Arhive pe categorii: ziua 1

jurnal de calatorie spre fericire

Citat

Ziua 1

Incep cu azi 3 ianuarie..prima zi;

Dis de dimineata m-am trezit cu acelasi sentiment de dezamagire. Pentru vacanta terminata, gandindu-ma la cate planuisem sa fac in ea si cate nu am facut.  Pai? Si cautarea fericirii? Asa vreau eu sa incep cautarea ei???

Trezindu-ma la ora 6, cu gandul sa plec la drum…frig, iarna, intuneric..si mersul la servici…automat am avut o gandire negativa, inca de la inceputul zilei!! Ce grozavie!! Exact ce nu vroiam.

Inca intinsa in patul confortabil,  intr-o placuta caldura, intre cearceafurile matasoase…simtindu-mi corpul moale  de somn, m-am intins cat m-au tinut puterile, studiindu-ma, atenta la ceea simt. Deodata am sarit ca un arc, avand in minte un punct ochit! Sa ma simt bine, macar cu asta sa incep. Asa ca dupa un dus binefacator…am inteles ca, bunastarea poate fi in cateva lucruri elementare..atat de simple, dar bune si frumoase. Pentru ca ne-am obisnuit cu ele, acestea s-au banalizat. Caldura, apa calda, curatenie, hrana. Vrem din ce in ce mai mult.

Am considerat ca este o zi minunata, o zi in care am deschis fereastra si mi-a intrat aer curat in casa…in care m-am trezit rau..dar m-am redresat rapid! Un ceai…o camasa frumos calcata…prospetimea pielii abia spalata, alba si fina ca o catifea.

Am pornit voioasa la drum, privind cerul inca intunecos, strazile reci si asfaltul pe care paseam, l-am asemuit unei alei frumos pietruite, cu dale elegante si imprejmuita de flori frumos colorate…dar nu prea a functionat. Era rece, intuneric si frig. Ce frumusete sa gasesti in astea? unde este Pozitivul?

Am zambit si m-am gandit ca fericirea din acea dimineata, a fost ca m-am trezit bine dispusa, ca am putut sa ma imbrac frumos, ca am plecat spre locul de munca..considerand-ul un loc prietenos si bun, care ma ajuta sa traiesc..iar colegii mei, fiind si prietenii mei.

Pana la urma ziua a fost buna, gandirea negativa este la panda, mereu iar si iar ea revine in minte. Asa ca m-am hotarat sa scriu pe o hartie de cate ori vine „bau bau”. Asta a insemnat sa scriu aproape la fiecare sfert de ora, cel putin..gandeam negativ si la felul in care trageam scaunul sub birou…

Insa…am observat ceva, fiind mult mai atenta la ce se intampla cu mine si ce se petrece in jurul meu. La drumul de intoarcere spre casa…care mi s-a parut mult mai frumos..deh…plecam de la servici…am avut un fel de zambet, astfel incat atrageam privirile. Si atunci mi-am dat seama ca privirile se indreptau catre mine datorita linistii sufletesti revarsate pe chip. Nu era un zambet „machiat”..acela nu prea atrage, decat o coada de ochi…dar atrageam din interior. Nu poti purta masca zambetului fals pe chip..oamenii se prind. Si daca te mai priveste cate cineva..intelege ca nu transmiti ce trebuie din tine, lumii. Si m-au privit barbati, m-au privit femei, copii…m-a privit si un catel pe care l-am mangaiat cu drag..

Aceasta este prima experienta. Nu am reusit mare lucru..dar stiu ca este mult de lucru.

Prietena mea draga m-a invatat ceva pretios aseara: Eu nu am venit pe aceasta lume sa fac cuiva pe plac, nici sa ma ridic la inaltimea asteptarilor celor din jur, nici sa imi doresc sa fiu mai frumoasa decat una sau decat alta, am venit pur si simplu sa traiesc. Si asta voi incerca sa fac de acum incolo…sa traiesc pentru mine.

Va propun o melodie voioasa pentru buna dispozitie, o vizita in Calabria..de o frumusete rara:

http://www.youtube.com/watch?v=T0VFLONPr3U&feature=colike

Jurnal in cautarea fericirii

Anunțuri