Azi mă simt minunat! Nu ştiu de ce..sincer nu am nici un motiv..nimic obiectiv. Doar o stare sufletească liniştită, o împăcare cu mine însămi.
Pentru prima dată, după mult timp, simt că am o cale, parcă ceva mi se deschide în faţă, ca un caiet frumos, cu coperți lucioase şi coli albe spuma laptelui…în care sunt invitată să scriu ceva. Aşa cum erau pe vremuri la scoală acele Oracole, în care erai întrebat ce iți place? Sau de cine iți place? Sau şi mai şi…pe cine iubești?
Colile albe ale caietului mă îmbie ușor, să desenez undeva într-un colţ flori de nu-mă-uita..şi să încep prin a scrie titlul „Fericirea e în mine”. Şi zău de nu mă simt aşa..parcă trăiește acolo, respiră şi iubește. Cât este de minunat, un suflet plin de dragoste? Dragoste de viaţă, de natură..de cerul frumos şi de oameni. Dragostea de mamă…tot mama dragă. Şi desigur, dragostea pentru el..
Dacă ar fi să ilustrez sentimentul pe care îl am acum, el ar arăta cam aşa:
Lumină..soare..spice de grâu: aur curat, simplu..din natură.
Acasa la Claudia 