Arhive pe categorii: Mici inspiratii

Citat

images (6)Oare este fericit bărbatul adult care încă nu a ajuns la pubertate? Oh da…el există! Este un model demn de tot interesul.

Credeți voi că bărbații maturi care aleargă după femei tinere, care le curtează cu o asiduitate demnă de cursele de Formula 1, sunt fericiți? E bun și sănătos alergatul…dar această alergare a lor, este de fapt o pubertate la care încă nu au ajuns. Ei nu se pot decide la nicio femeie, căci le este teamă sa nu rămână cu ea! Iar asta ar însemna linia de sosire!

Un bărbat matur, făcând curte unei femei foarte tinere, este ceva firesc..însă ce ascunde asta? Ascunde frica lui de bătrânețe, sau chiar de moarte. Fustangiul este absolut terminat de bătrânețe, nimic nu îl doboară mai mult decât teama că va îmbătrâni…pentru el este doborâtor, fiind ferm convins că numai un şir lung de aventuri palpitante cu femei foarte tinere îl va menține veșnic tânăr. Iar asta îl face să nu iasă din cercul pubertății. Dacă ar fi posibil, ar vrea să rămână mereu acolo, chiar dacă anii lui spun altceva.

Femeile tinere sunt un must have pentru bărbatul matur, care încă nu a depășit pubertatea…fie el trecut de 40 de ani, de 50, de 60…sau chiar de 70 de ani. El încă nu și-a consumat anii tinereții aşa cum crede el. El încă se simte la vârsta adolescentină, vremea în care curtând atât de multe fete, încât niciuna nu l-a luat în serios, ajuns veșnicul trubadur de susureli pe la urechile lor, fiind refuzat și luat la bășcălie de către ele…și ce face? Le tot curtează până ajunge în baston.

Să nu credeți că acesta va avea o relație serioasă cu vreuna, sau că ar vrea să cunoască foarte bine pe vreuna dintre ele, nuuu..nu-l interesează un final! Ar însemna un stop al căutărilor și alergăturilor…iar acestea trebuie sa fie neîncetate, până când va ajunge el la pensie..și mult după ea. Trebuie încercate toate femeile care îi ies în cale, dacă cealaltă este mai bună, iar el nu va putea cunoaște fiind ocupat?

Femeile tinere constituie un palmares, ei nu pot ieși încă de pe piață până când lista nu e completă, iar ea poate nu este niciodată completă, căci nu au ajuns să-și depășească perioada pubertății…și poate nici nu vor ajunge.

Refuza cu vehemenţă alt fel de femei, femeia matură este o băbăciune insignifiantă, nu contează nimic, la ea cel mai mare defect este vârsta, mult prea înaintată pentru acest „etern adolescent”. Este imposibil..un veșnic tânăr ca el, să ia în considerare o femeie prea adultă, prea matură..mult trecută, o murătură. I-ar scădea imediat acțiunile mult cotate la bursa frăgezimii, a inocenţei, a copilăriei neconsumate încă…

Pe acest model de bărbat nu îl va interesa niciodată să te cunoască, să știe cine ești, cum ești…dacă ești. Nu exiști pentru el, nu ocupi decât un nume pe o listă…nimic altceva, care cu timpul se transformă în număr. Nu contează dacă fata este grasă, slabă, înaltă, scundă..blondă, brunetă etc. Nu contează cine este, unde este…nu îl interesează să știe mai nimic despre ea, nimic în detaliu! Căci dacă va ști cel putin trei lucruri despre ea, va însemna că au deja o relație…este inadmisibil să se întâmple asta! Acest tip de bărbat nu se implică, fuge de orice fel de angajament, fie el și al prieteniei. El mereu caută altceva, chiar și atunci când crede că a găsit, tot mai caută și nu se poate opri niciodată. Să nu vă faceți iluzii, chiar dacă aveți doar 30 de ani, cât de cât draguțe, inteligente, iar el este trecut bine de 60 de ani…nici vorbă de căsătorie! Ești doar un nume, un chip care s-a topit „ca pictura pe apă”. În maximum o lună de zile, după consumarea aventurii, nu îți mai cunoaște nici măcar numele…darămite chipul.

Este bine de știut, de remarcat..și de stat cât mai departe, asta doar în cazul în care ești la vârsta experimentelor și dorești să te lauzi prietenelor prin club cu o aventura picantă, cu un domn trecut, poate generos, poate nu. Căci mai mult oricum nu obții de la el .

toceliaCa ultimă remarcă…o aventură cu un astfel de bărbat, merită trăită, măcar odată în viaţă, căci vei întâlni la el atât de multe calități, încât nu îl vei uita atât de ușor pe acest Don Juan puțin trecut..și hai să fim sincere, așa noi între noi. Este ceva demn de amintit când ajungi băbăciune, o băbăciune căreia „nici vântul nu-i mai ridică fusta”.

Veșnicul adolescent

Anunțuri
Citat

r5Ce facem când suntem triști, când avem sentimentul că nimic nu ne merge și orice am face și sub orice formă am lupta cu tristețea nu o putem curăța din suflet, ca pe zăpadă din faţa casei când se adună nămete! Ce ușor ar fi să ne închipuim că luam o lopată zdravăna și curățăm locul ca-n palmă.

