Arhive pe categorii: Bert Hellinger

Extrase din cartea Un val, un ocean

Citat

where-are-youIncotro?

 

“Incotro sa ma indrept?” Acesta este inceputul unui cantec din Liturghia Germana a lui Franz Schubert.

Cine pune intrebarea asta? Doar o fiinta umana intreaba asa ceva sau, mai precis, un copil neajutorat.

 

Ne putem imagina un animal sau orice alta creatura punand intrebarea asta? In aceasta privinta, nu sunt ei singuri, trebuind sa se apere pe ei? Nu trebuie ei sa stie ce sa faca si unde sa mearga de indata ce protectia mamei lor se opreste? Nu sunt cu totii numiti organisme primitive lasate pe propriile picioare chiar de la inceput? Daca nu, nu pot supravietui.

 

Aceasta inseamna ca sunt mai putin vii, mai putin protejati si mai putin doriti de forta creatoare decat cei care intreaba si se roaga: “Incotro sa ma indrept?” in loc sa riste sa faca urmatorul pas pe cont propriu, oricare ar fi consecintele?

 

Incotro sa ma indrept? Rapunsul: la urmatoarea sarcina. Atunci, actiunea mea ma conduce, intr-o mare masura, deoarece numai participand la urmatoarea sarcina imi traiesc viata. In acest fel, trec la urmatoarea actiune care se cere in acest moment si o fac in asa fel incat lucrurile sa se indrepte spre urmatorul moment.

 

Aceia care se intreaba, “incotro,” stau nemiscati. Viata lor este in asteptare, in loc sa se miste. Iubirea lor este in asteptare in loc sa aiba efect imediat.

 

Cantecul: “Incotro sa ma indrept?” ii este adresat lui Dumnezeu. Ce spune despre Dumnezeu? Implicit in aceasta intrebare este faptul ca El s-a retras, ca El nu tine viata mea in mana Lui, sau nu chiar si nu in intregime. Ascuns in spatele chemarii, este ca Dumnezeu nu este aici tot timpul, in miscarile si actiunile mele de acum.

 

Deci, incotro sa ma indrept? Catre viata – catre viata in toata plenitudinea ei, acum.

 

Atunci, cine sau ce se intoarce catre mine? Viata mea se intoarce catre mine – si Dumnezeu odata cu ea.

Sursa :

Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi

Scrisoarea lunii ianuarie 2011

Bert Hellinger

 

Perspectiva

Citat

lll„Banii sunt energie. Folosesc la ceva. Sunt o energie precedata de ceva, cum ar fi o prestatie care merita sa fie remunerata. Cu cat prestatia este mai importanta, cu atat banii au o mai mare putere, energia lor trebuind sa fie proportionala cu prestatia. Daca banii sunt sub valoarea prestatiei, au putere mai mica. Daca sunt peste valoarea prestatiei, deasemenea, isi pierd puterea. Aceasta demonstreaza ca banii “vor” sa plece; nu vor si nu pot sa ramana.

Acelasi lucru se intampla cand strangem banii, in loc sa facem ceva cu ei sau sa-i cheltuim pentru un serviciu.

 

Cand banii ies din sfera scopului lor, a functiei lor de schimb pentru serviciile prestate, aceea de a ne servi viata noastra si a altora, atunci, ceea ce ramane sunt cifre fara valoare reala. Cifrele isi recastiga valoarea cand atrag o prestatie care cere ceva de la proprietarul acestor cifre, cand sunt folositi intr-un mod prin care servesc viata din nou.  Dar iarasi, efortul si prestatia trebuie sa ii insoteasca. Banii care sunt dati cu imprumut, in loc sa formeze o legatura cu efortul si prestatia umana, se vor pierde. Isi pierd puterea si, apoi, dispar.

 

Banii se misca intr-un ciclu de prestatie si remuneratie, si din nou prestatie si  remuneratie. Acesta este un ciclu de crestere atat pentru prestatie, cat si pentru remuneratie.

