman un sprijin pentru ei.

 

Cei care respecta banii, pot sa-i lase sa-si urmeze cursul. Ei ii tin intr-o lesa lunga, ca pe un caine. Cu atat mai mult se intorc la ei fericiti, cand au nevoie de ei.

 

Uneori, banii se retrag, de exemplu, cand manifestam lipsa de respect fata de un serviciu care ne-a fost oferit si, mai presus de orice, cand manifestam lipsa de respect fata de ceea ce au facut parintii nostri pentru noi. Doar atunci cand onoram efortul si sprijinul lor, rasplata pentru prestatia lor vine spre noi si spre ei.

 

Asa se intampla in general. Cand apreciem ceea ce fac altii pentru noi, adesea fara o rasplata financiara, exista o rasplata si pentru ei si pentru noi. Ei platesc respectul nostru cu mai multa sustinere, fara sa tina cont de efortul pe care trebuie sa-l faca. Fara respectul nostru, eforturile lor ar disparea treptat.

 

Toti banii vin si raman in aceasta lume. In lumea de dincolo de noi, exista o alta moneda. Totusi, felul in care tratam banii in aceasta lume, are efect asupra monedei din cealalta lume, cand luam si dam in mod corect si ii lasam in urma noastra. Cand timpul nostru aici se sfarseste, banii pot ramane in urma noastra. Si-au atins scopul.

 

Pentru cine si pentru ce raman? Cei care ii primesc dupa noi au forta sa-i pastreze? Se reintorc la functia de remuneratie pentru o prestatie sau se transforma intr-o povara, devenind, mai degraba, mijloc de opresiune, decat de recompensa?

 

Ce concluzie reiese din aceste cugetari? Banii se comporta ca un mesager trimis din alta parte. Ei vor ca noi sa-i obtinem pentru a realiza ceva cu ei, si cand timpul lor se termina, vor sa le dam drumul. Noi auzim mesajul pe care acest mesager ni-l aduce si acordam atentie la ceea ce mesagerul cere de la noi in numele stapanului lui, oricare ar fi in cele din urma. Alegerea nu poate si nu trebuie sa depinda de noi.

 

Tratam banii cu devotiune, ca pe o revelatie divina. In acord cu ea, acceptam banii, indiferent ce se asteapta si se cere de la noi. Conform acestei revelatii, felul cum procedam cu banii devine serviciu divin – care serveste viata multora, care serveste iubirea. ”

Sursa :Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi

Scrisoarea lunii ianuarie 2011

Bert Hellinger

Banii

Citat

Foto Bert Hellinger 1 kl„Din acest punct mă las condus fără să știu către ce final. Sunt complet în beznă, dar mă simt ca cineva prin care curge un șuvoi, un șuvoi care vine de departe și merge dincolo de granițe. Şi mă las într-o stare de permeabilitate. Din acest punct de vedere, nu sunt implicat deloc. Fântâna nu este una cu apa. Apa pur și simplu curge prin ea.

Cum este posibil sa ajungi sa atingi aceasta stare? Întâi îți alungi intențiile. Apa care curge prin fântâna nu are intenții. Nu are nici scop. Si cu toate acestea, apa ajunge pe camp, îl fertilizează și în cele din urmă dispare în mare.”

Şi cineva poate deveni lipsit de orice intenție dacă a renunțat la gândirea în termeni de bine și rău. Şi atunci nu luptă nici de partea binelui, nici a răului. Orice ar fi, este just. Viața este îndreptățită. Fericirea este îndreptățită. Şi pacea și războiul sunt îndreptățite. Şi pentru că devii permeabil, ceva bun poate apărea fără nicio intervenție.

Această stare nu este nouă. Lao Tse o confirmă. Şi Confucius. Mulţi filosofi au demonstrat-o dar în mod curios, aceștia nu au fost printre fondatorii marilor religii. Religiile au dus la razboi.

Starea care cuprinde lipsa oricărei intenții caută armonia cu legile universului, cu ierarhia profundă a lucrurilor; are încredere în mișcările sufletului, ale marelui suflet și aşa cum puteți constata, este în slujba păcii și iubirii.”

 

Extras din cartea „Un val, un ocean” Bert Hellinger

Fântâna

Citat

Bert-Hellinger1„Când ne uitam la lume, ne putem uita la ea în toată diversitatea ei, cum toate lucrurile sunt variate, cum toate lucrurile exista ca unități și cum un individ se poziționează în opoziție cu alt individ și chiar în război. Dar toate aceste parți individuale își au originea într-o unitate, la un nivel profund, prin care ele sunt împreună și susținute. Diversitatea este definita și își capătă caracterul ei special tocmai din acesta profunda unitate. Ceea ce contribuie la întreg își trage rădăcina din acest izvor nesecat profund.”

