Citat

Astăzi dimineață, am observat ceva care mi-a întărit o convingere. Într-un părculeţ de la blocul cu ACR, s-au așezat pe bancă o mamă cu fiica acesteia. Atât mama, cât și fiica fiind bine corpolente. Din păcate fiica, avea nu mai mult de 13 ani și cred că sigur avea cel putin 70 de kg, semănând perfect cu mama sa. Aceeaşi burtă imensă  și aceiași colăcei în jurul mijlocului. O fustiță scurtă lăsa la vedere picioarele sluțite de grăsime, deoarece la o fetiță atât de mică, totul pare amplificat. Grăsimea revărsând-se și acoperind genunchii ei „cruzi” de bobocică. S-au așezat să mănânce covrigi. Era exact ce le lipsea la micul dejun.

Lângă acestea, au apărut doua fete, de aceeași vârstă cu fiica grăsunică, însă doua fetiţe subțirele tare, aşa cum se cade la vârsta lor, îmbrăcate frumos, parcă erau două păpuși. Una din ele fiind chiar foarte frumoasă, eu o priveam cu multă admirație, mă gândeam ce frumusețe va fi, când o să crească și o să se maturizeze.. și cât de greu va întâmpina acest „neajuns”. De ce spun asta? Deoarece imediat am observat privirea fetei grăsuțe, care stătea pe bancă.. și atunci am înțeles perfect ce se întâmplă de multe ori și cât de reală este INVIDIA! Întotdeauna o femeie frumoasă nu va avea un trai bun, datorită acestor invidii, care vin și o învăluie în negura gândurilor rele, sau aşa cum spunea străbunica mea „maică asta cu privirea ei răutăcioasă, mi-a luat tot sporul zilei de azi”.

Fata cea frumoasă, râdea și gungurea cu cealaltă, fără să aibă habar de ceea ce se întâmplă în spatele ei. Fetiţa grăsună, mușcând cu poftă din covrig, o privea cu un amestec de ură, insatisfacție, nemulțumire de propria ei conformație, cu suferință, poate conștient sau inconștient. Chiar dacă părinții greșesc umflând practic copii și îngrășându-i peste măsură, aceștia vor deveni robii stomacului lor, încă de mici, crezând că aşa trebuie să fie. Găsind marea plăcere a vieții în farfuria dinainte. Iar mami și tati, vor fi fericiți că al lor copil mănâncă mult și are poftă de mâncare…semn de sănătate! Însă când întâlnesc o altă făptură, care arată diferit, reacționează… și cum o fac? Trimițând săgeți pline cu ură către cea frumoasă…ceea ce se va întâmpla chiar mai târziu în viaţă, dacă va rămâne la fel.

De fel, marea majoritate a acestora, fac eforturi deosebite mai târziu, la școală, pentru a se integra în colectivitate, deoarece vor deveni exuberanți și exaltați, din cale afară de veseli, o falsă veselie de fapt, pentru a fi plăcuți și acceptați în grupuri… însă părinţii sunt cei care trebuie să ia măsuri drastice, să ajute copilul să devină un copil, care să se dezvolte armonios și sănătos pe toate planurile. Nu ar fi necesar să-și schimbe personalitatea și să se lase cu bună știință a fi ținta tuturor glumelor și umilinţelor din clasă, dacă ar corespunde standardelor normale fiecărei vârste. Părinţii nu înțeleg ce se petrece în sufletul acestor copii și nici măcar nu sunt conștienți, cu ce „bagaj” complet deviat, pleacă aceștia în viaţă.

Nu mai vorbesc de mișcări greoaie, de gâfâieli, de lipsa de participare la orele sportive, mai ales din incapacitate și apoi chiar din lene. Lenea va deveni o a doua lor natură, iar mai apoi, de boală pur și simplu..deoarece din păcate se îmbolnăvesc de mici!

În orice grup de copii am întâlnit, aproape întotdeauna cel grăsun era în centrul atenției, deoarece acesta juca un teatru, pentru a fi acolo. El trebuie să fie cel batjocorit, prefăcându-se că acceptă să fie luat în râs, că de fapt lui nu-i pasă de felul în care arată și nici de ceea ce zic alții. Greșit! Copilul suferă și suferă enorm..ajunge depresiv. Copilul respectiv nu-și mai poate da frâu liber ambițiilor sale, nu poate fi creativ, el nu va răspunde la ore, deși poate învăță bine și cunoaște răspunsul..doar să nu se afișeze, să nu râdă clasa de el, el va fi mereu atent să fie plăcut de ceilalți…chiar el însuși bătându-si joc de propria înfățișare. Ce tragic…

