Citat

Am stat să ascult muzică toată ziua…uite-aşa!

Cum face omul și desface el toate ițele zilelor lui..astfel încât ajunge să creadă că poate mai mult, sau că s-a săturat deja de tot ce i se intamplă.. și totuși. E de ajuns un impuls frumos, o muzică bună…un saxofon în surdină…

Saxofonul este instrumentul meu preferat… ascultându-l îmi dă stări nebănuite…nu agonie și extaz, ci armonie, armonie cu mine și cu tot ce mă înconjoară. Stau cu capul sprijinit in mâna și privesc pe fereastră..sunt multe noroaie ce-i drept, dar nu le văd. În schimb mă simt grozav de bine. Sper doar să nu se confirme una din Legile lui Murphy : dacă ceva merge prea bine, stai liniștit că în curând se va schimba situația!

De ce oamenii cred că au ajuns la gandul cel bun, odată cu maturizarea? Oare nu este mai ușor să ne considerăm încă niște copii, care aleargă, bat mingea pe maidan și joacă Flori Fete sau Băieți?

Cum mi-ar sta mie și prietenelor mele, să alergăm prin curte în rochițe scurte și să sărim coarda? Iată o imagine care m-a facut instant să zâmbesc.. și totuși, vă mărturisesc, acum mi-as trage o haină pe mine și as vrea să ies, să zburd pe afară.

De ce trupul se sleiește, iar sufletul iți este tânăr ca la 20 de ani…fericit, nestăvilit și plin de energie? Unde sunt șosetele trei sferturi, tenișii și coarda cu mânerele tocite? Ce anume le-au luat acum locul? Computerul, internetul cu mirajul lui, IPad, IPod, IPhone… și alte minuni?

Mirajul internetului…unde vezi și frumuseți, dar și multe amărăciuni…unde și înveți ceva, dar te simți și manipulat în toate felurile…locul unde te poți îndrăgosti, oare? Sau locul unde poți fi dezamăgit de moarte…

Iată cum sunt o multime de oameni, copleșiți de-a binelea de țâfnosul internet! Pe internet se pot găsi și regăsi vechi iubiri..unele încă trainice, acolo ascunse în suflet, iar altele care s-au risipit ca norii după ploaie, pentru că aşa erau ele destinate..a se risipi.

Ma întreb, dacă ar dispărea internetul, cum ar trăii unii oameni…ar mai ști să trăiască?

Internetul cu bune și rele…un progres de care avem, sau nu avem nevoie..până la urmă un mare miraj.

Miraj

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s