Citat

ziua 27 – În căutarea fericirii

A venit primăvara, soarele ne încălzește şi şi ne mângaie blând cu lumina lui timidă, mirosul de praf deși dăinuie cu sârg pe toate străzile, totuși e frumos afară, liliacul drag înfrunzește, să ne arate puţin verde.. atât de dorit! E o vreme minunată de plimbare, de ieșit la pădure..de facut orice, dar nu curățenia de Paşte!

În ultima vreme am fost cuprinsă de stări din cele mai contradictorii… culminând cu o seară în care m-am uimit pe mine cât de jos poți atinge podeaua, în modul cel mai dureros posibil, chiar umplându-te de cucuie. Cum poate cineva să decadă și să o facă cu rațiune! Cu bună știință.. și totuși să insiste într-un mod dureros tare, dorind atenția cuiva. Păi de ce? Unii ar spune, dacă nu e să fie…păi dacă eu vreau să fie? Nu ne mai putem baza pe dorințele noastre? Şi? Ce dacă vrei…mai pune-ți pofta’n cui… și am pus-o!

Însă adevarul este că din acea seară, m-am schimbat..deci a trebuit să trec prin furcile caudine, ca să înțeleg cum este viaţa mea, de ce este ea aşa…de ce nu sunt sosită în această viaţă în vacanţă, cum spune Ovidiu Argeşanu?

Lecția de viaţă primită ca un duş rece ce te stropește încontinuu, deși ai închis robinetul, a avut consecințele din cele mai bune. Am înțeles! Am înțeles că nu poți cere din piatră seacă, un izvor lin și ușor…că el poate are un alt curs. Am înțeles că orice ai face și oricâte ciocane ai da, cu oricâtă putere, izvorul nu vrea să iasa și pace!  Te poți ruga de el, poți să-i cânți melodii.. poți să-i spui poezii… poți să fii blânda și duioasă, poți să fii și agresivă și posesivă, poți să fii sexy și rea… poți fi iubitoare și generoasă…izvorul nu și nu! Poți să crăpi de sete..să te zvârcolești prin tot colbul…degeaba. Dacă nu vrea el, nu vrea şi gata…el poate țâșni din alte pietre, poate chiar mai seci decât a ta, poate chiar mai găunoase..mai înțelenite de vremuri… fără întrebări, izvorul poate ieși acolo, pentru că acolo dorește el. Tu n-ai a face…

M-am gândit atunci ce să fac? Doar nu voi muri de sete…aşa că va trebui să împachetez frumos piatra, uscată şi seacă, aşa cum este ea. Să o păstrez în sertarul amintirilor cuminte și să-mi aduc mereu aminte de ea. Să mă gândesc la cât de multe greșeli am făcut, astfel încât izvorul nu a mai dorit să-mi aline setea, s-a încăpățânat să rămână în piatra și să nu mai iasă deloc de acolo.  Poate că fără să vreau, am cerut izvorului să iasă prea des pentru mine, fiind mult prea setoasă și plăcându-mi tare sunetul lui liniștitor sau şipoteala puternică câteodată, uimitoare, depășind debitul lui de apă alocat pentru mine..ce să fac? Să cer suplimentare? Nu este posibil..

Aşa că odată cu acest chin îngrozitor de sete, am purces la o incursiune prin drumul lung, sinuos, cu serpentine al greșelilor..să le depistez ca pe niște mine din vechi războaie și să le dezamorsez. Nu-i greu…e doar munca intensă și de durată. Sunt capabilă să o fac…aş face orice în căutarea acelui 1% din fericirea alocată zilei de astăzi.

Este greu să-ți faci evaluarea greșelilor. Niciodată nu ți le vezi cu obiectivitate. Dar cine știe mai bine decat tine când, unde și cum ai greșit?

Acum, când înțelegerea a devenit destul de acceptabilă, pot doar să-i mulțumesc destul de sincer izvorului, pentru că mi-a alimentat setea atât de des, cu atât de multă răbdare și dragoste, încât în acest moment, mi-o pot liniști din amintiri.

Am greșit, nici măcar iertare nu mai pot cere…sunt la fel ca purcelușii din poveste…nu mai am credibilitate.