„Putem, de asemenea, sa ne raportam la cei multi dar în asa fel încât sa nu ne focalizam pe multiplicitate, ci mai degrabă sa devenim conștienți de ea ca un întreg, totul dintr-o data și prin acesta conștiință ne regăsim pe noi înșine în esența și dincolo de asta în esența ființei. Când ajungem la acesta conectare, suntem capabili sa simțim conectarea cu toată diversitatea, cu respect, venerație și curaj, în asa fel încât o internalizam și ea devine un flux propriu esenței noastre.”

„Când vedem lucrurile în acest fel, ne simțim eliberați. Dar dacă ne uitam la relațiile personale și vedem diferitele tipuri de nevoi, diferitele puncte de vedere, analizam antagonismul dintre ele și îndurerați: simțim ca ceva este în neregula.

In aceste relații suntem adesea ghidați, la un nivel superficial, de distincția pe care o facem intre ceea ce este bine și ceea ce este rău. Acesta distincție operează la un nivel complet superficial și este incapabila sa cuprindă ceea ce se afla în profunzimea lucrurilor. Distincția dintre bine și rău este relevanta doar în privința relațiilor umane, datorita funcției sale: aceea de a ne lega de familiile noastre și de a ne diferenția de alte familii sau grupuri. Acesta distincție iese la iveala prin intermediul conștiinței bune sau a conștiinței rele.

Avem o conștiință buna dacă avem sentimentul apartenenței la familia noastră și o conștiință rea dacă punem în pericol dreptul nostru de a aparține acesteia. Ne imaginam ca ne pierdem dreptul de a aparține dacă recunoaștem alte familii, grupuri, valori, religii și culturi ca fiind cel putin la fel de bune ca ale noastre. Daca reușim sa facem acest lucru devenim unificați în magnitudinea întregii existente, separați de propria noastră familie.

Astfel, pentru a deveni unificați în magnitudinea ființei, cu ceea ce este esențial, trebuie sa renunțăm la acesta conștiință și la distincția intre bine și rău.. Daca ajungem la acesta renunțare-adoptare, cel putin din când în când și putem sa ne centram, atunci sufletul nostru va fi mișcat. Acesta mișcare va veni din străfunduri și va anula distincția intre bine și rău, reconciliind ceea ce este contradictoriu și în opoziție.”

Extras din cartea „Un val, un ocean” de Bert Hellinger

Pagina 38

 

 

Întregul

Citat

images (1)„Gândiți-vă la cea mai plăcută și plină de iubire amintire pe care o aveți. Acordați-vă un moment pentru a retrăi amintirea cu ochii închiși, readucând-o la viață. Ce simțiți? Nu vă simțiți bine? Nu retrăiți sentimentul, măcar într-o oarecare măsură, din acea întâmplare fericită – chiar dacă s-a petrecut cu mulți ani în urmă? De ce se întâmplă acest lucru?

În momentul în care accesați și activați amintirea iubitoare, frecvenţa iubirii se propagă în corp și are un efect fiziologic vindecător corespunzător. După cum am mai arătat, Institutul HeartMath a publicat studii care arată că acest tip de amintiri pozitive poate avea realmente un efect vindecător asupra AND-ului afectat.

Aşa cum amintirile noastre pline de iubire transmit frecvențe vindecătoare prin tot corpul, amintirile dureroase, distructive, distorsionate, transmit frecvențe care provoacă boală și o stare de rău. Conform cercetărilor Dr. Lipton, aceste amintiri distructive emit un semnal în organism care ne face să interpretăm actualele circumstanțe ca fiind amenințătoare chiar și atunci când nu sunt. Acest lucru face ca organismul nostru să se afle în stare de stres. Vă încurajez să faceți un experiment în acest sens. Readuceți-vă în minte o amintire care este încă dureroasă și observați cum vă simțiți. Dacă vă gândiți suficient de mult la ea, nu numai că vă veți simți rău, ci veți determina celulele organismului să intre, efectiv în „modul de autoprotecţie”, iar sistemul nervos în cel de „luptă sau fugi”.

Din păcate inconștientul nostru se poate concentra asupra acestor imagini distructive fără ca noi să știm. Când este aşa, are același efect distructiv asupra organismului precum gândurile și imaginile negative conștiente. Mulţi oameni trăiesc cu acest „proces de creare a bolii și stării de rău” zi de zi și nici măcar nu știu asta până nu se îmbolnăvesc. Tocmai de aceea, sursa problemelor noastre se manifestă în 90% din cazuri la nivel inconștient, abordarea conștientă a cauzei problemelor noastre fizice, emoționale sau spirituale fiind imposibilă.

Vestea buna este că, necesara cheie a vindecării problemelor din temelii se află în sufletul omenesc și nu în ceva din afara noastră. Nu avem nevoie decât de o modalitate de a lua puterea resurselor de iubire din suflet și a o folosi la vindecarea imaginilor distructive care duc la boală.”