Dragi părinţi…voi puteți să vă îmbuibați cu ce doriţi, aveţi salarii, venituri suficiente să vă cumpărați tot ce poftiți, însă copii voștri depind de voi. Nu-i mai lăsați, nu-i încurajați să devină obezi, ajunşi un fel de hopa-mititcă al prietenilor și chiar al vieții,  iar pe lângă suferințele sufletului, gândiți-vă și la cele ale trupului. Nu le mai cumpărați tot felul de delicii, torturi și înghețate.. învățați copii de mici cu fructe și legume proaspete…avem o țară care ne hrănește sănătos.. încă mai sunt de toate prin piețe. Dacă de voi nu vă pasă, încercați să aveți grijă de copii voștri, puneţi toate aspectele în balanţă, în primul rând SĂNĂTATEA, apoi estetic și chiar dacă pare pe ultimul loc, nu este deloc aşa…aspectul sufletesc. Copilul vostru obez, nu se poate regăsi pe sine, deoarece el va trebui mereu să fie altul, să fie cel vesel, chiar dacă e trist și aproape întotdeauna trebuie să răspundă la clasica de acum poreclă „Grasul”.

Cum vă place să mergeți cu copilul vostru la un magazin și să îi cumpărați haine cu cel puţin trei sau patru numere mai mari? Cum credeți că privește o fetiţă obeză pe celelalte colege ale ei, îmbrăcate în jeans, când ea nu poate băga nici măcar un picior într-o pereche modernă Skinny? Oare nu înțelegeți că această fetiţă va creşte mare, fiind frustrată încă de mică… ajungând să invidieze pe celelalte fete de vârsta ei, care sunt suple și arată bine..să simtă acest păcat de moarte, încă din copilărie.

Pe vremea când eram copil, nu îmi amintesc dacă în toată școala, existau cel puțin doi copii supraponderali. Nu erau, toți eram aproape scheleţi…iar eu la orele de sport, eram nevoită să-mi pun câte două rânduri de ciorapi dres, astfel încât picioarele mele, să arate cât de cât normal! Acum în jurul meu, mă întristează, văzând zi de zi, cât mai mulţi copii cu „gabarit depășit”. Însă pe vremea mea, nu existau burgheri, hot dog, Coca Cola și altele asemenea premii…

Acestea sunt doar deducțiile mele personale, experiențe trăite de mine în grupuri, în care am observat clar comportamentul unui copil obez, ceea ce văd în jurul meu din ce în ce mai des… căruț de supermarket plin ochi cu chips și dulciuri și sucuri artificiale, niciun fruct, nicio legumă proaspată…

Nu mai îndopați copii.. dacă ei nu au discernământ…voi aveți, voi sunteţi responsabili pentru copilul vostru, adultul de mâine. Cine va fi el?

Observaţie personală

Anunțuri

35 de răspunsuri »

    • Luminiţa, este bine să spunem lucrurilor pe nume…să vorbim pe șleau, dar și mai bine ar fi să se schimbe ceva. Mor la propriu când văd pe strada ce se întâmplă…mame cumpărând copiilor dulciuri „hai sa-ți ia mama ceva bun, pentru că ai fost cuminte”!

  1. Foarte bine scris, eu deja observ pe strada ca varsta de 12-13 ani e varsta grasunicilor. Mai toate fetitele pocnesc prin colanti mult prea stramti pentru ele si de sub rochitele care ar trebui sa le puna in valoarea frumusetea de fetita ies mici butuci care abia le poarta de colo-colo. Este infiorator ce se intampla, asta e generatia dusa la Mac de mica si indopata cu sucuri carbogazoase si mezeluri ieftine 😦 E generatia care n-a cunoscut masura, din pacate. Sper ca generatia copiilor nostri sa fie mai altfel, intre timp vad ca si parintii s-au mai desteptat (nu toti, dar macar unii).

    • Din nefericire..copii nu stiu, ei nu se pot lupta, nu se pot impotrivi. Ei asculta de parinti, intotdeauna mama si tata stiu mai bine..dar iata, cand vor ajunge pe la usile spitalelor, abia atunci vor intelege. Desi nici doctorii nu pun prea mare pret pe nutritie, totusi, intotdeauna sfatuiesc parintii sa aiba grija la dieta copilului. Mai ales doctorii devotati, aceia carora le pasa. In zilele noastre, sunt din ce in ce mai multi medici pediatri, cu mare grija fata de copii..ceea ce la adulti nu prea se intampla. Insa mingea ramane intotdeauna in terenul parintilor. De ei depinde. Prea des repetata „Eu te-am facut, eu te omor”..exact aici isi are sensul…
      Multumesc tare mult pentru apreciere…vorbim, dar trebuie sa si schimbam. S-au desteptat si e mare lucru..deoarece mai mereu oamenii asculta mai degraba de alti oameni, care au trait experiente similare, decat de domente si specialisti…asa ca parintii destepti, ii pot invata si pe ceilalti. Poate nu au nevoie decat de mai multa informatie..asa, ca parinte de la parinte.

