Amor…deraiat

Standard

Mi-ar placea sa ma plimb prin nameti inalti pana la genunchi. De ce nu ninge? Ce bine ar fi sa razbat prin mici poteci si sa calc apasat pe zapada afanata. Unde sa merg? Dar ce conteaza..important e sa merg drept inainte!Aerul rece de afara, te impinge cu nesat sa intrii in casa. E frumoasa si iarna cateodata…cand te inteapa in obraji si simti ca parca plesnesti de sanatate. Devii rosu si frumos dintr-o data!

Imi place caldura si confortul casei mele…ce nu-mi place, este ca tu acum nu esti in ea. Dar nu esti acum…insa asta nu inseamna ca nu ai „amprentele” lasate pe aici in mici dezordini, frumos aranjate…pe ici…pe colo.

Chiar si parfumul tau se afla in amprente, imprastiate pe fata de perna…pe prosopul care imi este partener in toate noptile…de cand ai plecat de la mine. Simt in nari parfumul pielii tale…simt pe varful limbii gustul sucului de lamaie…si acum simt inca senzatia dulce acrisoara a atingerii limbii mele, pe parul tau. Ce erotism ascuns in mici gesturi…intr-o atingere a mainii, intr-un mic sarut…intr-o imbratisare.  Imi plimb palmele peste cearceafuri..si simt inca urme ale sudorii…urme ale unei pasiuni tulburatoare…exprimate in gesturi tandre si salbatice in acelasi timp…gesturi de dorinte ascunse in cele mai secrete unghere. Nici nu ma intreb unde este…eu o stiu unde este, simt, ea se propaga de la distanta, transmite…este pentru mine. Imi este chiar teama sa le intind…sa le scot la aer. Nu vreau sa scutur iubirea..nu vreau sa-i risipesc aromele nestavilite…si implinite. Imi afund capul in cearceafuri si perne si te simt inca acolo, inchid ochii si imi inchipui bratele tale cum ma cuprind vartos…esti al meu…in acel moment numai al meu. Sufletul si trupul meu, simt cu nesat tot acest transfer de simtaminte…tot acest tumult de preaplin de amor…parca acumulat sa erupa intr-un singur moment al meu…al tau..al nostru. Doar al nostru.

Totul se pierde atat de repede…se risipeste ca un nor, dupa ce s-a stors de ploaie. Viata revine la normal…si la amar, aceeasi umbra trecatoare…printre rujuri rosii si farduri aprinse….de fel si fel de vietati, care mai de care mai luminoase, mai dornice, mai frumoase…mai arzatoare…mai fragede…mai Unice.

Si pasiunea care mai ieri a dat viata unor trairi fierbinti…unei lumini de vis in ochii mei albastri…acum zace pe undeva, deraiata intr-un singur martor al scenelor salbatice…un amarat de prosop inmiresmat…ca el singur sa mai aminteasca palpabil, a ceea ce a ramas in trupul meu…dureros de frumos.

Stau cu barbia sprijinita in palma si cu un cot pe fereastra si privesc o strada frumos luminata. Vad silueta ta eleganta, sprintara si voioasa..parca alunecand pe asfalt si-mi spun…eu merit acest barbat cuceritor? merit sa ma iubeasca acest Don Juan…cu buze dulci si vorbe de duh? Eu merit ca acest frumos barbat sa-mi spuna intr-o zi: esti frumoasa? Eu merit sa fiu iubita de el?Eu merit atentia lui si gura lui sa ma sarute iar si iar? Cine sunt eu in viata lui? Sunt cineva?

De fapt dorinta mea cea mai mare este….sa fiu in viata lui. Sa stiu ca sunt. Sa simt ca sunt. Sa simt ca exist pentru el.

Anunțuri

Despre clauclaudia

Cineva tare drag mie, mi-a spus odata ca as avea talent la scris...si ca ar fi bine sa incep sa insailez cate ceva...sa insir cuvinte ca margelele pe ata...sau sa le cos in urma acului, ca ceva ceva tot o iesi. Habar nu am daca am talent la scris...dar stiu clar ca imi place sa scriu! De multe ori vad imaginile cum imi danseaza prin fata ochilor..si atunci trebuie...musai sa le aliniez pe "hartie".

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s