Mica poveste de familie

Standard

Sa scrii despre copilarie este cel mai usor! Nu cred ca exista om, care sa

nu aibe vreo snoava de povestit, vreo nazbatie, pe care a facut-o cu inconstienta in copilaria lui.

Eu am fost un copil tare nebun. Am crescut cu strabunica mea, o femeie dintr-o bucata, nici prea prea, nici foarte foarte…pacat ca acum memoria mea este cam golita de amintirile ei, insa da…ea are ceva de povestit, ea a avut istorii.

Nascuta fiind in  1916, exact in timpul razboiului..va dati seama. A fost o vrednica croitoreasa in Rosiorii de Vede si a fost casatorita de doua ori. Prima ei aventura in ale iubirii, a avut-o cu un arendas grec…daaa…sunt din neam de greci, asa cum ii placea ei sa spuna. Cine ma vede pe mine atat de blonda, nu va crede in veci asta! Eii, ea fiind o femeie frumoasa foc, o creola cu parul negru taciune si ochii la fel de negri si de isteti, privirea agera si atenta la orice. Avea un par lung si frumos, impletit in doua cozi si…asa cum era moda pe atunci, cozile si le lega la spate, intr-un fel de coada unica mai groasa, dar legata cu un fel de funde facute din in.

Iubind arendasul si fiind mereu certata de mama ei, ca nu e bine, ca ala nu e om si ca e grec deh…nu roman!!! si ca asa si pe dincolo, ca toate mamele, care se pun de-a curmezisul, cand vine vorba de dragostea odraslei. Ce s-a gandit Elionora mea (acesta fiind numele ei)…sa se ascunda intr-un cotlon si sa-si taie o coada, in semn de protest! Aoleu…cand a vazut-o mama ei, sa o omoare si nu alta. In acele vremuri era musai sa ai par lung (cum de fapt este si normal la o femeie), musai impletit in cozi…parul scurt era ceva de nedefinit, o batjocura!

Nu a fost chip sa o induplece pe mama…asa ca…arendasul a furat-o de acasa, de la parinti! Pur si simplu, a luat-o cu el si asta a fost tot…au fugit in alta parte, s-au ascuns si s-au iubit, cu off-uri multe si nabadai…pana cand a venit pe lume bunica mea. Fiind neam de greci, au botezat-o Elefteria (libertate). Nitel belsug, un pic de munca si trece timpul. Se prapadeste bietul grec si draga mea strabunica, ramase singurica cu un copil destul de mic, fara de ajutor si in voia sortii.

Intamplarea sau soarta..asa cum se spune, a facut ca ea sa intalneasca un alt barbat…pe Ion macelarul. Eiii si ce viata buna a inceput sa duca. Ii trimitea acasa, tot ce-i dorea inimioara, aveau de toate , aveau iubire si intelegere. Elefteria crestea frumos, era atat de frumoasa, mladioasa…ca o trestiuca. Cu o piele alba si pura, un par negru lucios, aproape albastru. Insa era o fiinta retrasa, cuminte…prea cuminte. Stinghera si linistita. Bunia Elionora (asa o alintam noi nepoatele), spunea mereu ca, e o “coabe fata asta”. Ea o trimitea la macelar, cu bilete in care ii specifica ce doreste sa-i aduca acasa, ce bucatele si ce era mai bun si mai ales…iar Elefteria mergand pe langa garduri, ascundea biletelele intre uluci..si ajungeala Ioncu mainile goale “ nu ti-a dat maica-ta un bilet?  “Pai…nu” sau “pai…l-am pierdut” sau “pai…l-am scapat pe jos”. Ea nu vroia niciodata sa manance carne…mereu cerea fasole…spre disperarea Buniei…”asta mereu a cobit, fa!” si foarte repede s-a stins si macelarul…asa a ramas vaduva Elionora Bunia, pentru a doua oara. Pe acea vreme carnea era semn de bunastare..nu oricine isi permitea sa manance carne.

Fiind inca tanara si frumoasa, a fost indelung curtata, insa ea nu a mai dorit inca o casatorie. Mereu spunea ca “nu are noroc si pace!”. Ramanand singura a fost nevoita sa munceasca, sa lucreze croitorie si sa o invete aceasta meserie si pe Elefteria. Si asa erau ele doua croitorese. Dupa putinele amintiri, pe care le mai am eu…din povestile ascultate cu mare drag, in copilarie, tin minte ca venise razboiul, nu aveau ce sa manance, era foamete mare.

Dupa spusele ei, o intamplare a marcat-o. stateau intr-o casuta din periferia Rosiorilor, fiind singure in casa si moarte de foame, aud strigate la poarta. Cand ies sa vada cine este, la poarte sedea un barbat tanar, necunoscut si foarte frumos. Acesta zambea la ele si le-a oferit o paine mare, rotunda si coapte bine. Au iesit amandoua si au luat painea tremurand de emotie. L-au blagoslovit pe om, l-au invitat sa intre si s-a manance cu ele din paine, insa acesta a plecat, in necunoscut, asa cum a venit. Nimeni nu stia cine este, de unde vine si unde s-a dus. Bunia mea, de atunci incolo, de cate ori spunea povestea asta, avea intiparit in memorie, ca acel om a fost Dumnezeu. Eu copil fiind, am acultat de multe ori, aceasta intamplare, chiar o puneam sa-mi mai povesteasca odata, imi inchipuiam painea aceea gustoasa, calda, cu coaja aramie si crocanta. De atunci incoace, cand cineva imi vorbeste de paine, ma gandesc la acea paine. Asa am conturat-o eu in mineta mea de copil si asa mi-a ramas tot acolo si acum.

