Citat

rex si tinaPe Rex l-am găsit într-o seară zăcând pe asfalt, eram în baie și când am auzit niște urlete din rărunchi, am ieșit din casă val vârtej să vad ce s-a întâmplat. Rex era un cățel micuț, un pui de câteva luni, desigur abandonat pe stradă la cheremul altor câini mai mari care erau stăpâni pe teritoriul lor, Mamaia, o cățea bătrână care era mama Vasilicăi și Ursu’ un câine simpatic care a murit otrăvit după câteva luni…ce m-a impresionat la Ursu’, a fost că s-a ascuns, nimeni nu știa unde a murit. Mamaia și Ursu’ l-au speriat pe acest micuț. Când am ajuns la el, am crezut că murise deoarece avea ochii larg deschiși și zăcea inert. L-am luat în casă, asa am fost mereu, am sărit la tot ce mi-a scos Dumnezeu în cale…l-am mângâiat și i-am dat să bea apă. Şi-a revenit abia în câteva ore și a și mâncat. A stat la mine câteva zile, căci s-a lipit de tata și a ajuns la el în curte, vecin cu Tina. În poză este Rex și Tina. Lord este culcat în spatele lor.

lord mic si muscatPe Lord l-am găsit când eram cu Billy și cu Bobby la plimbare. Era într-o stare jalnică, un pui alb și pufos, pe care cineva l-a băgat printr-un gard pe un teren închis. Plângea singurel de mama focului. Când m-am apropiat de gard ca să vad ce-i cu mogâldeața, l-am putut scoate și i-am văzut spatele cu patru găuri de la mușcătura unui câine mare. Deoarece era vară și cald, cele patru găuri deja aveau viermi în ele! L-am luat imediat și l-am dus la clinica veterinară, unde îi tratam pe Billy și pe Bobby. Fiind după-amiază l-am găsit doar pe domnul doctor Mocanu care pur și simplu m-a impresionat! Prima data când l-a văzut, mi-a spus că din păcate nu se mai poate face nimic și trebuie eutanasiat, căci orice medicamente i-ar da, viermii nu mor! Eu am început să plâng și l-am rugat cu lacrimi în ochi să încerce măcar, căci eu nu sunt Dumnezeu să iau viaţa unui cățel. Aşa că a încercat și imposibilul..în condițiile în care eu pe atunci nu aveam salariu..deci nici bani! Mi l-a tratat aşa, din bunăvoință și s-a luptat cu tot sufletul să salveze cățelul. L-a internat acolo și eu mergeam în fiecare zi să-l vad. Mânca pe rupte și era din ce în ce mai vânjos. În a patra zi l-am găsit cusut..și mi-a spus ca îl pot lua acasă, căci el considera că este vindecat. I-am mulțumit și l-am luat acasă. I-am amenajat și lui culcușul pe balcon…după două săptămâni i-a scos firele. Devenise jucăuș, creștea văzând cu ochii și nu mai putea fi ținut în casă. Când făcea câte o năzbâtie, aveam la îndemână un parasolar din acela argintiu cu care se protejează parbrizul, cum îl vedea, o rupea la fugă mâncând pământul.  Acel parasolar era arma mea, nu trebuia decât să-l fâşâi nițel și Lord se ascundea. Toate bune și frumoase și uite așa a ajuns și Lord la tata în curte după ce s-a întremat.

Pe vremea aceea îmi dădeam licența, iar prietena mea din Brăila, Mira, care îmi era și colegă, venea să învățăm pentru examen…îmi amintesc pauzele noastre de învățat, ne jucam cu cățeii și ne uitam la Tânăr și neliniștit! Un serial extrem de longeviv, mama se uită și acum la el :).

În curte la tata erau deja trei câini! Tina, veterana stătea în casă..iar cei doi dulăi stăteau în curte, aveau culcușul în șopron într-un banc de lucru vechi, ca un dulap, de pe vremea lui lord rex in curtePazvante chioru’, amenajat special pentru ei, iar ca saltea, aveau un covor vechi împăturit în patru. Au fost fericiți la tata, până în ziua în care acesta a murit…și chiar dacă eu i-am mai îngrijit după acest trist eveniment o perioadă, am fost nevoită să le caut un alt loc unde să-și traiască viața, verișoara mea le-a găsit loc într-o altă curte, mai departe de București, unde sper că sunt și acum.

in curte la cornicaÎn timpul în care aceștia erau mici, puteam să vin la tata în curte cu Billy și cu Bobby..însă Billy cam certăreț, mereu îl mârâia pe Rex..până într-o zi când Rex nu a mai suportat injuriile și mi l-a tăvălit un pic. Asta fiind a doua bătaie bună încasată de Billy. Iar de atunci, cât timp Rex și Lord au stat în curte, Billy și Bobby nu au mai ajuns acolo. Abia după ce au plecat cei doi câini, am mers în fiecare zi în curte la tata…însă nimic nu mai era la fel.

În ultimul timp, tata se plângea ca ii mănâncă și urechile câinii, deşi mama gătea oale întregi de mâncare. Mai fugeau pe poartă..însă Lord venea înapoi imediat, era mult mai atașat de tata și mai ascultător, dar Rex era un golan și fugea câte odată și o zi întreagă. Nu de puține ori tata l-a amenințat că nu-l mai primește acasă, dar apoi mergea pe străzi în căutarea lui. Îmi spunea „Bă, la cornica in curte cu rexvagabondul tot vagabond..poți să-l ții și în palate, că pe el tot strada îl atrage”. Doar că tata îl simpatiza cel mai mult pe Rex, îl iubea, era favoritul lui și îl ierta de fiecare dată. Eu chiar m-am oferit de multe ori să le caut alt stăpân…și tot de atâtea ori a spus că nu ar mai putea să stea fără ei…aşa că în familia noastră poate am fost cu toții niște nebuni din acest punct de vedere, dar ne-am iubit mult cățeii.

A fost un timp foarte frumos, tata îi avea pe Tina, Rex și Lord, mama îl avea pe Bobby, doamna Luci o avea pe Lola, iar eu pe Biluța mea scumpă. Ehh…ce mai vremuri…

 

Capitolul 14 – Rex şi Lord

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s