Cum să facem când pierdem pe cineva care nu mai vine niciodată înapoi..fie om, fie animal, pentru cine iubește tristețea este aceeași. Nimeni nu poate măsura tristețea, nici cântări cât e pentru un om, un părinte..sau un cățel, un papagal, o pisică. Cine dăruiește iubire, o dăruiește la fel pentru toți. Nimeni nu e mai presus de nimeni și nici omul faţă de animal și nici animalul mai presus de om. Pământul este lung și lat și avem toți loc pe el…

Începi prin a-ți aminti..vai ce frumos, cum a fost frumos..eviți amintirile cu momente de boală și bătrânețe..eviți momentul cumplit de despărțire și îți spui că dacă te întorci în amintirile vesele totul e roz..dar ce te faci când le retrăiești una câte una și îți dai seama că acele momente s-au dus! Nimic nu mai e ce a fost și nimic nu se va mai întoarce la tine.

Încerci să faci altceva ca să te distragi..bun și sănătos și faci și faci..și te trezești ca ești un robot și nu-ți iese! Căci ce nu faci cu drag și cu sufletul liniștit nu faci bine.

Unii îți spun că e bine să fii în armonie cu Universul..alții îţi spun să meditezi, fiecare încearcă să te ajute..unii prieteni dragi îți sunt alături și te îmbrățișează și cât e de bine, alții îți transmit că se gândesc la tine. Doamne cât de bine sună acel „te susțin, sunt alături de tine, toate vor trece, iată-mă, sunt lângă tine”.

 

mama si cornicaMi-e dor de tata, mă rup în două..mi-e dor de tataiu..mi-e dor de lord rex in curtestrăbunica mea dragă, Bunia…mi-e dor de Bobby cu chipul lui gingaș și ochii ca două măsline….mi-e dor de Billy care mi-a stat alături peste optsprezece ani, după care întind noaptea mâna ca să-l mângâi…și care parca mai ieri era în casă. Mi-e dor de ochișorii lui, mi-e dor de el, piperul mamei cum îi spuneam, uni el? Mi-e dor de mă seacă…

Nimic nu te face să te simți mai bine..nimic care să dureze și nimic care să-ți șteargă suferința și dorul. Mi se conturează din ce în ce mai clar că, este musai să împlinești un stagiu! Stagiul durerii..până ce nu-l faci, nu poți da examenul final ca să treci la următorul nivel…către uitare cu păstrare. Să uiți fără să uiți…

 

 

Când suntem trişti

Citat

În ultima vreme încerc să înțeleg câteva lucruri. În primul rând, aș vrea să încerc să înțeleg, alergarea cu viteza luminii a unui bărbat în vârstă, dupa femei mult mai tinere decât el. Primul lucru care îmi vine în minte acum, este că acel bărbat este disperat că îmbătrânește, el speră că având cât mai multe femei tinere în viața sa, acestea îi vor prelungi tinerețea. Însă se înșeală amarnic, deoarece oricât ar fi acesta de frumos, de deștept și de bogat…să zicem, deși asta nu contează, sunt multe femei care pică la propriu, aşa cum pică muștele bețive deasupra unui lichid fermentat. Şi totuși, pică odată, pică de două ori…după care își iau zborul pe deasupra unui suc proaspăt de fructe tari și crude, măcar sa știe în ce pică. Şi ce face domnul în cauză? Nu face decât să caute pe altă tinerică cu care să-și împlinească o patimă și să-şi alunge o frică..frica de moarte. El crede că, hrănindu-se din nectarul tinereții și-o va prelungi pe a lui…. săracul, biată victimă. Este valabil și pentru femei, însă femeile sunt ceva mai realiste, unele chiar plătesc bani grei pentru un strop de tinerețe. Dar cât amar vărsat, câte lacrimi și câtă dezamagire..nimic nu-i durabil, nimic nu ține o veșnicie. Aşa că pentru o fericire preț de o secundă suferă poate chiar ani de zile… în funcție de intensitatea amoroasă.

Cum aşa? Doar fetele sunt tinere și frumoase, cum s-ar putea uita la un bătrânel? Da, se uită și încă bine..unele dintre ele, chiar se îndrăgostesc bine de tot, rămân marcate de domnul bine trecut. Acestea sunt în special cele care nu au avut o bună relație cu tatăl lor, sau nu au avut parte de tată. Ele mereu vor înlocui pe tatăl lipsă, cu un bărbat matur, fără să gândească măcar puțin, că acest bărbat matur,  profită de ele și profită din plin de această situație.

La fel se întâmplă și în cazul invers, când bărbatul este mult mai tânăr și mereu lumea se minunează, ce caută el alaturi de o babă! Păi și el o caută pe mama lui pierdută…cei care au crescut agățați de fustele mamei lor, vor rămâne eternii băiețeii în căutare de un surogat de mamă, înlocuiesc pe mama pierdută, cu una nouă…asta este viața, nimic special, ci doar o marcă psihologică.