  2. Bravo Bravo Bravo!!!!!!! Foarte frumos ai scris! Si eu am fost un copil dolofan, nu obez, caci inainte de revolutie se manca doar ce era la cartela. Cu toate astea, ma simteam altfel si mi-a fost destul de greu ca mai apoi sa slabesc. Dupa ce am reusit pot spune ca am privit viata cu alti ochii. Felicitari pentru articol.

    • Asa este, dupa ce te „INGRASI” e foarte greu ” SA SLABESTI”;numai daca ai f.f.multa ambitie si tii regim…………..Doar ” STIM EXEMPLE” , NU??????

        • Si ” EU ” ce am mai tras sa slabesc………….si uite acum sunt ” TOP MODEL”, cum ai zis tu mai demult………………………

          • Asa este! chiar ai reusit imposibilul!!! Acum esti supla si frumoasa! Numai ca tu esti acum om mare..insa bietii copiluti, inchipuieti sa-i pui la regim, dupa ce au imbucat din toate bunatatile otravitoare, pline de gustul cel mai bun!

    • Multumesc din suflet…si culmea este ca eu nu am copii, dar ma doare sufletul…copilul saracul nu stie, el e mic, el trebuie invatat si ajutat de parinte. Inseamna ca psihologic am gandit-o bine
      Intotdeauna mingea este in terenul parintilor..

  3. Am vazut zilele trecute tot asa o mama si o fiica destul de plinute stand pe o banca si am surprins momentul in care fetita se uita la altele mai slabute iar mama sa ii spune „frumusetea mea, esti cea mai frumoasa”. Coincidenta face ca, la fel ca in povestirea ta, si cele pe care le-am vazut eu mancau covrigi. Primul meu gand a fost „de ce o minte?” Apoi m-am gandit ca e bine sa ii creasca increderea in ea ca sa nu ajunga frustrata. Dar apoi iar m-am gandit ca de ce n-ar incerca mai bine sa o ajute sa mai slabeasca in loc sa o convinga ca asa e cel mai frumos si mai sanatos?

    Tot zilele astea incercam sa imi caut niste sandale. Pentru ca port marimea 35 si am piciorul destul de subtire, dupa indelungi cautari, am inceput sa ma uit pe la raioanele pentru copii. Surpriza…. toate sandalele imi erau foarte largi. Moment in care nu m-am putut abtine sa nu ma intreb „pentru ce copii mutanti se fac sandalele astea, oare le cumpara cineva?” Sigur ca le cumpara…. sunt atat de multe fetite de 10-12 ani cu picioarele butucanoase….normal ca se produc mai degraba sandale late….

    Mi se pare foarte trist, mai ales ca, asa cum spune si Lumy, este foarte greu sa mai slabesti dupa ce deja te-ai ingrasat foarte mult.

    • Inca odata revin..parintii joaca cel mai mare rol! Mama respectiva, daca era si ea obeza, era normal sa o asigure de frumusete, chiar daca stie bine ca nu acesta este standardul! Imi amintesc de mama care umbla mereu dupa mine cu o lingurita cu mancare, facand ca ursuletul si catelul, doar doar sa inghit..acum ii vezi ca nu se mai opresc din mancat. Culmea este ca am vazut parinti fericit „Ia uite cu ce pofta mananca, pupa mama fata ei! Pofta de mancare este dovada sanatatii!” GRESIT!
      Intotdeauna cand kilogramele incep sa se depuna..isi cheama si prietenele..ca tare repede le place sa fie in grup compact…din pacate da, de slabit se cere un efort imens, dublu, abtinere si miscare ! Un copil gras, nu are chef de miscare…nu poate, nu vrea..ii este lene.
      Este adevarat, producatorii fac tot ce-i posibil sa satisfaca piata, exact asta pateste si mama mea, care are 1.5 m inaltime si poarta nr. 34 la picior. Exact, toate incaltarile de la copii, sunt facute ca pentru „talpa lata”!

      Poate erau chiar personajele mele:) In loc sa-i dea un covrig, mai bine ii dadea o caisa, o piersica..sau chiar o rosie goala, sa o manance ca pe un mar!

  4. Da, ” UNII PARINTI” sunt invatati sa dea „ORDINE” in viata copiilor daca ei asa au facut,”MUSAI” si copiii lor trebuie sa faca ,la fel , cum zic ei ” PANA SUNTEM NOI, FACI CA NOI……………., ca si cum esti obligat sa traiesti viata lor, cu aceleasi „OBICEIURI si CONCEPTII DIN VREMURI”………………

    • Exact ce spuneam si voi repeta la nesfarsit…parintii, din nefericire unii din ei gresesc tare mult..acum au acces la informatie, nu mai au scuze pentru erorile facute in cresterea si educarea copiilor lor. Traim intr-o lume plina de informatie utila.

