Citat

bgPrima plimbare cu doamna Luci.

Doamna Luci l-a plăcut foarte mult pe Billy, de cum l-a văzut. Eu locuiam la etajul doi, aveam pe atunci garsoniera..iar ea locuia la parter. Mergeam dimineața să ne bem cafeaua înainte de a pleca la serviciu. Doamna Luci este prietena mamei din tinerețe și pentru mine este un fel de mătușă, era atentă și grijulie, îmi mai făcea curat sau mâncare la vremea aceea, fiind singură, avea mereu grijă de mine. Eu pe atunci aveam cam 33 de ani.

Aşa că într-o dimineață frumoasă de duminică, fiind deja vară și tare frumos afară, l-am luat pe Billy la plimbare în Cismigiu. Am urcat în troleibuzul 85 și am plecat în centru. Am coborât la Universitate și am luat-o agale spre parc. Billy mergea frumos în lesă, dar nu puteam să-l las liber pe bulevard, insă cum am intrat în parc, i-am scos lesa. Mare greșeală!!! Cum i-am scos lesa, a alergat într-un suflet către apă și aplecându-se să vadă ce-i acolo, sau să încerce să bea apă, a alunecat și a căzut!

Până să ajungem noi, am alergat cât am putut după el, era deja atât de speriat încât părea că se duce la fund. Pentru cine știe…lacul din Cișmigiu este mărginit de un prag de beton destul de înalt, apa fiind la o adâncime considerabilă de această margine, aşa că am fost nevoită să mă întind pe jos cu mâna în apă…și tot nu ajungeam să-l scot, căci se tot depărta de țărm. Lumea se uita ca la urs..dar cui îi mai păsa de asta? Nu am reușit să-l trag şi m-am opintit cât de mult am putut, cu jumate de trup în apă și abia am reușit să-i prind ciuful din creștet și l-am scos! L-am tras din  apă prinzându-l de parul creț..norocul lui că avea pe atunci blăniță mare încă și am putut să-l trag cu putere, altfel trebuia să mă bag în apă după el.

Cum l-am tras la mal a fugit către un loc plin cu praf uscat, un fel de colb gloduros în care Billy s-a tăvălit cu nesaț..ajungând să fie complet noroit și plin de praf! Când am văzut asta, deoarece habar nu aveam de acest comportament al lui, m-am îngrijorat, mă gândeam cum să-l duc acasă în halul acela de murdar. Însă băiețelul meu deștept, s-a tăvălit bine de tot, iar apoi s-a scuturat cât îl țineau rărunchii și a dat jos aproape tot praful de pe el. Apoi a început să alerge în cerc, marea lui plăcere și s-a uscat.

Am mai stat puţin și am plecat către casă. Era clar că nu mai e de stat în parc și ne-am urcat în troleibuz. Norocul nostru a fost ca era cam gol și ne-am așezat mai în spate pe doua scaune. Mergând liniștite, el stătea sub scaune..ne-a venit un damf de împuțit, un miros oribil de stârv…ne gândeam ce-o fi?? Să fie oare ceva mizerabil în troleibuz..era puţin probabil, aşa că ne-am tot uitat sub scaune nevăzând nimic. Când am coborât, mirosul persista..ca să ne dăm seama că domnul Biluță se tăvălise și într-o mizerie..îi plăcea să se tăvălească în toate împuțiciunile, dar eu pe atunci nu știam ce hatâr are. Abia acasă mi-am dat seama cât de „parfumat” era băiețelul meu…trecuse cam o lună de când îl aveam, dacă nu chiar mai mult. Nu îi cunoșteam încă toate plăcerile si apucăturile.

Capitolul 3 – Aventură în Cismigiu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s