Citat

000016Primul an de viaţă al lui Billy alături de mine, s-a petrecut când stăteam în garsonieră lângă liceul Iulia Hasdeu din București. Mă minunam ce cățel cuminte am, nu rodea, nu ronțăia și nu scormonea. Însă lătra dacă simțea ceva pe hol sau la ușă, sau băga boticul sub prag și pufăia de mama focului.

Mă gândisem eu în sinea mea, cum că ar fi bine să-i cumpăr niște jucării, ca să-i mai dau de lucru, căci mergeam la serviciu și el rămânea singur. Îl mai vizita madam Luci, dar când și când. Aşa că i-am cumpărat mai multe jucării din plastic, unele dintre ele piuiau, până mi-am pierdut răbdarea și le-am scos chiar eu piuitoarea ca să pot avea liniște în casă. I-am lăsat jucăriile frumoase, o ciupercuţă, o căsuță cu coş de fum (pe care l-a mâncat primul) și un puișor. Când am venit acasă, am mai găsit doar ușa de la căsuță, ciupercuţa dispăruse și un picior din puișor. Bilucă al meu mâncase toate jucăriile și desigur când am ieșit la plimbare prin tufișuri am găsit resturile din jucării…care erau măcinate și fuseseră înghițite de el! De atunci am hotărât că nu îi voi mai da niciodată jucării :). Am încercat și cu beţe, și cu crenguțe și m-am lăsat păgubașe..rodea și înghițea cu nesaț tot ce-i puneam în față!

Până la urma la indicația medicului i-am cumpărat din hala Obor oase mari de vită, rodea la ele cu mare pofta, căci i le dădeam crude, le ronțăia cartilagiile ca un șoricel..cronţ cronţ până le făcea minuscule și le ascundea prin casă. Odată am coborât la madam Luci și Billy a plecat din casă cu osul în gură pe scări doua etaje…spre deliciul tuturor care l-au văzut. Ce rău îmi pare că pe vremea aceea aveam un aparat foto cu film, iar pozele se scoteau pe hârtie. Era mai greu de manevrat, mai ales să surprinzi anumite faze tari!

Mergând cu el la plimbare prin împrejurimi, prin grădina blocului și în Parcul Tolbuhin destul de des..am observat că Billy avea un tolobuhininteres deosebit pentru băieții care purtau jeans, cum vedea unul mergea și mirosea la picioarele lui…așa am crezut eu că a fost stăpânul lui inițial, un tânăr care purta jeans. Ma gândeam cât de rău poate îi părea după el..dar dacă nu a avut grijă, a ajuns la mine, ca sa-mi facă viața frumoasă și veselă.

Billy stătea cât era ziulica de lungă cuminte cu boticul pe lăbuțele din faţă, plus ca îi plăcea să doarmă în cele mai haioase poziții și locuri..dar neapărat să fie și o pernă pe lângă el! Orele lui de plimbare erau dimineața devreme, când ajungeam eu acasă și seara. El era foarte mulțumit, se simțea ca un prinţ. Dormea și stătea oriunde îi plăcea lui, în fotolii, pe pat, pe jos..pe balcon. Casa era a lui și el era un boț de blană fericit.

În acele timpuri am schimbat serviciul și am stat acasă până la sfârșitul anului 1997, pregătind lucrarea de licență și încheierea anului la A.S.E. În această perioadă am avut deseori oaspete pe Mira de la Brăila, care a fost încântată să se joace cu Billy. Dar aceasta va fi o altă povestire..pentru mâine.

Capitolul 4 – Cum era Billy în primul său an cu mine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s