Citat

Ziua 19 – În căutarea fericirii

Câteodată viaţa unui om se schimbă atât de mult, încât i se arată prin faţa ochilor, momente cuprinse în fel și fel de ferestre, asemenea unei pelicule de film. Fiecare fereastră cuprinde o scenă, un act trăit.

Aş fi preferat să îmi defileze prin faţa ochilor momentele fericite, de care să mă bucur permanent prin retrăirea lor. Dar viaţa nu este mereu fericită. Ajungi să ai și astfel de „revelații”. Cu cât nu vrei și nu îți dorești, cu atât momentele triste își fac loc, se înșurubează ca un sfredel și te supra solicită nervos. Îţi fac nişte găuri filetate de toată ingineria.

S-ar putea spune că, din aceste momente avem de învățat în viaţă. Cred că niciodată nu putem învața totul. Doresc să cuprind și să am capacitatea de a „vedea” viaţa în cea mai crudă realitate a ei.. și totuși trăiesc numai în vise. Pot fi vise frumoase, dar acestea mereu se termină cu „dușuri reci”.  Mă gândesc că eu trăiesc într-o lume de mult trecută, lume în care dragostea era frumoasă și romantică, o lume în care nu exista trădarea și înșelătoria, în care nimeni nu folosea pe nimeni pentru satisfacerea instinctelor primare, în care se spuneau poezii și se presau petale de flori între paginile unei cărți…acolo unde era pasajul de amor înflăcărat.

Realitatea înconjurătoare este plină de „ziduri” reci din beton, în care de multe ori mă izbesc trezită din acele vise frumoase. Mă bălăngănesc prin labirintul rece din beton, cu fila mea de poezie eminesciană într-o mână și cu petala de trandafir, roşu ca sângele, în alta.

Uneori zidurile chiar se mișcă, încercând să mă strângă, să mă forțeze să pășesc odată înainte..”hai fato dragă, dar treci odată…că altminteri te urmărește moartea din urmă și tu nu te mai trezești din vise”. Poate numai primind şuturi în fund de la viață, să fac și eu măcar câțiva pași înainte…

Oamenii sunt oare fericiți trăind în realitate? Poate că nu, este prea real ce se întâmplă în jurul nostru, nu mai sunt basme, nu mai este fantezie, nu mai este poezie…ci doar viața reală, crudă, jungla cea de toate zilele, așa cum este ea. Viață!

Un fel de lanț al slăbiciunilor, în care o femeie aleargă după un bărbat, acel bărbat aleargă după altă femeie, care la rândul ei aleargă după alt bărbat.. și tot așa…se trage la greu cu țigle în cap, dar țiglele cad în capete diferite!!! Asta este cruda realitate!

Vreau o țigla în capul meu, dar și al lui…să fie aceeași țiglă care să lovească doua capete de sex opus, al meu și al lui. Şi mi se spune că ce vreau eu este doar un vis…sau ideal. Oare? Păi nici aşa, nici aşa? Cum e mai bine atunci…realitatea crudă..sau idealul?

Câteodată

Anunțuri

12 răspunsuri »

    • Corect asa este………..
      Iti mai fac si altii probleme, iar atunci este si mai rau, se baga in viata ta si -ti dau numai ORDINE…………
      Si cand reusesti sa mergi mai departe …………raman masca ………..ca de, le-o iei inainte………..

        • BRAVO:::::::::::::::::
          AI PERFECTA DREPTATE:::::::::::::::
          Sa nu-ti mai pese de ce spun altii despre tine……………
          Asta e valabil si ptr. mine …………sa-i las in pace si sa-mi vad de drumul meu in viata……….dar uite ca nu pot………..si ma mai enervez din cand in cand si rabufnesc ………..
          si tot asa………….

  1. Nu iti pirde controlul si nu te razvrati inainte de a analiza daca ai inteles corect ceea ce te supara….
    Nu a existat niciodata o vreme cand lucrurile „erau perfecte”….
    Nici in copilarie eu nu am avut momente de perfecta fericire. Nefericirea nu este mare sau mica, este asa cum o percepem noi …

    • Nu știu cum faci, dar mereu te „prinzi” cum stă treaba…cred că ești un psiholog tare bun Cherie…Am avut ieri niște momente cu adevarat tulburătoare… și chiar mi-am pierdut cumpătul. Nu greșește nimeni, decât eu, care încă trăiesc într-o epocă de mult apusă.. și mă supăr pe el, când îmi spune că sunt neadaptată…pai chiar sunt! Dar nu ma fac eu mare? Odată și-o dată tot trebuie să mă adaptez..să te ții atunci! 🙂

  2. That’s what they call life.

    Cred ca greseala oamenilor e ca primesc o educatie nerealistica. Scopul suprem pe pamant nu e cautarea perechii/sufletului pereche, pentru ca nu exista doar unul, sunt mai multe. Parca si vad barbati, femei, legati cu o esarfa la ochi, cu mainile intinse, orbecaind, unii dupa altii.

