Arhive pe categorii: Ion Minulescu

iubirea mea din liceu

Citat

Romanţă policromă

 

Nu-i cer nimic…

Şi totuşi, dacă-ar vrea –

O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă –

Ar face dintr-un lac o Marmara,

Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.

Nu-i cer nimic…

Dar dacă-ar fi să-i cer

Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,

Aş picura-ntr-o cupă cu eter

Morfină

Şi i-aş cere-apoi aşa:

 

Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,

Dă-mi calmul blond al soarelui polar,

Dă-mi primul crepuscul pe Golgota

Şi primul armistiţiu planetar.

 

Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,

Dă-mi prorocirea viselor rebele,

Dă-mi resemnarea strofelor banale

Şi controversa versurilor mele.

 

Dă-mi A.B.C. al vieţii subterane,

Dă-mi simfonia flautelor mute,

Dă-mi tălmăcirea buzelor profane

Şi rebusul icoanelor tăcute.

 

Dă-mi preţul primei victime-a femeii,

Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,

Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii

Şi tusea-n fa minor a Traviatei.

 

Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,

Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,

Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă

Şi comicul funebrului convoi.

 

Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,

Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.

Dă-mi fastul siluetelor regeşti

Şi perspectiva casei de nebuni…

 

Nu-i cer nimic.

Şi totuşi, dacă-ar vrea –

O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! –

Ar face dintr-un lac o Marmara

Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.

Nu-i cer nimic…

Citat

În seara când ne-om întâlni

Căci va veni şi seara-aceea –
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint…
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat ‘naintea ta:
– Voieşti sau nu să fii a mea?

În seara când ne vom iubi –
Căci va veni şi seara-aceea –
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia…
Şi-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat ‘naintea ta:
– Voieşti să nu mai fii a mea?…

Şi-n seara când ne-om despărţi –
Căci va veni şi seara-aceea –
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint…
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit ‘naintea ta:
– Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!…

Minulescu a fost iubirea mea din liceu, în toate oracolele era câte o strofă din poeziile lui.

Romanţă fără muzică