Citat

Încă de mică mi-a plăcut să citesc poveşti cu prinți fermecători, cu Ileana Cosânzeana și Făt Frumos..care o salvează din turn și rămân fericiți până la adânci bătrâneți. Partea mai grea a vieții mele,  începe tocmai de aici. Pentru că eu am rămas blocată în aceste poveşti. Eu cred în dragostea veșnică, cea până la adânci bătrâneți. Chiar dacă am întâlnit Prinţul fermecător din poveşti…acela a primit o altă săgeată în cap de la Cupidon. Ce folos că săgeata care m-a atins pe mine..a deraiat..s-a rătăcit prin ierburi, fără să atingă măcar cu un milimetru manșeta pantalonului, Prinţului visat de mine.

Cât de tragic poate fi, să ți se întâmple în viaţa, să trăiești o situație fără ieșire?

Să iubești un bărbat care iubește o altă femeie, iar aceea un alt bărbat sau nu? Sau cel pe care îl vizezi, nici nu te cunoaște…sau nici nu vrea să te cunoască. Sau te cunoaște…dar nu te vrea.

Ce fel de matematici speciale trebuie să aplici aici? Ce formule, integrale duble, triple..date de pus în ecuații.. când cele mai exacte științe, nu îți pot da un raspuns exact! Păi nu mă interesează necunoscuta…ci doar calea de ieșire din acest labirint!

La ce-mi folosește farmecul personal, la ce-mi folosește gingășia, blândețea…marile dorințe de schimbare a vieții…dacă nu îmi pot împlini  dorința „de lângă casă”? Şi chiar dacă nu reușesc..cum să fac să scap din laţul care se tot strânge în jurul meu?

Oricine poate fi mai frumoasă decât mine, mai tânăra, mai blânda, mai duioasă..cu mult mai multe calități..aşa că eu ajung întotdeauna undeva pe fundul sacului, în coada listei..sau și mai rău, chiar în afara ei.

Ajunsesem să cred că nu mai sunt..că nu mai exist. Cine sunt?

Pe oricine întâlnesc…privesc și caut doar acele calități care m-au fermecat pe vecie..dar nimeni nu le are! Nu suntem toți la fel…eu doresc să fiu cealaltă.. și poate cealalată poate dorește să fie ca mine! Aberant și totuși desprins din viaţă oameni buni! Acum stau și mă întreb..de ce eu? De ce să mi se întâmple asta mie?

În ce cărți și în ce studii găsesc o explicație… și dacă este, cum să o aplic? Unde să fug, să mă ascund ? Sau să înfrunt ce nu-i de înfruntat, ci doar de ridicat și plecat mai departe. Păi m-am ridicat, acum cel putin stau în picioare. Cu primul pas e mai greu, că încă nu l-am făcut. Mi-e teamă să nu pierd ceea ce nu am și nici măcar nu am avut vreodată. Aşa-i ca sunt unică?

De-a lungul vieții mi s-a tot spus, începând cu mama, cu prietenii, cu cărțile…cu studiile efectuate pe „subiecți”..că niciodată în viaţa asta nu există „până la adânci bătrâneți”. Nu există și pace. Iar părintii nostri, bunicii noștri ce au mai fost? Ei de ce au reușit? De ce văd în jurul meu lume fericită, împlinită, cu o viaţă de cuplu reușită. Că s-or certa și ei, că fiecare mai are și „scăpări”, dar sunt tot împreună. Ei cum reușesc? Oare acei bărbați nu sunt și ei vânători…sau ei nu sunt bărbați adevărați, cărora să le placă o singură femeie, sunt surogate de bărbați? Ei sunt mai altfel, sunt proşti? Se uită în oglindă și nu se văd că sunt bărbați, să-și ia „arma” și să plece la vânătoare?

Am ajuns să cred că pe această lume există doar bărbați singuri și femei singure, care din când în când se „lipesc” unii de alții..ca și mai curând să se separe, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Că dragostea nu există, ci este doar ceva efemer, ca să-ti mai îndulcească unele clipe de rătăcire… și atât. Că dulceața vieţii, este de fapt a întâlni în fiecare moment pe altcineva, cu care să trăiești veşnic acel început, intens și plin de pasiune… în rest, odată consumat acest început picant, rămâi tot singur, privind îndelung în zare..după alte și alte orizonturi. Păi de ce atâta perindare în toate florile posibile și imposibile?  Refuz să cred, că aceasta este adevărata fațetă a dragostei…reversul medaliei! Încă mai cred în Ileana Cosânzeana.. și aștept să vină Făt Frumos, sau Prinţul fermecător. Să mă iubească doar pe mine..să mă aprecieze aşa cum sunt..să aibă nevoie de mine..să-și dorească compania mea.  Şi ce dacă nu mai am vârsta Ilenei Cosânzene…Prinţul poate fi și el un domn trecut de prima tinerețe, care la fel ca mine crede în dragoste, în statornicie, în „adanci bătrâneți”.

Care și-a lăsat la ușă rucsacul cu armele de vânătoare… și nu mai poate trăi fără mine.

