Citat

Singurătatea omului

Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.

Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.

Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge,

Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.

 

Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.

Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată.

În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,

Nebunilor nu spune durerea niciodată.

 

O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,

Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!

Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,

Tăcut contemplă jocul umanelor destine.

 

Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte

Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.

Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei –

Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.

 

Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.

Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,

Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,

Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?

 

Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.

Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.

Căci, în afara cupe-i, Khayyām azi nu mai are

Măcar un singur prieten cu inima curată.

 

Cel care are pâine de astăzi până mâine

Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,

De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?

De ce să fie sclavul unui egal cu sine?

 

Când zările din suflet ni-s singura avere,

Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.

Atât timp cât ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai –

Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.

 

Nu ştie nimeni taina ascunsă sus sau jos.

Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.

Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărână.

Bea – şi termină-odată cu vorbe de prisos!

 

Târzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine

Mi-a pus în mână cupa cu degetele-i fine.

Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.

-Dar timpul, fără milă – şi roza desfrunzeşte…

 

Puţină apă şi puţină pâine

Şi ochii tăi în umbra parfumată.

N-a fost sultan mai fericit vreodată

Şi nici un cerşetor mai trist ca mine

 

Atâta duioşie la început. De ce?

Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece

În ochi, în glas, în gesturi – apoi. De ce? Şi-acum

De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?

 

Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.

Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.

Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune,

Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.

 

Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.

Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,

Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea

Aşa cum unor plante le-a dat Allah otrava.

Singurătatea omului

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. Păcat că ei nu sunt conștienți de asta.. însă mai sunt și bărbați care aleg consoartele lor, chiar mai în vârsta decât ei. Dar cred că aceștia sunt rarități…sau femeia respectivă are calități speciale, este superfemeie… 🙂

    Însă învățămintele lui Omar, sunt extraordinare, expuse în aceste versuri pline de tâlc… dacă aă putea, să fac măcar jumătate din ce spune el, aş fi un pic mai fericită decât sunt acum. Omul aleargă după fericire, însă nu înțelege că de fapt el este fericit, doar că mai trebuie să scuture din când în când hainele de pe el, de praful micilor mizerii de zi cu zi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s