Arhive pe categorii: ziua 17

frigul ingheata

Citat

În viaţă, se spune că este frumos să dăruiești, că sufletul ți-e mai împlinit când împarți dragostea cu doua mâini. Dar ce te faci, când iți dăruiești totul din „contul” tău personal şi constați la sfârșit ..că este gol și nici o speranță nu se întrevede ca să-l umpli, sau cel puțin să mai depui acolo, ceva monede măcar.

Se mai spune, că umplerea acestui „cont” se poate face cu alte mici „depuneri” de alte naturi. Cu dragostea față de părinți, cu cea față de copii, animale. Cu dragostea față de cei dragi, prieteni și rude. Față de orice altceva, către care poți să te reverși…natură, plante, copaci și altele. Dar asta înseamnă din nou dăruire…nicidecum primire. Aici seamănă cu reacția aceea între factorul oxidant și agentul reducător…de fapt reducător e de bine…te reduce, adică iți dăruiește.

Cum să fac să ma bucur de beneficiile primirii..să primesc. O femeie își dorește să primească ea în felul ei, în felul dorit de ea. Sufletul ei simte că este avid de dragoste, ea dorește să fie învăluită în afecțiune și iubire. O femeie simte iubirea, are nas pentru ea..pentru că ea știe bine cum arată.

Sunt mulţi bărbați care știu să iubească o femeie..de obicei aceștia nu sunt niciodata singuri, e și firesc. Cum să rămână asemenea bomboane singurei? Ar fi şi păcat…dar sunt şi bărbați care știu să iubească doar o femeie, sau chiar mai multe. Pentru aceștia, a iubi,  este asemănător cu sorbitul unei cafele dimineața…îi place, îl stimulează și remontează, îi satisface gustul. Păcat că acea femeie, s-a banalizat prin gustul ei..pentru că acel bărbat, deși îi place acea cafea, îi face bine, îi simte nevoia zilnic.. totuși cunoaște prea bine gustul ei, prea s-a obişnuit cu el. Aşa că el dorește să mai servească și ness…mai strong, mai tânăr, mai instant…poate și o cacao fără apărare, sau o cicoare picantă, de ce nu? Iată câte gusturi…toate plăcute şi atât de diferite.

Femeia se dedică unui singur gust, unui singur parfum, unui singur stil de îmbrăcăminte, de tunsoare…unui singur bărbat. Ea cum reușește? E mai specială?

Dăruim, dăruim, dăruim…ne împlinim prin dăruire. Ne lansăm în campanii de daruri, de fel de fel…ne împrăștiem sentimentele în direcția dorită şi aruncăm săgețile cu lapte și miere…dorim să ne facem iubite…dar „contul” se golește, tot luăm din el, fără să punem nimic în schimb. Cum rămâne cu „contul” gol, cu iubirea dăruită? Cu ce reumplem golul rămas? Poate o să spuneți că femeile așa sunt ele… niște cheltuitoare prin esența lor. Dar aici cheltuiala se traduce prin dăruire.

Prietena mea, spune ca mulțumirea cu frimiturele dăunează. Adevarat. Eu spun că frimiturelele sunt bune să nu mori chiar de foame. Ea are dreptate, frimiturelele hranesc doar un stomac, însă inima cine o hrănește? Aici da, aici dăunează frimitura, deoarece te înveți cu ea si nu mai știi cum este sa fii iubită cu adevărat, să simți că pe cine dorești, te dorește la rândul lui, că vrea sa fie lângă tine. Să bea alături de tine vinerea seara, un ceai fierbinte…care topește şi cei mai încăpăţânaţi  ghetari.

Dar