  5. Incep sa apara consecintele intrarii noastre in rindul societatii de consum. De la an la an am observat si eu cum numarul studentilor supraponderali creste. Nu incetez sa ma mir de cit de dezinhibate sint studentele cu probleme de greutate, din modul in care se imbraca se vede ca nu sint complexate deloc. O fi mai bine asa?

    • Sa zicem ca la ele nu am ce sa comentez..ele stiu, se simt bine in pielea lor, dar cred ca asta este numai de suprafata…exact cum am scris in articol „Ei si ce? Asta sunt si-mi place asa”..dar in intimitatea lor, tu ce crezi? Cum se simt atunci cand se privesc in oglinda? mai ales intr-o societatea care promoveaza femeai supla?
      Faptul ca nu sunt complexate, nu reprezinta ceea ce simt ele in sinea lor..ele sufera, ca toti cei care sunt supraponderali si nu reusesc sa slabeasca..desi isi spun ca nu vor. Vor, dar nu pot! Aici nu este gluma, nu condamnam, nu judecam pe nimeni, nu aruncam cu piatra…adultul are discernamant, el poate alege. Dar copilul? El de cine sa asculte? Caci despre copli vorbim…
      Nu e mai bine asa! Orice surplus de greutate, omoara corpul putin cate putin..o spun si eu, deoarece am avut si eu 14 kg in plus! Si stiu cum mi-a fost pe tot timpul in care am slabit! Si nu a fost deloc usor, nici fizic, dar mai ales psihic.

      • Iti spun ca nu sufera. Se vede din atitudinea lor nonsalanta, nu incearca sa-si mascheze zonele cu probleme. Imbraca aceleasi haine ca si fetele suple: fuste scurte, pantaloni scurti, colanti, etc.E evident ca asa au fost crescute in familie, ca nu li se pare ceva nasol ca sint supraponderale sau obeze. Poate e mai bine asa, altfel am avea un segment de populatie obez si depresiv. 😀 Depresia/constientizarea nu conduc automat la normalizarea greutatii.

        • Foarte posibil si asta, sunt cazuri si cazuri..insa eu am intalnit o fata care in societate era genul „je m’en fou” iar acasa plangea si manca si mai mult de suparare…nici prin cap nu-i trecea sa slabeasca….asa ca este o varianta si asta. Poate avea chiar efetc invers. Dar asta cand vine vorba de adulti, copii, exact cum spui tu, sunt invatati de mici..de acasa..

  6. eu sper sa nu fi fost o boala,sa fie de la mancarea exageraa si mai tarziu sa se trezeasca macar mama sa-si indrume copilul pe drumul cel bun 😦

    • In cazul observat de mine, mama era destul de grasa, copilul semanand perfect, parca erau doua picaturi de apa…daca mama este asa, ea considera normal sa fie si fiica ei la fel, ba chiar este probabil mandra ca „plesneste” de sanatate odrasla…asa ca slabe sperante la mama respectiva.
      Insa nu-i tarziu sa se trezeasca orice mama si putin cate putin sa incerce sa ghideze copilul catre o viata sanatoasa, si cu o greutate normala varstei.

  7. Ce bine ai dezvoltat subiectul ! Eu am o prietena care pe fetita ei a crescut-o bine, nu a hranit-o excesiv dar în schimb pe nepoată a indopat-o si acum regreta.
    Ea spune ca atunci când copilul ei era slabuţ, lumea comenta, ca nu este bine hranit, asa ca de nepoata nu voia sa auda astfel de comentarii. Desigur că nepoata avea si altfel de gene, s-a îngrasat cam mult. Greu să mai slăbească… Toată familia se straduieste să-i dea sfaturi si regimuri de slăbire…. Dar acum e cam târziu !
    Dar ai dreptate, parinţii sunt vinovati…

    • Din pacate tot mai multi oameni se iau dupa gura lumii, mai ales cand isi cresc copii sau nepotii. Ce treaba are lumea cu copilul meu? Numai eu ii port de grija! Este jalnic cum multi si tot mai multi parinti cresc copii aiurea…fara niciun fel de reguli! Nimeni nu-i perfect..toti au invatat de la bunici si strabunici, insa in ziua de astazi, cu asa multa informatie, nu mai sunt scuze..sunt carti, sunt nutritionisti, este internet…trebuie doar putina preocupare.
      Copilul poate slabi, cu atentie, grija si rabdare..macar acum daca este mica..cand va fi mare si i se dezvolta deja caracterul de grasana va fi mai delicat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s