Citat

Bert-Hellinger1„Când ne uitam la lume, ne putem uita la ea în toată diversitatea ei, cum toate lucrurile sunt variate, cum toate lucrurile exista ca unități și cum un individ se poziționează în opoziție cu alt individ și chiar în război. Dar toate aceste parți individuale își au originea într-o unitate, la un nivel profund, prin care ele sunt împreună și susținute. Diversitatea este definita și își capătă caracterul ei special tocmai din acesta profunda unitate. Ceea ce contribuie la întreg își trage rădăcina din acest izvor nesecat profund.”

„Putem, de asemenea, sa ne raportam la cei multi dar în asa fel încât sa nu ne focalizam pe multiplicitate, ci mai degrabă sa devenim conștienți de ea ca un întreg, totul dintr-o data și prin acesta conștiință ne regăsim pe noi înșine în esența și dincolo de asta în esența ființei. Când ajungem la acesta conectare, suntem capabili sa simțim conectarea cu toată diversitatea, cu respect, venerație și curaj, în asa fel încât o internalizam și ea devine un flux propriu esenței noastre.”

„Când vedem lucrurile în acest fel, ne simțim eliberați. Dar dacă ne uitam la relațiile personale și vedem diferitele tipuri de nevoi, diferitele puncte de vedere, analizam antagonismul dintre ele și îndurerați: simțim ca ceva este în neregula.

In aceste relații suntem adesea ghidați, la un nivel superficial, de distincția pe care o facem intre ceea ce este bine și ceea ce este rău. Acesta distincție operează la un nivel complet superficial și este incapabila sa cuprindă ceea ce se afla în profunzimea lucrurilor. Distincția dintre bine și rău este relevanta doar în privința relațiilor umane, datorita funcției sale: aceea de a ne lega de familiile noastre și de a ne diferenția de alte familii sau grupuri. Acesta distincție iese la iveala prin intermediul conștiinței bune sau a conștiinței rele.

Avem o conștiință buna dacă avem sentimentul apartenenței la familia noastră și o conștiință rea dacă punem în pericol dreptul nostru de a aparține acesteia. Ne imaginam ca ne pierdem dreptul de a aparține dacă recunoaștem alte familii, grupuri, valori, religii și culturi ca fiind cel putin la fel de bune ca ale noastre. Daca reușim sa facem acest lucru devenim unificați în magnitudinea întregii existente, separați de propria noastră familie.

Astfel, pentru a deveni unificați în magnitudinea ființei, cu ceea ce este esențial, trebuie sa renunțăm la acesta conștiință și la distincția intre bine și rău.. Daca ajungem la acesta renunțare-adoptare, cel putin din când în când și putem sa ne centram, atunci sufletul nostru va fi mișcat. Acesta mișcare va veni din străfunduri și va anula distincția intre bine și rău, reconciliind ceea ce este contradictoriu și în opoziție.”

Extras din cartea „Un val, un ocean” de Bert Hellinger

Pagina 38

 

 

Întregul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s