Citat

IMG_3294Primul pui fătat al Lolei a fost Bobby…care a ieșit alb-gri, m-am dus zile la rând să văd puii lui Billy, cum cresc, cum se joacă, cum mârâie și se ceartă, cum o urmăreau pe Lola ca niște gheme de sfoară care stau să se deşire…

Lola a fătat cinci puiuți scumpi, unul mai ștrengar decât altul! Doi au fost albi griuleţi, iar trei au fost negri! Semănau cu Billy..sau cel puţin așa mi-a plăcut să cred. Nu mă mai săturam să-i privesc și să ma joc cu ei, clar..puii sunt cei mai frumoși, atunci când sunt mici îți vine să-i ții numai la piept și să-i pupi, să-i jughineşti și le strângi între degete lăbuțele lor mititele cu pernuțe roz și pufoase.

Am mai așteptat încă două luni și jumătate până să-l pot lua pe Bobby și să-l i-l duc mamei. Noua lui „mămică”.

Mama aștepta cu sufletul la gură „da’ să fie ca Billy”..”neapărat să semene cu Billy”..”dacă nu e ca Billy să nu-l aduci!”…”are aceleași pete albe ca Billy, pe la ochi, urechi, acea transversala de pe piept?”…”lăbuțele sunt mici şi scurte ca ale lui Billy?”. Uite așa mă bătea la cap zi de zi! Şi înainte nici nu voia să audă de vreun cățel!!!

Într-o zi ploioasă de vara, vine și doamna Luci cu mine, să luam „nepoțelul” și să-l ducem „bunicii” nh:).

Am plecat cu el într-un coş de paie..cu jale mare…dar mare! A schirolăit tot drumul! Ne-a apucat ploaia și pe el l-a făcut ciuciulete, când am ajuns la mama și l-a văzut, s-a și rățoit la noi  „nu-i ca Billy!!!”

Am liniștit-o că este doar ud..parcă era un burete de vase prea îndelung folosit! Avea un căpșor mititel cât o minge de tenis și două urechiușe atât de micuțe, încât nici nu i se vedeau, ploaia i le lipise de cap! Trupușorul era mititel ca o pară, cu o burta grasă, era un pic mai mare decât palma mea.

Din povestirile mamei, căci eu îi vizitam doar duminica, Bobby a plâns lângă ușa de la dormitor două săptămâni încheiate, oricât îl lua ea în brațe și îl drăgălea..nimic! Era un cățel lipicios și tare afectuos. De mic a fost foarte deștept, a învățat destul de repede locul unde trebuia să-şi facă nevoile. Îmi povestea cum încerca să treacă de pragul balconului, cu mare chin, căci îl trăgea burta în jos. Locul din balcon devenise toaleta sa de drept, căci după ce a terminat cu vaccinurile, mama a început să-l scoată la plimbare afară, să-l învețe să-și facă nevoile ca un cățel adevarat ce era el! Însă o buna perioadă, bietul de el nu făcea nimic..mama îl plimba pe la toți pomii, pe la toate urmele și mirosea intens, dar nimic! Se abținea cu stoicism! Cum ajungea în casă, dădea fuguța pe balcon și acolo își rezolva situațiile presante! Într-un final mama a încercat o metodă nouă…care a avut și succes. Când ajungea cu el la ușă..îl vedea că abia se mai abţine, pleca din nou afară…și tot aşa..până a reușit să facă primul pipilic la un pom! De atunci a devenit și el cățel în rândul lumii.

Bobby era un boţ de blăniță, când alerga îi fâlfâia ca o lână dărăcită și zbura care încotro..șuviță cu șuviță, avea un breton, de parcă era un cozoroc al chipiului unui militar în termen!

Trebuie să vă spun…Billy nu îl agrea deloc pe băiețelul lui, cel puţin cât a fost acesta mic, Billy îl mârâia când îl vedea apropiindu-se…iar dacă Bobby voia să se joace cu el..și voia tot timpul, Billy fugea și se urca unde era sigur că mititelul nu-l poate ajunge. Niciodata lui Billy nu i-au plăcut puișorii, fugea de ei cât îl țineau picioarele..pardon, lăbuțele.

 

Capitolul 11 – Bobby îngerasul cu urechile aripioare

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s