 

Fara prestatie si remuneratie adecvata, sau cand banii sunt dati cu imprumut sau aiurea, fara sa aiba o prestatie corespondenta, incepe un ciclu similar. Este un ciclu de pierdere catre pierdere, pana dispare excesul. Banii se intorc de la cer spre pamant.

 

Aceia care dispretuiesc banii ii tin la distanta. Fara bani, ei devin slabi in loc sa fie puternici si raman saraci.

 

Banii raman la dispozitia celor care sunt usor de multumit si moderati cu chletuielile. Vin la acestia cand au nevoie de ei. Raman un sprijin pentru ei.

 

Cei care respecta banii, pot sa-i lase sa-si urmeze cursul. Ei ii tin intr-o lesa lunga, ca pe un caine. Cu atat mai mult se intorc la ei fericiti, cand au nevoie de ei.

 

Uneori, banii se retrag, de exemplu, cand manifestam lipsa de respect fata de un serviciu care ne-a fost oferit si, mai presus de orice, cand manifestam lipsa de respect fata de ceea ce au facut parintii nostri pentru noi. Doar atunci cand onoram efortul si sprijinul lor, rasplata pentru prestatia lor vine spre noi si spre ei.

 

Asa se intampla in general. Cand apreciem ceea ce fac altii pentru noi, adesea fara o rasplata financiara, exista o rasplata si pentru ei si pentru noi. Ei platesc respectul nostru cu mai multa sustinere, fara sa tina cont de efortul pe care trebuie sa-l faca. Fara respectul nostru, eforturile lor ar disparea treptat.

 

Toti banii vin si raman in aceasta lume. In lumea de dincolo de noi, exista o alta moneda. Totusi, felul in care tratam banii in aceasta lume, are efect asupra monedei din cealalta lume, cand luam si dam in mod corect si ii lasam in urma noastra. Cand timpul nostru aici se sfarseste, banii pot ramane in urma noastra. Si-au atins scopul.

 

Pentru cine si pentru ce raman? Cei care ii primesc dupa noi au forta sa-i pastreze? Se reintorc la functia de remuneratie pentru o prestatie sau se transforma intr-o povara, devenind, mai degraba, mijloc de opresiune, decat de recompensa?

 

Ce concluzie reiese din aceste cugetari? Banii se comporta ca un mesager trimis din alta parte. Ei vor ca noi sa-i obtinem pentru a realiza ceva cu ei, si cand timpul lor se termina, vor sa le dam drumul. Noi auzim mesajul pe care acest mesager ni-l aduce si acordam atentie la ceea ce mesagerul cere de la noi in numele stapanului lui, oricare ar fi in cele din urma. Alegerea nu poate si nu trebuie sa depinda de noi.

 

Tratam banii cu devotiune, ca pe o revelatie divina. In acord cu ea, acceptam banii, indiferent ce se asteapta si se cere de la noi. Conform acestei revelatii, felul cum procedam cu banii devine serviciu divin – care serveste viata multora, care serveste iubirea. ”

Sursa :Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi

Scrisoarea lunii ianuarie 2011

Bert Hellinger

Banii

Citat

Foto Bert Hellinger 1 kl„Din acest punct mă las condus fără să știu către ce final. Sunt complet în beznă, dar mă simt ca cineva prin care curge un șuvoi, un șuvoi care vine de departe și merge dincolo de granițe. Şi mă las într-o stare de permeabilitate. Din acest punct de vedere, nu sunt implicat deloc. Fântâna nu este una cu apa. Apa pur și simplu curge prin ea.

Cum este posibil sa ajungi sa atingi aceasta stare? Întâi îți alungi intențiile. Apa care curge prin fântâna nu are intenții. Nu are nici scop. Si cu toate acestea, apa ajunge pe camp, îl fertilizează și în cele din urmă dispare în mare.”