De ce bărbații sunt vânători și femeile cuibăresc?

Anunțuri

17 răspunsuri »

  1. Eu nu mai cred in basme…Era si cazul, la varsta mea.Dar nu mai cred chiar de multa vreme..de pe la 20 de ani, cred…

    Nu e vorba de ileana Cosanzeana si de Fat-Frumos, e vorba de ce cauta/asteapta fiecare in acel moment de la viata.Sa crezi in steaua ta…si o sa apara din senin, nu un Fat Frumos, ci un om care nu doar te iubeste, ci si doreste acelasi lucru de la viata ca si tine. Pentru ca iubirea in ziua de azi poate veni cu sau fara angajamente pe termen lung. Se poate indragosti de tine un barbat insurat. Insa la varsta asta, crezi ca-si lasa usor casa, familia?! Poate pentru o ora-doua… Deci dragostea vietii poate sa apara in momente in care cei doi (el si ea) nu sunt singuri, nu mai sunt singuri…Ce fac acei oameni? Am o amica in aceasta situatie…Si totusi el n-a plecat de acasa…

    Cat despre bunici…hehehe…cat stii tu ca se iubeau? Si cum percepeau ei iubirea fata de noi, care suntem multi mai happiness oriented, dar care, in cele mai multe cazuri nu stim ce-i aia (fericirea).
    Inainte casatoriile erau aranjate…auzeai din an in paste de divort…chiar daca barbatul se ducea la una din sat, la care se duceau toti. Aveau impreuna o casa, un teren, copii, aia era totul. Ce mai conta inima?! Ci doar ce ai! Nu putem compara vremurile….cate femei indurau pe vremuri si cate indura in ziua de astazi batai, infidelitati, mitocanisme?! Cred ca asta s-a schimbat!!! Barbatii au fost si vor fi la fel in comportament….doar ca femeile nu mai accepta orice. Cred ca orice femeie poate fi intr-o casatorie, daca aceepta orice. Dar accepta? Vrea ca omul de langa ea sa fie si chipes si destept si instarit si fidel si fara vicii, sa se poarte frumos si curtenitor, etc.Si sa se reinventeze din cand in cand pentru a nu se plictisi de el…Asa cum si barbatii vor ca femeile sa fie mereu fresh, sa gateasca dar sa nu-i miroasa parul a mancare, sa faca mai toata treaba in casa, dar sa nu para obosita, etc.

    Deci, Claudia, nu cred ca s-au schimbat decat pretentiile noastre si mentalitatea sociala cu privire la divort si infidelitate.

    • @lalalasilululu: ai subliniat bine situatia mariajelor bunicilor nostri vs mariajele moderne. In multe cazuri nu s-au bazat pe sentimentul de dragoste asa cum il percepem noi azi, ci pe toleranta, prietenie, siguranta sociala sau chiar frica. O femeie singura nu avea prea multe alternative pe atunci, acum depinde doar de femeia emancipata cum isi aranjeaza viata.

    • Draga mea, ma bucur tare mult pentru tine, ca ai devenit o persoana extrem de realista, inca de la varsta de 20 de ani. Simt o imensa admiratie pentru tine, mai ales fata de acest aspect si chiar mi-as fi dorit sa pot simti aceasta detasare, cu siguranta in acest moment m-as fi simtit infinit mai fericita. Iti multumesc frumos pentru sfaturile atat de utile, mergand in urma si vazand ca eu inca mai cred in basme, la varsta mea de 50 de ani. Ce sa fie asta? Prostie? Ignoranta? Fata batrana? Blocaj al inteligentei? Inadaptare? Retardare?
      Am avut o altfel de viata si am trait experiente cu totul diferite..si eu am vazut dragoste in jurul meu, la bunicii mei. Nu am trait experientele batailor, desi am auzit deseori de violente in familie. Pe lumea asta consider ca este adevarat norocul si soarta fiecaruia. Bunicii mei au trait destul de greu, dar au avut trei copii si au fost impreuna si la bine si la greu.
      Cine a avut bafta sa-si intalneasca jumatatea sa fie fericit, fiind foarte greu sa inteleaga pe cel ramas singur, care nu a fost capabil decat sa iubeasca neimpartasit..ca asa o fi fost soarta lui.
      Eu nu imi doresc sa ma indragostesc de un barbat insurat si nici invers. Am acest principiu…nu as suporta sa plece de langa mine si sa mearga langa sotie sau invers.
      Fiecare din noi putem visa la o dragoste ca-n povesti..de ce nu. Gandind ca am suferit destul de pe urma lipsei ei..visez si eu ca intr-o zi, poate voi avea acel noroc si acea soarta care sa imi dea oportunitatea, sa fiu implinita prin iubire.
      Eu aici in povestea mea, am expus ghinionul trait in viata mea..de a iubi pe cineva care nu ma iubeste, ba inca, doreste pe cu totul altcineva. Nu este nici usor, nu este nici simplu…nu este o fericire. Nu stiu cum sa ies din acest labirint, nu pot explica de ce, nu pot sa plec si sa inchid o usa, deoarece trairea este in mine, interioara si nu o pot explica.
      Spun ca este greu si desi incerc sa ies, parca sunt prinsa cu o catusa de piciorul unui pat..pot misca mainile, dar nu am cheie sa o desfac.