Bărbații în vârstă, sunt avizi și înnebuniți după femei cu mult mai tinere decat ei. Ba chiar le place să se afișeze cu ele, așa cum ar purta un trofeu bine meritat. Dar la ce? La contul din bancă? Trofeu câștigat cu sudoare…dar pentru ce? Să fie invidiat de prieteni? De alți bărbați de vârsta lui? Dragii de ei… atât de infantili. Ceea ce nu înțeleg aceștia, este chiar lipsa demnității și pur și simplu, râsul tuturor, căci să știți, chiar sunt de râs. Dragi maturi, nu vă laudă nimeni…ci toți râd de voi, se distrează pe seama voastră cu glume picante și atât. Ce-i drept, acestora nu le pasă de nimic, ci doar de marea fantezie împlinită. Şi sunt de înțeles, nimic nu este de mirare, o femeie tânără, este cu mult mai plăcută decât una bătrână, indiscutabil..de când lumea și pământul, să recunoaștem și să dăm Cezarului ce-i al Cezarului!

Unii își scot la bătaie armele cele mai de preț, pentru a prelungi șederea domnișoarei în viața lor…banii! Banii sunt considerați o plată necesară pentru a ține pe domnișoara cu pricina, cât mai mult lângă ei, sau pe altă domnișoară, nici asta nu contează. Unii bărbați, chiar dacă au experiență de viaţă și au trecut prin multe, tot își pierd complet rațiunea în faţa unei femei tinere. Nu are nici cea mai mică importanță,  dacă este frumoasă, dacă este inteligentă, dacă se îmbracă decent..acestea sunt nimicuri. Singurul lucru care are importanță maximă, este tinerețea acestora, din care ei își sorb cu nesaț elixirul propriei tinereți pierdute, pe care speră să o înlocuiască…cât? Poate preț de o pastilă Viagra…

O altă categorie de bărbați maturi, sunt aceia care cuceresc domnișoarele cu vorbe, cu inteligența lor sclipitoare, ieșiți din comun, ei  sunt acei „geniali”..sunt cei puţini și cei puternici, ca ei nu mai există nimeni. Iar acest fapt, ține bine de tot la domnișoarele frustrate, cu un grad scăzut de inteligență, prea puţin băgate în seamă de tinerii de vârsta lor, care nu au nimic de oferit, decât nurii tinereții… și iată cuplul gata format. Tânăra și geniul. Frumoasa şi bestia. Domnișoara speră să se căpătuiască în vreun fel alături de tătăiţă, însă uneori se poate înșela biata dulcinee.. căci tătăiţă vorbește frumos, le spune din inimă, dar nu are prea mari posibilități de a o întreține…nici materiale și nici altele, de care ea, ființă crudă de pârâie, are mari nevoi. Ceea ce este lăudabil, din partea lui sa recunoască asta și deoarece domnul este deștept, va reuşi să-i facă domnișoarei, un minim bagaj de cultură (măcar atât), pentru ca aceasta să pornească bine pregatită în viitoarea relație, cu un bărbat de vârsta ei, aşa cum este firesc și lăsat a fi pe acest Pământ.

Niciunul din cei doi actori la scenă deschisă, nu realizează ridicolul situației. Indiferent cât de frumos și bine este domnul, el tot un bărbat bătrân rămâne, iar ea, tot o femeie tânăra este. Dimpotrivă, bărbatul aflat în preajma unei astfel de femei, va sta mereu cu tensiunea în suflet, căci aceasta va umbla cu ochii și cu dorințele carnale, desigur, cum este și normal, după un bărbat de vârsta ei, după un tânăr. Contrastul dintre cei doi, tare evident, va fi în măsură să le răspundă amândorura la multe întrebări. Întrebări survenite, în cel mai normal mod posibil, după împlinirea actului sexual..care poate fi extraordinar…..mediocru, sau deplorabil. Bărbatul matur, îmbătat la propriu de nurii fetei, nici nu se va gândi, dacă va fi suficient de potent pentru aceasta…de altfel nici nu cred că îl interesează prea tare aspectul acesta, ci pur și simplu lui îi este sete și foame de tinerețea ei…nimic nu are sens pe lume, pentru acesta, decât întinderea mâinii și apucarea bunătăților, împlinirea trupului, sub orice chip! Pe acesta nu îl mai interesează nici studiile domnișoarei, nici cum vorbeşte..nici măcar cât este de spălată, sau dacă știe să articuleze trei fraze…acestea sunt aspecte banale, poate nici numele nu are importanță..o Fifi acolo..

Fata, chiar dacă va rămâne dezamăgită, cum se întâmplă cam de fiecare dată, deoarece ea se așteaptă la multe giumbușlucuri, cu care el..pierdut de mult timp, datorită anilor nemiloși, va spune în sinea ei „încă o experiență în plus”.. și va rămâne, dacă merită să rămână alături de „bunicul” sau „tăticul”..care poate nu este prea potent sexual, dar este financiar, relațional…imobiliar…

Mai sunt și cazuri în care domnul are multe cărți bune în mână,  la mai toate categoriile necesare întreținerii domnișoarei, pornind de la potenţa și experiența sexuală, până la cea financiară, dar nu și pe cele ale fidelității..aşa că și fata poate avea multe de pierdut. Totul este asemănător cu jocul de ruletă..cineva mi-ar spune acum, că viața toată este un joc de ruletă…însă în cazul acesta, fata are de câștigat experiența domnului…cu care de multe ori „bate” un tânăr, care abia învață și el pe ici pe colo, cu câte o damă binevoitoare…şi dornică.