Echilibrarea energiilor organismului „este singurul domeniu din sănătate în care nu s-a raportat vreodată un caz cu manifestarea unor efecte adverse” aşa cum susține Dr. Paul Harris.

Extras din cartea Codurile vindecării de Alexander Loyd, pag 214-215

Vă recomand această carte, mie personal mi-a făcut mult bine. Ea trebuie citită atent și relativ lent pentru aprofundare, uneori recitesc fraze întregi pentru a-i înțelege cu adevarat sensul prețios.

Amintirile dureroase :un „bagaj” nedorit pe care îl putem uita într-o gară

Citat

Să luptăm pentru fericirea noastră!

1 „Să luptăm pentru fericire urmând un program zilnic de bună-dispoziţie şi gândire constructivă. Iată un astfel de program. Este intitulat „Astăzi”. L-am găsit atât de ispirator, încât am distribuit sute de copii. A fost scris de răposatul Sibyl F. Partridge. Dacă şi dumneavoastră şi eu îl vom urma, vom elimina mare parte din griji şi ne vom spori incomensurabil porţia din ceea ce francezii numesc La joie de vivre

DOAR PENTRU ASTĂZI

1. Astăzi voi fi fericit. Aceasta presupune că spusele lui Abraham Lincoln sunt adevărate  ” cei mai mulți oameni sunt tot atât de fericiți pe cât își propun să fie”. Fericirea vine dinăuntru; nu ţine de exterior.

2. Astăzi voi încerca să mă adaptez la ceea ce este și nu voi încerca să adaptez totul la propriile mele dorințe  Îmi voi lua familia, afacerea și norocul aşa cum sunt și îmi voi acorda felul de a fi în funcție de acestea.

3. Astăzi mă voi îngriji de trupul meu. Voi face exerciții fizice, îi voi da atenție  îl voi hrăni,  nu voi abuza de el și nu-l voi neglija, ca să fie o mașinărie perfectă aflată în slujba mea.

4. Astăzi voi încerca să-mi fortific mintea. Voi învăța ceva folositor. Nu voi fi trândav. Voi citi ceva care pretinde efort, gândire și concentrare.

5. Astăzi îmi voi exersa sufletul în trei feluri: voi face un bine cuiva, fără a face caz de asta. Voi face cel puţin două lucruri pe care nu vreau să le fac, aşa cum sugerează William James, doar ca exercițiu.

6. Astăzi voi fi agreabil. Voi arăta cât mai bine, mă voi îmbrăca aşa cum se cuvine, voi vorbi fără să ridic tonul, mă voi purta curtenitor, voi fi darnic cu laudele, nu voi critica deloc, nu voi căuta nimănui defecte și nu voi încerca să schimb sau să îmbunătățesc pe nimeni.

7. Astăzi voi încerca să trăiesc din plin această zi, nu să mă apuc să-mi rezolv toate problemele vieții. În douăsprezece ore pot face lucruri, care altfel m-ar înspăimânta dacă ar trebui sa le continui toată viața.

8. Astăzi voi avea un program. Voi scrie ceea ce am de făcut în fiecare oră. Poate că nu îl voi urma exact, dar îl voi avea. Va elimina două calamități  graba și nehotărârea.

9. Astăzi îmi voi rezerva o întreagă jumătate de oră doar pentru mine și mă voi relaxa. În această jumătate de oră mă voi gândi uneori la Dumnezeu, pentru a căpăta o perspectivă ceva mai largă asupra vieții mele.

10. Astăzi nu mă voi teme, îndeosebi nu-mi va fi teamă să fiu fericit, să mă bucur de ce este frumos. Să iubesc și să cred că aceia pe care îi iubesc, mă iubesc.

Dacă vrem să ne formăm o atitudine mentală care să ne aducă pace și fericire, iată Regula nr. 1:

Gândiți și acționați cu voie bună și vă veți simți voioși.”

Extras din cartea „Lasă grijile, începe sa trăiești” Dale Carnegie.

Am constatat personal, că unele din cele zece reguli le respect și eu, multe dintre ele mi s-au dezvoltat din propria gândire, din mintea mea, căci fiecare din noi gândim bine și știm ce ne trebuie, însă suntem mult prea ocupați să ne facem griji din fleacuri, iar creierul nostru fiind ocupat cu așa ceva, atât de inutil, nu ne mai permite să avem și o astfel de gândire fireasca, sănătoasă. Este un fel de „cu televizorul ați mințit poporul”.

De ce?

Ia să încercăm  măcar parțial să îndeplinim aceste reguli de mult bun simţ. Consider și nu-mi pare rău,  cartea lui Dale Carnegie manualul meu de viaţă. Măcar de aș avea înțelepciunea de a-l urma întocmai.  Nu este rușinos să te trezești mai târziu și să înțelegi, consider rușinos să nu o faci deloc.

La joie de vivre