    Dar e normal sa visezi la ce n-ai. Insa o data ce-ai obtinut ce-ti doreai, vrei, fara indoiala, mereu altceva.

    Sa nu crezi ca se termina cautarile si dorintele cand apare (si ramane) the one, in viata ta.
    Viata e un perpetuum mobile si alergam de la vis la vis, de la dorinta la dorinta, in speranta ca unul sau altul dintre ele inseamna fericirea. Cand tocmai ne apropiem de finalul cautarilor (pentru ca nu ne mai permite timpul, atza se apropie de final), constatam ca eram foarte fericiti chiar in momentul in care noi credeam ca nu suntem fericiti si cautam in continuare disperati…Cumva, ai putea spune ca fericirea e, de cele mai multe ori…ceva postum, in sensul de..mereu in urma.Pentru ca timpul o curata de praf si ne-o arata frumoasa, lucitoare, doar ca mult in urma noastra. Am trait si momente cand puteam spune: acum, chair acum sunt fericita! Dar extrem de rar.

    http://www.agonia.net/index.php/poetry/213443/Pantofi_desperecheati

    • Când o femeie suferă din dragoste neîmpărtășită, apăi suferă..orice i s-ar spune și oricâte fațete ale realității i s-ar arăta pe dinainte. Cred ca mulți oameni au trecut prin aceste clipe măcar odată în viaţa lor. Şi nu-i ușor…

      Unii au un fel de a ieși din toată tărășenia, alții au altul, dar mai sunt și tonți ca mine, care nu știu să mai iasă, se lasă prinși în pânza de păianjen a unei dragoste neîmplinite. Cine a trecut prin asta la fel ca mine, știe despre ce vorbesc. Eu nu vreau să se întâmple aşa, nici drogatul dependent nu mai vrea să-și ia pastiluța, cât e el de drogat, e conștient că nu face bine, ceea ce face… și totuși, este ceva mai presus de noi. Poate cu timpul, ascultând sfaturile bune ale prietenilor dragi, o să învăț să mă ridic și să merg mai departe, însă până atunci am mult amar în suflet și este cât se poate de firesc să-mi doresc fericirea… și mai ales să îmi găsesc sufletul pereche, odată și-o dată, de ce nu? Poate pentru mine a fi împlinită în dragoste, este scopul suprem…poate așa sunt eu. Te-ai gândit la asta? Sufletul meu este plin de dragoste, nu mă gândesc acum că odată împlinită fiind, mă voi declara nesatisfăcută și voi fi tristă, considerându-mă că eram mai fericită, așa cum sunt acum…pentru că nu sunt, deși mă zbat ca un fluture în plasa vânătorului… și vânătorul mă ține strâns. Nici el nu vrea să-mi dea drumul definitiv.. deși mai lărgește din când în când ochiurile plasei în care sunt captivă, doar, doar mi-oi lua zborul.

      Când ești captiv într-o dragoste, cu greu poți înțelege și asculta și chiar aplica ceea ce ți se spune.. așa cum ai spune unui carnivor înrăit, de maine nu mai mănânci carne… necondiționat, doar așa, pentru că așa trebuie și este sănătos. Ce crezi că va face carnivorul înrăit?

      Te simt ca într-un fel suferi pentru mine și te simt alături de mine. Dacă ai putea, mi-ai lua o parte din ceea ce simt, știu..dar tot îmi este greu. Încerc să schimb totul.. însa mi-e teamă de recidivă, cu toate că știu că totul este în mine și depinde de mine, tot mă simt slabă… învinsă. O parte din mine vrea să termine, iar cealaltă parte ar mai trai într-un melanj năclăit de tot felul de trăiri. Şi toate păguboase. Damn!
      Aș vrea doar să mă înțelegi…nu îmi place ce mi se întâmplă, dar totuși mi se întâmplă…eu sunt cea care trăiesc asta, deși aș vrea să schimb, încă nu pot, ceva ține nodul prea strâns. Cred că nici o bâta în cap nu aș simți-o acum. Vorbele de ieri, au fost ca gheată aruncată în față, m-au rănit adânc…e și ăsta un început. Dorești vorbe de iubire și primești săgeți otrăvite…te întrebi doar dacă le meriți… și ți se spune de cruda realitate a vieții și de lanțul slăbiciunilor…

    • Chiar aveam nevoie de această poezie, nu știu cum de te-ai gândit la ea… mulțumesc. Uneori aş vrea sa fiu atât de practică în gândire, de obiectivă și realistă…dar eu sunt altfel, spre nenorocul meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s