Eu am fost la o vârstă de 28 de ani, îndrăgostită nebunește de un bărbat de 52…care mi-a împlinit multe din necesități, spirituale, sexuale, culturale la acea vreme…şi altele, propuneri chiar de căsătorie, ca mai apoi să dispară, să dispară undeva departe, unde este și acum. Înțeleg fetele tinere, care cad în mrejele domnilor de vârsta a doua, chiar și a treia. Dar fetelor, dragelor… aceștia își împlinesc poftele vârstei lor, frica de bătrânețe și teama de moarte. Asta este tot..nu aveți nimic special, sunteți doar un nume pe o listă…dacă nu sunteți voi, sunt altele și mereu tot vor fi. Înțelegeți doar că, este un mare păcat pentru tinerețea și frumusețea voastră, pentru că un bărbat trecut bine de 50 de ani.. oricât ar fi acesta de metrosexual, este tot un bărbat trecut..cu aceeași degradare fizică și multe părți „căzute”… înțelegeți că ei au avut de mult vârsta voastră, pe când voi mai aveți ceva ani de trăit, până să ajungeți la a lor. Anii tinereții și frumusețea lor, nu se vor mai întoarce.

Voi fete dragi, tinere și frumoase, credeți-mă, am fost și eu la fel, am trecut prin aceeași experiență. Chiar dacă mi-am spus în gând…”nu-i bai, o experienţă în plus, o altă fantezie împlinită..am învățat ceva din asta”..nu, aceste lucruri nu fac decât să lase urme, căci în loc să vă vedeți de familie, de tinerețe, să vă împliniți frumuseţea alături de un tânăr la fel ca voi, să vă luaţi de mână și să porniți în lume împreună, la bine și la greu…totul rămâne ca o marcă, ca o pată, atât pe sufletul vostru, cât și pe trup. Nu este normal, nu este legea firii..totul e lăsat pe lumea asta cu un scop și fiecare vârsta își are frumusețea ei. Nu vă grăbiți să îmbătrâniți alături de un moș.. căci el va deveni din moșul care este, unul și mai moș…iar voi veți deveni băbuțe înainte de vreme…

Vor fi multe voci, care vor striga în patru mări și patru zări că așa este în dragoste și pasiune..că iubirea nu are vârstă, că săgeata lui Cupidon cade doar la întâmplare.. fără să ţină cont de anii din buletin, însă o iubire între doi oameni cu diferențe de vârstă de cel puțin 20 de ani..nu este iubire. Diferența de generații, cască o prăpastie imensă între cei doi, mai ales când aceștia confundă la greu dragostea cu sexul. Este împotriva firii, este contrar generațiilor, o asemenea pereche. De aceea, ele nu sunt niciodată de durată…aceste „împerecheri” sunt cel puțin de o noapte și cel mult, de două. Dacă durează mai mult și este vorba despre un cuplu, el în vârstă, ea tânără…atunci, ea îl cauta pe tatăl ei în acel bărbat, iar dacă este invers, el tânăr și ea în vârstă, el o caută pe mama lui. Păi dragii mei, nu-i mai bine să-i lăsăm pe părinti să se caute între ei.. și voi tinerii să vă căutați unii pe altii și să vă găsiți,  scoțând scântei dintre voi? Sincer? Ar fi de preferat..

Am un mare respect faţă de aceia care formeaza un cuplu mulțumit, bucuros și vesel, având vârste apropiate, faţă de aceia care știu să iubească și care au încă sufletul viu…cât despre cei care sunt morţi, complet înțepeniți și care din când în când își mai fac câte o injecție cu hormoni de tinerețe, ca să mai întinerească și ei, preţ de cinci minute….pur și simplu nu doresc a irosi nici măcar o literă neagră, pe o pagină albă…simt doar o imensă milă.

FLOARE LA REVER

Adrian Paunescu

În oraș e noapte,
Am o floare la rever,
Cu un fel de șoapte,
Te mai caut, te mai cer,

Totul va fi bine,
Ceasurile au batut,
Mă gândesc la tine,
Nu știu dacă te-ai născut.

R:
Haide, haide, fată
să te-aștept n-am să mai pot,
Naşte-te odată,
Să nu fiu bătrân de tot.

Suspiciuni destule,
Iaraşi împotriva mea,
Vor veni patrule
Şi mă vor legitima,

Ce le pot eu spune,
Doar un singur adevăr,
Acte n-am, nici nume,
Numai floarea la rever,

R:
Haide, haide, fată
Să te-aștept n-am să mai pot,
Naşte-te odată,
Să nu fiu bătrân de tot.

Dacă ești în viaţă,
Vino, totuși, să mă vezi,
Floarea-n piept îngheață
Şi mă copleșesc zăpezi,

Deocamdată caut,
Te mai chem și te mai cer,
Singur și precaut
Şi cu floarea la rever,

R:
Haide, haide, fată
Să te-aștept n-am să mai pot,
Naşte-te odată,
Să nu fiu bătrân de tot.

