Citat

bili alearga in parcÎncă din prima zi am știut că acest cățel este un suflețel deosebit. Am ieșit desigur la plimbare cu lesa, așa cum se cade și cum este civilizat. Deși nu-i plăcea deloc, a ascultat. Îmi era mai ales teamă să nu fugă sau să se piardă din nou sărăcuțul, cum poate pățise cu fostul stăpân, sau chiar să traverseze strada aiurea…deși pe vremea aceea traficul nu era atât de intens, turbulent și complet alandala.

Livia m-a invitat să merg la ea cu Billy, băiețelul meu era deja membru cu acte în regulă în familia mea. L-am aranjat frumos și am chemat un taxi, care ne-a luat fără probleme, șoferul fiind încântat să se joace cu cățelul meu..ce vremuri erau atunci, cățeii nu erau atât de prigoniți, lumea zâmbea dacă te vedea cu un cățel la plimbare și foarte mulţi doreau să-l mângâie.

Am ajuns la destinație, observând că nu este stresat în automobil, dar nu stătea pe banchetă, ci pe jos! Şi aşa a rămas pînă când a îmbătrânit, el stătea cuminţel în spate, aproape băgat sub banchetă. Eu pe atunci nu aveam mașină..de aceea circulam cu transportul în comun, cu tata sau cu taxi atunci când mergeam cu el undeva. Aproape nu mai plecam de acasă fără el, mândră cu cățelul meu frumos și cuminte.

Cum a intrat în casă la Livia, a ridicat lăbuța și tras un pipilic pe piciorul măsuței de cafea…eu m-am agitat, l-am certat!!! „Nu e voie”! Tare și răspicat, cum citisem într-o carte achiziționată în mod special, devenisem „mămică” de cățel. Trebuia sa fiu responsabilă. Livia a zâmbit și a spus că nu-i absolut nicio problemă! Şi ea avea un cățel, iar Billy a trebuit să-și însemneze locul..să-i arate celuilalt că e și el important! Doar atât, în rest nu a mai făcut nimic rău. Am dormit acolo seara, chiar foarte bine, așa mi-am dat seama că Billy era un cățel foarte sociabil, deși ulterior am văzut că avea și antipatii..dar cine nu are? Dimineață, după ce am servit micul dejun, am plecat în Politehnică să ne plimbam cu cățeii. Livia locuia pe atunci în apropiere. Acolo a fost proba de foc: Billy fără lesă…liber să se joace cu toți cățeii adunați pe acolo! S-a jucat intens, a alergat, a fost zvăpăiat, fericit…câteva ore bune! Ei la final..acu-i acu’, mi-am zis „Ia să vedem, vine la mine dacă îl strig?” Până atunci, în timpul jocurilor lui, alergărilor, giumbușlucurilor și desigur multă curte fetiţelor..mai trecea și pe la noi, să știe că suntem acolo, apoi pleca iar la joacă, ca un copil. Când ne pregăteam să plecăm, am strigat tare „Billy!!!” Şi….a venit imediat, s-a așezat la picioarele mele privindu-mă, parcă-mi spune „Iată-mă!!Ştiu ca eu sunt al tău și cu tine voi merge oriunde!”. Am fost atât de mulțumită și bucuroasă, căci începând cu acea zi, eu nu am mai folosit lesa pentru Billy decât în cazuri necesare (mai ales la traversare).

Aceasta a fost prima mea aventura cu Biluţă…prima ieșire în public 🙂 Copie a bili blanos la picioarele mele

Capitolul 2 – Primele zile împreună

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s