  2. Iata ca povestile au si o influenta negativa, mai ales asupra celor care le iau in serios. 🙂
    Gasirea jumatatii potrivite tine si de noroc, dar si mai mult de initiativa personala. Cu cit socializarea e mai intensa, cu atit cresc si oportunitatile. Cred ca poti gasi mai usor ceea ce cauti daca iti indrepti atentia spre zone unde e de asteptat ca „vinatorii” sa fie mai rari si unde densitatea anumitor valori sa fie ridicata.

    • Corect, oportunitatile cresc odata cu socializarea intensa. Din pacate, din cate stiu de la prietenele singure, socializarea e anevoioasa uneori, daca nu mai esti in facultate/scoala, ca la 20 de ani..fara griji si fara bani:o)))

      Cat despre vanatori, cine alearga dupa mai multi iepuri ramane cu mana goala. Sa le fie de bine!!! Nu cred ca vreun barbat, pe patul de moarte se va gandi: cred ca am vanat destule femei la viata mea….si-ar fi si mai bine daca in ultimele clipe ar regreta ca a ranit suflete curate si nevinovate. In plus, faptele noastre sunt ca un bumerang..tot ce facem se intoarce la noi, mai devreme sau mai tarziu…si asta nu mai e doar o ipoteza.

      • Corect…este greu sa te pui in pielea unor prietene singure. Nu ai cum sa le intelegi, ai vrea sa le ajuti, le poti expune teorii, dar tu nu ai trait ceea ce traiesc ele..Doamne ajuta.
        Viata unei femei singure este destul de neplacuta..si nu este singura pentru ca asa vrea ea.

    • Draga Aura..fiecare crede in ceva si tu crezi si eu cred..nu conteaza…dar exact asa este, tine de noroc. Asa imi spune si mama, stand in casa nu vine nimeni sa-mi bata la usa. Dar daca ai citit atent ce am scris eu, ma simt prinsa intr-o capcana fara iesire, nu pot merge nicaieri, nimeni nu ma atrage. Ai fost indragostita? Ti s-a intors spatele inexplicabil? Cand tu credeai ca totul este atat de fantastic incat si el simte la fel ca tine?
      Daca nu..nu ai cum sa ma intelegi, cu atat mai putin sa-mi dai un dram de dreptate.
      Eu aici, asta strig…neimplinirea, suferinta prin neimpartasire. Imi este greu, vreau sa ies, dar nu stiu cum…si daca stiu cum, nu reusesc.
      Pentru ca ma aflu intr-un moment in care nu imi doresc pe altul, ci pe el. Imi doresc pe cineva care nu ma doreste. Aici este greul meu. Desi toata lumea ma sfatuieste sa-l bag…undeva si sa-mi vad de viata, eu nu reusesc asta.

  3. Pingback: Iubiri galante | Impulsuri Foto

    • Multumesc tare mult Edwin…Ce melodie superba, dar ce nu oferi tu cu mare drag? 🙂
      Da..barbatii astia, uneori aleg pana culeg si tot ei sunt nemultumiti..dar exact cum spuneam, sunt vanatori patologici 🙂 Femeia trebuie sa-i inteleaga..ca de aceea este femeie. Asa se spune…

  4. buna ziua claudia, cautam formule pentru matematici speciale cand am dat peste blogul tau iar peste ce am gasit a fost, poate, de zece ori mai frumos, speranta in dragoste nemuritoare va ramane intotdeauna una nobila, te admir pentru ca inca iti mai pastrezi aceasta credinta in viata si reusesti sa o transmiti mai departe celor care te viziteaza, iti multumusc pentru cuvinte, voi incerca sa devin vanatorul perfect pentru a-mi gasi sufletul pereche..

    • Eu iti multumesc pentru ca ai avut rabdarea sa citesti 🙂 Am fost intr-un moment nefericit..acum a trecut.
      Eu scriu pe acest blog, tot felul, de de toate, ce-mi trec prin cap, ma „descarc”, imi place sa scriu. Am folosit expresia „matematici speciale” deoarece mi s-a parut tare incalcita materia aceasta in scoala.
      Fiecare in viata are drumul lui stabilit clar..chiar daca incerci sa te abati de la el, uneori poate inconstient…nu tine de tine. Ci doar de destin. Parerea mea…
      Ma bucura vizita ta..si poti fi vanatorul care doresti, cu mentiunea sa nu ranesti inimi…e pacat, unele chiar sufera.

    • De ce Maria? Nu as fi vrut asta…oricum intre timp, toata acea tevatura a trecut, s-a risipit. Cel putin s-a atenuat. Acum e mult mai liniste in sufletul meu, caci am inteles si m-am retras dintr-o lupta inutile. Cine ma va iubi si va dori sa fie alaturi de mine, va face sigur orice pentru asta. Dar unde nu e..nu e si pace.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s