Diferențe de vârstă

Citat

Astăzi dimineață, am observat ceva care mi-a întărit o convingere. Într-un părculeţ de la blocul cu ACR, s-au așezat pe bancă o mamă cu fiica acesteia. Atât mama, cât și fiica fiind bine corpolente. Din păcate fiica, avea nu mai mult de 13 ani și cred că sigur avea cel putin 70 de kg, semănând perfect cu mama sa. Aceeaşi burtă imensă  și aceiași colăcei în jurul mijlocului. O fustiță scurtă lăsa la vedere picioarele sluțite de grăsime, deoarece la o fetiță atât de mică, totul pare amplificat. Grăsimea revărsând-se și acoperind genunchii ei „cruzi” de bobocică. S-au așezat să mănânce covrigi. Era exact ce le lipsea la micul dejun.

Lângă acestea, au apărut doua fete, de aceeași vârstă cu fiica grăsunică, însă doua fetiţe subțirele tare, aşa cum se cade la vârsta lor, îmbrăcate frumos, parcă erau două păpuși. Una din ele fiind chiar foarte frumoasă, eu o priveam cu multă admirație, mă gândeam ce frumusețe va fi, când o să crească și o să se maturizeze.. și cât de greu va întâmpina acest „neajuns”. De ce spun asta? Deoarece imediat am observat privirea fetei grăsuțe, care stătea pe bancă.. și atunci am înțeles perfect ce se întâmplă de multe ori și cât de reală este INVIDIA! Întotdeauna o femeie frumoasă nu va avea un trai bun, datorită acestor invidii, care vin și o învăluie în negura gândurilor rele, sau aşa cum spunea străbunica mea „maică asta cu privirea ei răutăcioasă, mi-a luat tot sporul zilei de azi”.

Fata cea frumoasă, râdea și gungurea cu cealaltă, fără să aibă habar de ceea ce se întâmplă în spatele ei. Fetiţa grăsună, mușcând cu poftă din covrig, o privea cu un amestec de ură, insatisfacție, nemulțumire de propria ei conformație, cu suferință, poate conștient sau inconștient. Chiar dacă părinții greșesc umflând practic copii și îngrășându-i peste măsură, aceștia vor deveni robii stomacului lor, încă de mici, crezând că aşa trebuie să fie. Găsind marea plăcere a vieții în farfuria dinainte. Iar mami și tati, vor fi fericiți că al lor copil mănâncă mult și are poftă de mâncare…semn de sănătate! Însă când întâlnesc o altă făptură, care arată diferit, reacționează… și cum o fac? Trimițând săgeți pline cu ură către cea frumoasă…ceea ce se va întâmpla chiar mai târziu în viaţă, dacă va rămâne la fel.

De fel, marea majoritate a acestora, fac eforturi deosebite mai târziu, la școală, pentru a se integra în colectivitate, deoarece vor deveni exuberanți și exaltați, din cale afară de veseli, o falsă veselie de fapt, pentru a fi plăcuți și acceptați în grupuri… însă părinţii sunt cei care trebuie să ia măsuri drastice, să ajute copilul să devină un copil, care să se dezvolte armonios și sănătos pe toate planurile. Nu ar fi necesar să-și schimbe personalitatea și să se lase cu bună știință a fi ținta tuturor glumelor și umilinţelor din clasă, dacă ar corespunde standardelor normale fiecărei vârste. Părinţii nu înțeleg ce se petrece în sufletul acestor copii și nici măcar nu sunt conștienți, cu ce „bagaj” complet deviat, pleacă aceștia în viaţă.

Nu mai vorbesc de mișcări greoaie, de gâfâieli, de lipsa de participare la orele sportive, mai ales din incapacitate și apoi chiar din lene. Lenea va deveni o a doua lor natură, iar mai apoi, de boală pur și simplu..deoarece din păcate se îmbolnăvesc de mici!

În orice grup de copii am întâlnit, aproape întotdeauna cel grăsun era în centrul atenției, deoarece acesta juca un teatru, pentru a fi acolo. El trebuie să fie cel batjocorit, prefăcându-se că acceptă să fie luat în râs, că de fapt lui nu-i pasă de felul în care arată și nici de ceea ce zic alții. Greșit! Copilul suferă și suferă enorm..ajunge depresiv. Copilul respectiv nu-și mai poate da frâu liber ambițiilor sale, nu poate fi creativ, el nu va răspunde la ore, deși poate învăță bine și cunoaște răspunsul..doar să nu se afișeze, să nu râdă clasa de el, el va fi mereu atent să fie plăcut de ceilalți…chiar el însuși bătându-si joc de propria înfățișare. Ce tragic…

Dragi părinţi…voi puteți să vă îmbuibați cu ce doriţi, aveţi salarii, venituri suficiente să vă cumpărați tot ce poftiți, însă copii voștri depind de voi. Nu-i mai lăsați, nu-i încurajați să devină obezi, ajunşi un fel de hopa-mititcă al prietenilor și chiar al vieții,  iar pe lângă suferințele sufletului, gândiți-vă și la cele ale trupului. Nu le mai cumpărați tot felul de delicii, torturi și înghețate.. învățați copii de mici cu fructe și legume proaspete…avem o țară care ne hrănește sănătos.. încă mai sunt de toate prin piețe. Dacă de voi nu vă pasă, încercați să aveți grijă de copii voștri, puneţi toate aspectele în balanţă, în primul rând SĂNĂTATEA, apoi estetic și chiar dacă pare pe ultimul loc, nu este deloc aşa…aspectul sufletesc. Copilul vostru obez, nu se poate regăsi pe sine, deoarece el va trebui mereu să fie altul, să fie cel vesel, chiar dacă e trist și aproape întotdeauna trebuie să răspundă la clasica de acum poreclă „Grasul”.

