Citat

Ziua 8 – in cautarea fericirii

14.01.2012

 

Astazi mi-am inceput ziua devreme, plecata fiind deja de la ora 7 dimineata, ca sa mai gasim loc la biserica. Astazi am facut un parastas pentru tata..deja au trecut 6 ani. Oaleleeee ce de vreme a trecut, parca mai ieri il vedeam intrand pe usa cu un zambet larg. Ah ce om, m-am gandit sa-i dedic un post, cand voi fi pregatita sa vorbesc despre el…acum, chiar amintirea lui ma lacrimeaza. Am stat in biserica ascultand slujba si in mintea imi dansau imagini cu fel de fel de momente petrecute alaturi de tata. Cum se juca cu Bobby (catelul mamei..fost si el), cum radea mai mereu, ce silueta subtirica avea si ce barbat frumos si destept a fost, plin de suflet sa dea pe afara.

Slujbele din biserica au ceva aparte, chiar daca evocam un moment trist..totusi mi s-a instaurat o liniste sufleteasca, pe care numai acolo o simt. Sa fie incarcatura spirituala? Sa fie energia degajata de la atatea suflete in rugaciune? Sa fie biserica insasi? Icoanele si preotii…vocile lor cantand psalmii…e tare frumos si linistitor in biserica. Am constatat ca este chiar inaltator. Aseara o luasem pe panta alunecatoare..curgand usor la valea plangerii…Oops! Mi-am zis: Ia sa vedem daca putem? Si putem, dar e greu, ne e frica si abandonam..asa e omu’ deh…

Dupa slujba am alergat incolo si incoace sa impart pachetele, iar apoi am ajuns acasa..dar nu am avut stare. Asa ca am plecat in Parcul Circului..parcul meu de suflet. Acolo am prins un pic de “facut bine”..m-am linistit pe deplin, m-am asezat la soare si m-am incarcat cum se spune, m-am luminat nitel…cum si ce.

Am intalnit un domn cu un catel. Era un domn inalt si robust, iar catelul tare mititel si dragalas. Nu m-am putut abtine, pentru ca asa sunt eu, trebuie sa mangai toti cainii pe langa care trec…si m-am aplecat la catel sa-l iubesc putin. Dar domnul a fost atat de dragut, incat l-a ridicat, astfel incat eu sa ajung sa-l mangai si el sa ma pupe…aoleu si ce pupat si ce iubit, incat i-am spus domnului : iata un adevarat antidepresiv…mai catel, tu esti pastila mea antidepresiva pe ziua de azi…si domnul a inceput sa rada, de parca era cutremur, hohotea atat de tare, incat nu m-am putut abtine sa nu mor de ras si eu. A fost atat de incantat de comparatia mea, incat a ras cu lacrimi. Si credeti-ma, catelul era de toata isprava..un scump si un drag, numai cand ii priveai ochisorii senini, iti umplea sufletul de bucurie. Domnul mi-a povestit cu cata tristete a trecut prin ultima perioada, el si sotia dumnealui, deoarece au avut o catelusa care le-a murit, era batraioara si ii venise timpul. Mi-a povestit cat au suferit amandoi si cat de mult au plans. Pana intr-o zi, cand un prieten le-a adus aceasta dulce mogaldeata (seamana bine cu cel din poza), plina de iubire, pe nume Toto! Nu mai stia cum sa pupe mai mult si sa iubeasca. Domnul, mi-a povestit cum li s-a schimbat viata de cand il au pe Toto, cat sunt de fericiti, de parca fetita lor, din raiul animalelor, le-a trimis acest catel antidepresiv! Mi-a spus ca toata lumea din jurul lor, ii felicita pentru schimbarea in bine : Vai Domnul X, dar cat de bine aratati..mai ieri erati doar o umbra.

Animalele ne dau niste lectii de viata, incat ne ingenuncheaza la propriu in fata sinceritatii si daruirii lor. Asa risipa de dragoste rar am mai vazut…Nu vreau sa amintesc faptul ca ele nu stiu sa tradeze, nu stiu sa minta, nu stiu sa-ti “infiga un cutit pe la spate”..ele nu au astfel de character. Si se bucura sincer cand te vad..mor de dorul tau cand nu esti acasa si te simt atunci cand esti suparat.

Ma gandesc la fericirea cautata..iata cum o clipa atat de simpla, mi-a adus atatea zambete, incat am simtit fericire. Nu am platit bani, nu am facut eforturi..doar ce am primit-o si am multumit pentru ea.

M-am simtit atat de minunat, incat nu-mi vine a crede ziua de ieri..dar este posibil sa fie si vorba aceea : una calda una rece.

Bucuriile vin, trec pe langa mine sub felurite forme, din pretenii mei buni, din oamenii dragi alaturi de mine..din mici intamplari bucuracioase tare!

Toto iti multumesc!

Si nu pot incheia aceasta zi fara sa ma gandesc la buna mea prietena, care aseara mi-a ascultat ofurile mele , mii si mii, cu rabdarea ei din totdeauna si dragul ce mi-l poarta. Iata ce rasfat mi-a trimis..incat nu numai ca mi-a placut sa ascult, dar zau ca mi-a placut tare tare mult sa si vad…si ce mai tip Garou asta…ce mi l-a mai prezentat. Ce ochi, ce alura si ce tinuta all black..cum sa nu te bucuri si sa nu zambesti cand vezi si asculti asa un barbatel frumos?

Trebuie sa vi-l prezint si voua..sa va incante si pe voi dragii mei prieteni, care imi sunteti companie in drumul meu in cautarea fericirii.

Belle – Cocosatul de la Notre Dame

http://youtu.be/KUXGVfmrEN4

Toto cel vesel

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Toto…cred ca una din marile binecuvantari ale noastre pe pamant o repriezinta prietenia unui catelus. Nu exista iubire mai mare, mai dezinteresata, decat iubirea unul catel. Iti daruieste absolut tot si nu cere in schimb nimic. Avem multe de invatat de la un catelus. Oamenii sunt caini. Se fac caini…si cainii raman mereu omenosi.

    Hai sa-mi spui daca stii asta:

    Mie mi se pare divina…fara cuvinte…spune enorm…Nu?

  2. Daca oamenii ar ramane mereu copii…
    Dragostea oferita de un catel este incoparabila..un om niciodata nu se va darui in acest fel si totusi avem nevoie sa traim intre oameni, avem nevoie de dragostea lor, chiar daca uneori in loc sa daruiaca, acestia…doar consuma…
    Multumesc pentru acest clip minunat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s