Citat

Aş vrea să cred că pe lumea asta, poți fi fericit în orice clipă și în orice moment. Gustul amar al deziluziei, este simțit prea mult în gură. Atunci când te crezi „prima soție” în harem și când simți mai mult că ești înconjurată de dragoste, de către sultan, exact atunci primești un bolovan în moalele capului, ca să înțelegi, să te trezești, să simți că, nu ești nici măcar slujnica din colțul casei. Din „prima doamnă” care te credeai, ajungi mopul spălător…scos mult în afara haremului, hulit și bătut cu pietre la zidul plângerii.

Spre nefericirea unei femei, întâmpină mereu pedepse, din care unele meritate, dar altele, sunt de-a dreptul ca un tăvălug, ce șterge orice urmă de demnitate. Atunci când tu susții cu tărie un principiu și ești șters fără milă din lista palatului, din lista cu opțiuni mai ales..doar pentru că ai supărat una din cadânele haremului..ai supărat-o pentru că ai îndrăznit să-ți arăți gândirea și să-ți susții cauza. Atunci ce face sultanul nemilos? Șterge pe cea mai puțin importantă…pe cea care este cea mai aproape de lângă el, cea care îl slujește cu toată ființa ei.. și păstrează în lista haremului exact pe cele distanțate.. detașate de el și care nu-l bagă în seamă, nu-l doresc. Sultanul a procedat întocmai ca Irod, ca să-și mulțumească una din cadânele lui…a tăiat un cap prețios, să nu cumva cadâna cu pricina, să nu-i mai acorde zâmbetul ei șăgalnic, de bunicuță în călduri. A preferat să sacrifice pe cea mai devotată dintre ele.. în favoarea nurilor plini de forme rubensiene și bine rotunjoare, ale uneia din cele mai dragi ființe pentru el…cea visată des și cea dorită și tânjită, de peste mări și ţări…care a plâns tare la urechea sultanului, cum că una din cadâne, a înțepat-o cu sulița vorbelor ei… și s-a zgâriat atât de tare, încât a hotărât să nu mai treacă în viața ei prin palatul lui, să îl ignore total pe sultan! Acest fapt a fost inadmisibil pentru el, drept care i-a servit dolofanei cărnărese, pe tavă capul celei mai dragi cadâne, nu contează cât îl iubește, nu contează cât îi este de devotată și fidelă…nimic nu are preț pentru sultanul înfuriat!Sultanul nu poate tolera un astfel de comportament, el trebuie să aibă alături toate cadânele, să-l aduleze cu nesaț și să-i ofere susținere prin aprecieri gunguritoare și plecăciuni adânci, prin aprecieri pozitive la tot ce afișează și decretează el în înălțimea sa de sultan, pe multe perne pufoase ale inteligenței sale sclipitoare. Cea mai puternică armă a sa, de cucerirea cadânelor și întregirea haremului.

Este imposibil pentru el, ca din cauza unei cadâne, ce începuse să intre în atențiile mai multora și să deranjeze alte cadâne din harem…să plece din pagina palatului lui rând pe rând, cele care îi sunt mai dragi, dintre dragi. Ce s-a gândit el atunci? „Ia să mazilesc eu pe asta..pe care oricum o învârtesc așa cum îmi doresc, însă nu mă pot lipsi de celelalte, care îmi sunt dragi tare! Eu pe toate le doresc, pe toate le voiesc, toate sunt ale mele…trebuie să le aduc înapoi și cum să fac? O sacrific pe ea și rămân cu ele! Iată ce câștig mare am.. în loc de una alături, am mai multe la depărtare. Unde e câștigul? Păi în loc de una, mă aleg cu mai multe!”

Acum sultanul este fericit, cu lista palatului curată plină de cea mai mare varietate de cadâne una și una, din toate culorile, din toate vârstele și din toate categoriile sociale, de la centură, până la primadone consacrate la scenă deschisă…unele din ele, îi ciugulesc cuvintele susurând prin gurița fină și frumoasă, cuvinte înțelepte de mare valoare, cuvinte cu care sucește și cucerește, tot ce are fustă.  Sultanul este un bărbat frumos, plin de șarm, care sclipește când apare, luminează tot în calea lui doar prin simpla prezență, iar când deschide gura… întregește și completază toată acestă imagine. Altele întorc capul, pățite fiind și nu mai doresc lacrimi de la el…iar unele din ele îl „gratulează” cu o mulțime de sudalme…Iar cele de necucerit sunt cele mai căutate! Redute înalte și cu ziduri groase de nepătruns, deoarece provocarea este mult mai mare. Doar el este un sultan, cine îi poate ține piept? Odată intrate în harem, își pierd complet valoarea… și? Cui îi mai pasă de ele…ajung biete „entități” în deplină și calmă liniștire. Deoarece cu timpul, sultanul își mai aduce aminte de câte una, din când în când și mai aruncă o mică apreciere, ca să nu piardă atenția ei prețioasă.

