Arhive pe categorii: ziua 10

echilibru

Citat

Ziua 10 – Jurnal in cautarea fericirii

In ultimele zile am inteles ceva pretios. Am inteles ca totul e lumina si frumos, atunci cand ai un echilibru interior, atunci cand simti ca toate iti merg din plin si vezi cu ochii mintii, cum „formele” intra perfect in „matritele” lor.

Mi-am dat seama cat de mult poate schimba fata lumii, o dragoste, DRAGOSTEA. Cum din umbre si intunericuri, apar razele de lumina si caldura binefacatoare, cum ti se ridica ceata deznadejdei de pe ochi, valuri valuri..si simti ca traiesti din nou.

Te gandesti, cum de ai putut trai in intuneric si ce viata minunata este la lumina.

Multe lucruri noi si frumose am descoperit inca de duminica seara si chiar nodul strans marinaresc, incepe sa de descalceasca. Pentru ca atingerea usoara a dragostei, invaluirea ei perfecta…a impacarii si a sentimentelor intrate inapoi in matca…si-au facut aparitia. Lucruri care ma descurajau si ma faceau sa gandesc in negru si gri, acum au prins culori de oranj si de violet…chiar si rosu pe alocuri.

Nu ca s-a schimbat ceva fundamental, dar am schimbat eu si vreau sa ma mentin pe pozitia respectiva. De fapt cred ca acest lucru este cel mai greu – mentinerea. Ajungi, te chinui, iti julesti genunchii sa atingi o culme…dar cel mai greu este sa te mentii pe ea..si mai ales in echilibru!

Sa stii sa-ti controlezi sau sa-ti definesti emotiile, trairile…sa constientizezi ceea ce ti se intampla…odata ajuns pe culme. Si sa ramai acolo, fiind convins ca ti-ai gasit scopul..restul e floare la ureche.

Cand iubesc totul imi pare infinit mai frumos, lumea, biroul, strada…orasul, iarna si frigul, chiar si strada Lizeanu, care pentru mine este culmea urateniei. Dimineata am mers pe jos strabatandu-i pietrele stalcite si „miresmele” oribile venite din unele curti mizerabile, zambind..am zambit din nou.

Simt ca ma pot indrepta din nou catre calea aleasa, simt in mine si ma bucur. Tot ce voi avea de facut, pentru linistea mea si pentru armonia sufletului meu, este sa inteleg…si sa fiu linistita.

Duminica am avut o zi in negru si alb…spun asta pentru ca a inceput in bezna si s-a sfarsit in cea mai pura lumina in care m-am scaldat voioasa. Cat va dura? Cat va fi asa? Am inceput sa fiu convinsa, ca va depinde doar de mine.

Simt in nari miros de soare…miros de iarba..miros de primavara. Dar afara e frig si urat, insa in suflet este un inceput frumos de primavara, de renastere, de metamorfoza negandita, nebanuita macar…mai incet, mai impiedicat..mai sontac…dar soarele iese pentru mine, cate o raza timida, acolo undeva…imi zambeste iar…

Echilibru