Şi cineva poate deveni lipsit de orice intenție dacă a renunțat la gândirea în termeni de bine și rău. Şi atunci nu luptă nici de partea binelui, nici a răului. Orice ar fi, este just. Viața este îndreptățită. Fericirea este îndreptățită. Şi pacea și războiul sunt îndreptățite. Şi pentru că devii permeabil, ceva bun poate apărea fără nicio intervenție.

Această stare nu este nouă. Lao Tse o confirmă. Şi Confucius. Mulţi filosofi au demonstrat-o dar în mod curios, aceștia nu au fost printre fondatorii marilor religii. Religiile au dus la razboi.

Starea care cuprinde lipsa oricărei intenții caută armonia cu legile universului, cu ierarhia profundă a lucrurilor; are încredere în mișcările sufletului, ale marelui suflet și aşa cum puteți constata, este în slujba păcii și iubirii.”

 

Extras din cartea „Un val, un ocean” Bert Hellinger

Fântâna

Citat

Bert-Hellinger1„Când ne uitam la lume, ne putem uita la ea în toată diversitatea ei, cum toate lucrurile sunt variate, cum toate lucrurile exista ca unități și cum un individ se poziționează în opoziție cu alt individ și chiar în război. Dar toate aceste parți individuale își au originea într-o unitate, la un nivel profund, prin care ele sunt împreună și susținute. Diversitatea este definita și își capătă caracterul ei special tocmai din acesta profunda unitate. Ceea ce contribuie la întreg își trage rădăcina din acest izvor nesecat profund.”

„Putem, de asemenea, sa ne raportam la cei multi dar în asa fel încât sa nu ne focalizam pe multiplicitate, ci mai degrabă sa devenim conștienți de ea ca un întreg, totul dintr-o data și prin acesta conștiință ne regăsim pe noi înșine în esența și dincolo de asta în esența ființei. Când ajungem la acesta conectare, suntem capabili sa simțim conectarea cu toată diversitatea, cu respect, venerație și curaj, în asa fel încât o internalizam și ea devine un flux propriu esenței noastre.”

„Când vedem lucrurile în acest fel, ne simțim eliberați. Dar dacă ne uitam la relațiile personale și vedem diferitele tipuri de nevoi, diferitele puncte de vedere, analizam antagonismul dintre ele și îndurerați: simțim ca ceva este în neregula.

In aceste relații suntem adesea ghidați, la un nivel superficial, de distincția pe care o facem intre ceea ce este bine și ceea ce este rău. Acesta distincție operează la un nivel complet superficial și este incapabila sa cuprindă ceea ce se afla în profunzimea lucrurilor. Distincția dintre bine și rău este relevanta doar în privința relațiilor umane, datorita funcției sale: aceea de a ne lega de familiile noastre și de a ne diferenția de alte familii sau grupuri. Acesta distincție iese la iveala prin intermediul conștiinței bune sau a conștiinței rele.

Avem o conștiință buna dacă avem sentimentul apartenenței la familia noastră și o conștiință rea dacă punem în pericol dreptul nostru de a aparține acesteia. Ne imaginam ca ne pierdem dreptul de a aparține dacă recunoaștem alte familii, grupuri, valori, religii și culturi ca fiind cel putin la fel de bune ca ale noastre. Daca reușim sa facem acest lucru devenim unificați în magnitudinea întregii existente, separați de propria noastră familie.

Astfel, pentru a deveni unificați în magnitudinea ființei, cu ceea ce este esențial, trebuie sa renunțăm la acesta conștiință și la distincția intre bine și rău.. Daca ajungem la acesta renunțare-adoptare, cel putin din când în când și putem sa ne centram, atunci sufletul nostru va fi mișcat. Acesta mișcare va veni din străfunduri și va anula distincția intre bine și rău, reconciliind ceea ce este contradictoriu și în opoziție.”

Extras din cartea „Un val, un ocean” de Bert Hellinger

Pagina 38

 

 

Întregul