Sultanul nu poate pierde nicio cadână, altfel i se năruie palatul și se simte slăbit. El lovește în cele mai slabe cadâne și apreciază pe cele mai puternice.  Restul o baltă plină cu pește, căreia nici măcar frimituri de mămăligă nu trebuie să le arunce, deoarece sar singure în undiţă..momeala? O mică vorbă de amor…

Sultanul nu dorește să piardă pe nimeni din iubirile lui trecute..este un fel de a-și pierde viața…Aşa ca după un timp, revine aproape întotdeauna la mai vechi iubiri și la cadâne care i-au tras și câte un șut în fund! Acelea sunt cadânele de mare valoare pentru el, pentru acelea merită să lupte până își pierde chiar turbanul! Iar doamnele cadâne, trecute de acum de prima tinerețe, sunt fericite cu sentimente reaprinse, sunt și ele femei și au nevoie de mângâierea și afecțiunea sultanului. Ba chiar ar fi capabile de multe dansuri din nuri..doar doar îi mai atrag acestuia câte o mică privire, atingere, un like acordat cu nonsalanta studiata, din varful degetului.. fără să știe că acesta poate fi chiar cântecul lebedei și după o altă și altă întâlnire să pice moarte pe vecie pentru frumosul sultan.

Femeile sunt atrase imediat de un sultan chipeș, carismatic, cu vorba dulce și single…dacă mai are și un palat, este sultanul partida perfectă. Nici măcar nu trebuie să le promită ceva, deoarece fiecare din ele, speră că ea va fi marea lui dragoste și va deveni „prima doamnă” cât de curând. Că doară el nu a mai văzut și nu a mai întâlnit una ca ea. După ce trece amețeala amoroasă și efuziunea exacerbată..după ce începe să dea pe afară licoarea dragostei, trecută de mult de primele clocote, încep să apară și pretențiile cadânei în cauză, care își dorește deja, să ocupe locul oficial alături de sultan, aşa cum ar fi și firesc, deoarece sultanul nu alege pe oricine, dispusă doar la aventuri de-o noapte, ci el dorește pe cineva care să fie serioasă, cuminte, curată, școlită, devreme acasă și peste toate acestea, să fie și frumoasă, iar dacă se poate, să fie și tânără, poate fi chiar vedetă sau artistă consacrată. Ar fi și mai pe gustul lui.  De aici încep micile disensiuni, care ajung mai apoi la discuții mai aprinse și terminând cu deplina liniștire, sau lacrimi, sudalme, dansuri de disperare și retragere în chilia de unde a venit doamna cadână, pentru că altă șansă nu are, ori se mulțumește cu ce îi poate oferi sultanul, ori valea :”nouă cu a brânzii zece!”. Deoarece orice femeie serioasă și liberă, orice femeie normală își dorește o relație de prietenie. Sultanul nu înțelege că o asemenea femeie, nu se potrivește cu ceea ce dorește el, serioasă și de o noapte, sau poate chiar două, dacă doamna cadâna este corespunzătoare și întrunește calitățile dorite de el. Când aceasta începe să dorească mai mult, este redusă la tăcere..deoarece, își depășește delimitarea de aventură scurtă sau una din când în când…Unde stă liniștită până când sultanul își amintește de ea, respectând regulile haremului său.

Multă lume ar condamna săraca cadâna, ce se credea prima doamnă a inimii sultanului…ar blama-o și i-ar da cu pietre în spate, deoarece ar întreba, de ce acceptă asemnea umilințe. Spre nefericirea cadânei care este singură și lipsită de orice formă de dragoste, acceptă să facă parte mai degrabă dintr-un harem, decât să stea pe marginea drumului și să numere frunzele din pajiște, sau mașinile care trec pe şosea.

Indiferent cine este cadâna, ce viață are, ce educație sau școli înalte, este și ea o femeie dornică de dragoste, de mângâiere și de afecțiune. Când întâlnește pe sultanul cuceritor, care îi promite o „relație frumoasă” încă de la început..aceasta intră deja în borcanul cu miere, gustând cu nesaț primele linguri dulci… căci ce găsește mai spre fundul borcanului, când sultanul s-a plictisit deja de ea…pornind cu arma pe umăr în vânătoarea de alte cadâne mai proaspete, mai cu forme și cu nuri…eu nu vă mai pot povesti. Dumneavoastră dragi cititori, cunoașteți deja conținutul de pe fundul borcanului. Cadâna care se simte flămândă, va mânca din acest conținut, tace și înghite…iar unele ceva mai răsărite sau cu mai multa experiență, pornesc ele singure în căutarea unui sultan, care știe să iubească și sa își dorească alături de el, o femeie valoroasă, atunci când o întâlnește.

Nu-i nicio fericire să trăiești într-un harem. Unele cadâne ar prefera acest statut, decât să fie singure și amărâte… căci ce este până la urmă mai important? Să te „hrănești des cu pâine”, aflându-te într-un harem? Sau să „flămânzești așteptând singurică un cozonac pufos”?

Ieșirea din „harem”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s