Cum vă place să mergeți cu copilul vostru la un magazin și să îi cumpărați haine cu cel puţin trei sau patru numere mai mari? Cum credeți că privește o fetiţă obeză pe celelalte colege ale ei, îmbrăcate în jeans, când ea nu poate băga nici măcar un picior într-o pereche modernă Skinny? Oare nu înțelegeți că această fetiţă va creşte mare, fiind frustrată încă de mică… ajungând să invidieze pe celelalte fete de vârsta ei, care sunt suple și arată bine..să simtă acest păcat de moarte, încă din copilărie.

Pe vremea când eram copil, nu îmi amintesc dacă în toată școala, existau cel puțin doi copii supraponderali. Nu erau, toți eram aproape scheleţi…iar eu la orele de sport, eram nevoită să-mi pun câte două rânduri de ciorapi dres, astfel încât picioarele mele, să arate cât de cât normal! Acum în jurul meu, mă întristează, văzând zi de zi, cât mai mulţi copii cu „gabarit depășit”. Însă pe vremea mea, nu existau burgheri, hot dog, Coca Cola și altele asemenea premii…

Acestea sunt doar deducțiile mele personale, experiențe trăite de mine în grupuri, în care am observat clar comportamentul unui copil obez, ceea ce văd în jurul meu din ce în ce mai des… căruț de supermarket plin ochi cu chips și dulciuri și sucuri artificiale, niciun fruct, nicio legumă proaspată…

Nu mai îndopați copii.. dacă ei nu au discernământ…voi aveți, voi sunteţi responsabili pentru copilul vostru, adultul de mâine. Cine va fi el?

Observaţie personală

Citat

Gelozia este cea mai jalnică formă de manifestare a unei iubirii pierdute. De fapt, ea apare exact când nu mai ai nimic pe tava din faţa ta. Poate chiar mult înainte. Sosește fără soli și fără anunțuri în prealabil..vine tiptil ca o șerpoaică care te încolăcește și te strivește. Nu mai ai nici măcar chip de om!

Dezamăgirea suferită, vine prin înlăturarea tăvii pe care o aveai dinainte, exact de către cel drag…tava care altădată era plină de minunății, de limonadă din lămâie cu miere, de ceai fermecător plin cu arome din plantele cele mai variate, de un tonic plin de vitalitate din echinaceea, simțind un parfum înmiresmat prin toată camera, de plante uscate… când tava îți era plăcut servită în moțul patului, iar tu ca o regină , doar ce întindeai mânuța să servești. Atunci când tronai cu silueta ta, împărăția cearceafurilor albe scrobite și erai sărutata și ținută în braţe nopți întregi. Gungureai într-una tot felul de snoave, rădeați împreună și vă plimbați de mână prin parcuri… și acestea toate  s-au topit aşa cum se stoarce un nor de ploaie torențială..au dispărut într-o secundă fatidică… și nu mai ai nimic în față, nici tava și nici viața de huzur, plină de plăceri și vorbe de duh.

Gelozia apare cel mai mult, atunci când ai pierdut tot ce credeai că ai avut cândva.. și de fapt nu ai avut niciodată. Dacă aveai, nu mai erai geloasă, nu te-ar fi interesat de nimeni și de nimic. Îți trăiai din plin iubirea, ai fi fost doar tu prințesa inimii aceluia drag. Însă cel drag, nu este al tău..el îți toarnă veșnic baliverna cu săgeata lui Cupidon..care pe el săracul nu l-a săgetat în ceea ce te privește.

Cum de ați ajuns împreună? Atunci cum de ești, sau ai fost alături de el? Ce s-a întâmplat când te-a plăcut? Dacă nu a fost o întâlnire romantică, sau o întâlnire amoroasă..atunci ce a fost?  Întâmplarea prin care ar fi putut să te iubească pe tine, nu s-a întâmplat cu el… însă placa acesta convenabilă ți-o pune ca sunet la ureche, astfel încât să nu ai mari pretenții de la el, care nu este îndrăgostit de tine. A fost onest..tu speri, dar el ți-a spus deja! Cupidon îl va evita în legătură cu tine și niciodată nu îl va mai atinge pentru tine, orice s-ar întâmpla și oricât ai spera tu, proastă făptură, că poate cu timpul te va îndrăgi. NU!

Gelozia apare ca o celulă canceroasă ce proliferează întreg sufletul, se extinde până te cuprinde cu totul, se hrănește cu toata frumusețea sufletului tău, cald și bun, deoarece cancerului îi place tot ce este curat. Gelozia macină cele mai adânci straturi ale inimii, care altădată erau pline de iubire..gelozia ia locul iubirii.

Dacă aprinzi o gelozie, ea arde ca o torţă neîncetat, este flacăra care nu se mai stinge, decât cu amar și cu cea mai neagră suferință…abia dupa ce o treci, poți spune că ai răsărit din cele mai seci pământuri, ca o sămânță neudată decât de lacrimi grele.

Gelozia îți mănâncă viața cu totul și te mănâncă lent, te ucide și pe tine și pe cel asupra căruia se revarsă..ea se extinde într-un ritm amețitor, astfel încât nici măcar nu înțelegi de la ce a pornit și de ce. Este un drog plin de otrăvuri din cele mai grele și toxice.