Izvorul

Anunțuri

8 răspunsuri »

  1. Draga Claudia, ai scris foarte frumos, poetic as spune…..
    Dupa parerea mea ai o singura greseala mare. Crezi, fara rezerve, ca lumea este ceea ce visezi tu ca este, ceea ce iti inchipui tu .. Nu vrei sa accepti ca traiesti intr-o lume reala si nu in una imaginara. In lumea reala nu poti face ce vrei si nici sa schimbi ceva doar dorind asta….. Nici chiar pe tine nu te poti schimba… Trebuie sa te accepti intai pe tine, apoi pe ceilalti saui sa faci ceva, concret pentru asta !…(Cum de exemplu o cura de slabire :)) )
    Regretele sunt insa si vesnice si foarte rar trecatoare… Timpul insa le rezolva pe toate… Poate nu chiar cum ai vrea…. Dar le rezolva intr-un fel….

    • Draga mea Cherie, ai mare dreptate, trăiesc într-o lume a viselor, a idealurilor..o lume a mea și nu sunt scutită de dușuri reci și suferințe. Încerc să mă schimb, să fiu realistă..dar dacă eu sunt o visătoare?
      Nu pot decât accepta realitățile dure cu care m-am confruntat și să le accept aşa cum sunt. Nu sunt realistă, nu sunt pragmatică…nu judec la rece, nu am practic în gândire. Ştiu bine cum sunt și nu mă miră când primesc de la viaţă, ceea ce nu mă așteptam…pentru că am așteptări false, aceasta tot ca rezultantă a firii mele „dintr-o altă lume”…
      Eu am 50 de ani..cum să mă mai schimb la acestă vârstă? Pot doar să încerc să fac faţă cu brio încercărilor și să înțeleg că nimic nu este ceea ce îmi doresc…ci să accept sfaturile prietenoase, să înțeleg, să „primesc ceea ce viaţa îmi oferă și să mai spun și mulțumesc pentru asta”.
      Ești o prietenă bună, pentru că altcineva nu mi-ar fi spus atâtea lucruri bune și utile..pe care de altfel le cunosc și eu, dar adesea mă încăpățânez să fac altfel.. și „iau plasă”…:)
      Mulțumesc mulțumesc mulțumesc pentru atenția ta! :))

  2. Pilduitor text…. totuşi nu căuta prea mult greşeala în tine, s-ar putea să-şi aibă „izvorul” în altă parte…
    Cu drag.

    • Mulțumesc Oana.. știi că m-am gândit și eu deseori la asta? Am foarte des impresia că mă aflu între două drumuri, nu știu pe care să apuc, nu știu care este cel mai bun, cu destinația bună pentru mine…aşa că nu o iau pe nici-unul și mereu rămân proptită și singură în propria nehotărâre.. având mereu teama de a nu greși… și uite aşa drumurile trec pe lângă mine.
      Cu mult drag

  3. Daca ar fi sa ma intrebi pe mine in ce directie sa o iei, eu as opta sa-l lasi in urma pe cel din Israel si sa nu iti intrerupi relatia cu acest barbat, intalnit la 50 de ani si care te-a modelat in ultimul timp.
    Eu nu cred ca visul din tinerete mai poate reveni.
    Dar tu esti o persoana care are nevoie de certitudini… Nu exista certitudini…. (zic eu !!!)

    • Viata mea acum este libera Cherie..nici unul din cei doi barbati, nu mai fac parte din ea…cred ca am in sfarsit o certitudine. Multumesc tare mult, nu stiu de ce, dar ma simt mult mai bine. 🙂
      Prietenia ta este foarte frumoasa..oricand iti ascult sfatul cu placere.

      • :)) Stii cum se zice, „Tot raul spre bine !”
        Atunci incearca sa scrii despre ultima ta poveste de dragoste, cum a inceput ce a fost frumos, ce ai gresit si cum s-a terminat. Nu un roman, scrie doar o povestire…
        Nu ziceai ca vrei sa scrii ?

        • Multumesc mult Cherie..insa despre aceasta poveste am deja scris ceva, plus un jurnal de corespondenta. Mai trebuie „dospita” pana a fi publicata…de mine aici. A fost mult prea intens sentimentul si chiar daca m-am amarat de multe ori, pentru ca nu am stiut cum sa il fac pe acest om sa ma iubeasca, pentru ca nu am putut fi nici macar iubiti, asa cum eu mi-as fi dorit, in sufletul meu inca mai sunt rani neinchise..ceea ce ma face sa „dospesc” putin povestea. Sa o revad si sa o aranjez un pic pe alocuri..e scrisa prea patimas, asa cum am eu momentele mele.
          Poate fi adevarat ca „totul e spre bine”..atat a fost drumul lui prin viata mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s