Gelozia este o toxină care ucide și arde tot în calea ei, mai ceva ca un acid sulfuric…acesta ar fi invidios pe gelozie, pentru că l-a surclasat cu mult, în topul celor mai crunte nimiciri!

Gelozia este o boală grea, care te omoară în chinuri nemaiîntâlnite și rămâi paralizat pe veci dacă nu știi să o elimini. Gelozia nu se vindecă atat de ușor, îți trebuie leacuri alese, de la vraci îmbrăcați în haine de îngeri…nimic nu te poate dezbrăca de această haină groasă, care îți arde mocnit tot corpul și sufletul.. fără să mai ai aer să poți respira, ca să poți trăi.

Se spune că gelozia se naște din iubire…dar nu este aşa, ea apare atunci când nu mai ai increderea iubirii. Apare atunci când celălalt dorește să îți demonstreze că pentru el,  nu mai valorezi nimic. Nu mai reprezinți pentru el, nici măcar cât praful așezat pe o tobă într-un concert cu bisuri.

Gelozia este un balaur cu șapte capete și trebuie tăiate toate, altfel te mănâncă toate șapte dintr-o dată! Cred că acestui balaur îi trebuie tăiată și coada, deoarece o poate folosi pe post de cârmă și tot te nimerește când ți-e lumea mai dragă.

Gelozia omoară! Trebuie omorâta ea, înainte să te doboare pe tine! Nu valorează nimic, credeți-mă pe cuvânt!

Cine spune că nu a fost gelos niciodată, îl rog să meargă imediat și să se privească în oglindă. Nici nu vreau să știu ce răspunsuri își poate da singur.

Când ai pierdut tot, până și ultima fărâmă de drag pe care încă o mai simțeai, măcar dintr-un glas plin cu miere și dulceață…atunci te poți declara învins, totul s-a prăbușit pentru tine și nu-ți rămâne decât să renaști din propria cenușă ca o pasăre Phoenix.

Oare câte dintre femei, reușesc asta? Până la urmă toate..unele mai repede iar altele destul de greu, se poate chiar muri de inimă neagră…dar noi nu ne dorim asta niciodată. Viața este frumoasă oricând, important este să-i vedem culoarea în fiecare zi.

„Gelozia e fiica iubirii pe care însă de multe ori o ucide cu veninul ei.” Lorenzo Stramusoli

„Gelozia e un monstru zămislit prin el însuşi şi născut din el însuşi.” William Shakespeare

Gelozia

Citat

Iubesc trandafirii…sunt florile mele cele mai dragi. Nu pot spune ce anume iubesc mai mult la aceste flori surprinzător de frumoase.

Farmecul lor ce ți-l transmite, simțind prin toți porii parfumul acestora, culorile, catifeaua și dulceața petalelor.

Trandafirul este sinonim cu dragostea, cu romantismul și marea iubire. Mai ales cel rosu, greu de catifea….cu umbre în petale, aproape negre. Nu cred că există femeie pe aceasta lume, care să nu cadă în extraz de-a dreptul, la primirea unui trandafir roșu de la iubitul ei.

Am observat că cele mai dese gesturi ale unei femei, atunci când primește un trandafir, sunt în primul rând acelea de a-l mirosi, ca mai apoi să-l așeze în dreptul inimii…de parcă acesta i-ar putea domoli bătăile intense de emoție. Emoția primirii unui sentiment, dorit, așteptat… îndrăzneț, nesperat și drag.

Ori de câte ori trec pe lângă un stand cu flori, caut cu privirea trandafirii, să-i zăresc măcar, nici nu-mi trebuie să-i miros, doar să-i vad.. semeți, sfidători cu frumusețea lor,  desfăcându-și petalele cu trufie…parcă spunându-mi „iată-mă…ce încântare sunt pentru ochii tăi, nu vreau să ma cumperi…vreau să-ți fiu dăruit cu dragoste.”

Am în grădină tufe întregi de trandafiri, pline ochi de boboci, care stau să plesnească. Îi privesc dimineața când plec la serviciu, vorbesc cu ei, pentru că îmi oferă o imagine atât de minunata, încât plec cu ea imprimată pe retină, să-mi ajungă pentru toată ziua anostă de la birou, petrecută între patru pereți, în fața unui computer. Dar iată, cu o floare atât de darnică în plăceri, ziua se schimbă într-o aventură…cu orice final dorești să-i adaugi.

 

Există peste 15.000 de specii de trandafiri în întreaga lume.

Atât Barbara Streisand, Whoopi Goldberg, cât şi Rosie O’Donnell au câte o specie de trandafiri care le poartă numele.
Trandafirii sunt înrudiţi cu perii, merii, cireşii, prunii, piersicii, caişii sau migdalele. Toate acestea fac parte din aceeaşi familie.

În 1996, în Statele Unite ale Americii s-au vândut peste 1,2 miliarde de trandafiri, ceea ce înseamnă o medie de 4,67 de trandafiri pentru fiecare cetăţean american.

Iată câte ceva din istoria trandafirului:

Trandafirul este de departe cea mai veche și mai cunoscută plantă ornamentală. Originea trandafirului se pierde înainte de antichitate, undeva la granița dintre istorie și mitologie.

Au fost descoperite fosile ale unui strămoș al trandafirului care creștea în urmă cu 35 de milioane de ani, într-o perioadă în care specia umană nu exista. Primii trandafiri apropiați de speciile cunoscute astazi sunt menționați în China, în urmă cu 5.000 de ani. De aici, s-au răspândit mai întâi în India, apoi în Orientul Mijlociu.

O legendă spune că însuși Alexandru Macedon l-a adus, dar, conform lui Herodot, miticul rege Midas l-a cultivat prima dată în Grecia, pe pământ european.

Adevărul este undeva pe la mijloc și se pare că trandafirul s-a răspândit în Europa pe calea negustoriei, prin intermediul fenicienilor și grecilor. O dezvoltare aparte, a cunoscut-o trandafirul între granițele imperiului roman, aici unde se spunea că această floare s-a născut din aceeași spumă albă a mării din care a luat ființă și Venus, zeița dragostei.

Trandafirul din antichitate în evul mediu
Grădinarii romani cunoșteau metode de forțare a înfloririi la trandafir, cunoșteau altoirea și au rămas de atunci chiar tratate privind cultivarea lor, scrise de autori precum Columella, Varro sau Plinius Secundus.

Mai târziu, în Evul mediu, trandafirul rămâne la fel de apreciat și este prezent ca simbol pe blazonul multor familii nobiliare. Deși floarea a fost mereu asociată cu puritatea și dragostea, în 1455 ea avea să cunoască alte sensuri. Ea se găsește în această perioadă în centrul „războiului de 30 de ani”, numit și războiul celor doua roze. Asta din pricină că cele doua case nobiliare, adversare aveau drept simbol un trandafir alb, respectiv unul de culoare roșie.”

O legendă  ne spune că în Gradina Raiului toți trandafirii erau de culoare albă-semnul purității. Când Adam și Eva  au facut păcatul primordial și Dumnezeu i-a izgonit din Paradis, trandafirii de rușine s-au înroșit-de atunci trandafirii roșii, semnifica dragostea pasională, sunt ce-a mai gingașă modalitate de a  spune ” te iubesc”.În luna iunie , când trandafirii sunt în floare, se petrec mai multe nunţi.

În India veche există un obicei , conform căruia  cel ce aducea împăratului un trandafir,  putea să-i ceară orice. În vechiul Iran, țara perșilor poeții i-au închinat trandafirului sute de volume. În limba persană, trandafirului i se zicea giul și perşii își numeau țara giulistan-grădina de trandafiri. În Egipt, tufele de trandafir  se cultivă  încă de prin sec 1 i.e.n.

După cum afirma Anacreon, trandafirul a luat ființă din spuma alba ca laptele , care învelea corpul Afroditei, când zeița dragostei  a ieșit din unda marii…Una dintre numeroasele legende, susține că trandafirul își datorește proveniența Dianei, zeiței vânătoriei. Îndrăgostită de Amur, zeița îl temea din cauza Rozaliei, o nimfă draguță. Cuprinsă de o mânie sălbatică, ea o ademeni pe nefericită într-un tufiș de scorombar și rănind-o cu spinii acestui tufar ghimpos o  omorî. Găsindu-și iubita neînsuflețită, Amur prinse  a vărsa lacrimi amare, ce cădeau pe scorombar.  Stropită de lacrimile lui, tufa prinse a  se  acoperi cu niște flori minunate-cu trandafiri.
În Grecia, trandafirul era simbolul  dragostei și frumuseței. Grecilor le plăceau ghirlandele de trandafir,  ei împodobeau cu trandafiri  carul de luptă  al soldatului , ce se întorcea victorios  din război, îi presărau cu aceste flori drumul. Coroana de trandafiri împodobea capul miresei, cărarea ce ducea  spre casa ei și așternutul nupțial, erau presarate cu petale parfumate   de trandafiri.
Dragostea pentru trandafiri, uneori depășea  limita raționalului. Dușumeaua sălii  de ospățuri, în care Cleopatra , regina Egiptului l-a primit pe Marcus Antonius, a fost acoperită  cu un strat de petale de trandafir gros  de un cot.”

Poezii închinate celei mai iubite flori…floarea iubirii si a pasiunii..

„Eu sunt minunea lumii, spunea ieri trandafirul.
Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?
Cânta privighetoarea şi repeta zefirul;
O zi de fericire, un an de lacrimi cere….”

„Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea
Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt…”

Omar Khayyam

Valțul rozelor

„Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină…
Şi suspină — cum se suspină…
Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare.”

Alexandru Macedonski

 

 

Să nu uitam nicicând să iubim trandafirii…

Citat

În perioada în care înfloresc cireşii, japonezii au 3 zile libere în care nu fac altceva decât să admire cireşii-Sakura.

Când am primit aceste fotografii, nu m-am putut abține sa nu le împart cu voi. O asemenea splendoare a acestor pomi, nu numai că te lasă fără răsuflare..ci nu ți-ai dori nimic altceva, decât să stai măcar o zi întreagă pe o păturică, la umbra unor astfel de minuni ale lumii.

„Omul are nevoie de dragoste. Viaţa fără duioșie și fără iubire, nu e decat un mecanism uscat, scârțâitor și sfâșietor.” – Victor Hugo

Cireșii SAKURA