Elefteria ajunsese fata de maritat. Era frumoasa tare si curtata de multi baieti, care mai de care. Dar Bunia, nici nu vroia sa auda!!! Ea trebuia sa se marite “bine” sa le scape de saracie si sa ajunga cineva, neam de boier!!!

Si uite asa, din vorba in vorba…a ajuns petia la urechile lui Tataitzu (Ionel). Ionel era un domn, desi era un biet si amarat fochist. Mai fusese casatorit…ba! Chiar mai avea doi copii din prima casatorie. Insa fosta si copii stateaula Hunedoara, locul lui de bastina. Insa Ionel a venit in Bucuresti sa-si caute norocul. Avea 34 de ani, statea cu chirie in niste camarute din Pantelimon. A auzit el cum, necum…cala Rosiori, e o fata de maritat, cuminte, frumoasa, fata mare! Norocul lui a fost ca in acea perioada a castigat o suma frumusica de bani la loterie. Pai ce s-a gandit el, prezentabil era, era om “de lume”, ii placeau fineturile…si din banii castigati s-a elegantit si s-a aranjat, cu sase costume de haine, camasi elegante si pantofi pe masura. A plecat in petitla Rosiorisa-si gaseasca mireasa pe Elefteria mea. Ea avand in acea vreme, cam 20 de ani.

Ajuns acolo ferchezuit, parfumat, barbat frumos, blond, cu ochii albastri, inalt si bine…Bunia  a cascat niste ochi!!! I-a placut, el fiind un domn, un elegant…s-a dat mare la soacra in fel si chip. La fiecare vizita, Tataitzu isi schimba costumele lui cele noi si camasile si tot felul. Arata ca din reviste. Azi asa,maineasa…Bunia a fost cucerita! “Gata maica..asta e al tau!” aoleu..tragedie…Elefteria nu il vroia si pace…ea era indragostita de un baiat de pe acolo…dar nu a fost chip, ca Bunia sa fie induplecata. Saraca de ea, a cazut in capcana falsei avutii…si uite asa si-a maritat odorul cu Ionel Tataitzu.

Au venitla Bucuresti…si cand colo, ce sa vada..saracie, camarute mititele dar frumos ordonate, Tataitzu fiind un mare tipicar, curat si foarte ordonat. Nu tu boierie…ci doar niste costume chic, asezate in sifonier.

Ce sa mai faca…au dus viata asa cum s-a putut, sa fi fost iubire…sa fi fost ceva dragoste, nu stiu nici acum. Ceea ce am vazut atunci, fiind prea mica nu le-am inteles atat de bine. Nici eu nu stiam la acea vreme, cum ar fi o viata normala de familie. Dar asta ar fi o alta poveste…poate o voi scrie tot aici, inca nu stiu.

Cert este ca acesti bunici ai mei, au avut cinci copii, din care doi s-au prapadit de mici. Ceilalti trei fiind mama Rodica, matusa mea Nina si unchiul meu Puiu (Goitza, cum era alintat in familie).

Mitzuna (asa am botezat-o noi nepoatele pe Elefteria), nu stia sa faca nimic in casa, nu stia sa gateasca si nici curatenie nu stia. Mereu Bunia a protejat-o…ca sa se marite bine, sa fie fina si eleganta. Dar Tataitzu facea totul, el facea de mancare, el facea curatenie. Au deschis in camaruta din fata casei o tutungerie…iar Mitzunica vindea acolo fel de fel. Am si acum amintiri cu acel “debit”…eu fiind asezata pe tejghea, simt in nari mirosul de tutun si vizualizez o dusumeaua de culoare maron inchis, lucioasa si curata. Cred, dar nu sunt convinsa ca, ma ruga Mitzuna sa omor muste cu o paleta. Si mai era agatata de tavan, un fel de banda lipicioasa, care atragea mustele. Acestea fiind lipite acolo, imi provoca repulsie, cand le vedeam. Cat sunt de ciudate amitirile copilariei…ai fi tentat sa crezi, ca iti aduci aminte numai frumuseti, povesti cu printi si printese…

Ca sa inchei povestea, sau sa o inchei acum si sa o continui alta data…Tataizu s-a imbolnavit, a facut o congestie cerebrala si a stat imobilizat zece ani de zile. Aveau stransi bani si au cumparat un apartament foarte frumos, in cartierul Balta Alba. O zona frumoasa in spatele Policlinicii Titan. Eu si verisoara mea Oana, am petrecut ceva timp din vacante acolo la ei. Mergeam in parcurile din zona si ne jucam toata ziua. Dar eu, eu cel mai mult stateamla Buniamea cea draga

De fapt eu am fost crescuta de Bunia, incepand cu varsta de sase luni am vazut lumina ochilor la ea in camaruta din Foisorului…am uitat sa va spun ca dupa casatoria Elefteriei a parasit si ea Rosiorii si s-a mutat in Bucuresti, intro camaruta din Foisorului, unde a locuit pana cand a inchis ochii. Si acum, gandindu-ma la ea, plang si simt un dor de ma seaca. Simt in adancul inimii, fara sa-i fac o ofensa mamei, ca Bunia a fost cea mai importanta persoana in viata mea…asa cum era ea…mai de mahala…era o femeie buna si ma iubea atat de mult. Eu am pierdut rasfatul in viata asta…odata cu pierderea ei. De atunci nimeni nu m-a mai rasfatat asa.

Si uite asa, intr-o zi s-a prapadit Tataitzu…iar dupa cativa ani s-a prapadit si Mitzuna…dupa ei, la scurt timp s-a dus si Puiu, unchiul meu…iar mama si sora ei s-au instrainat.

Fara a fi trista, incetand a plange…ma bucur in sufletul meu ca i-am avut pe toti, asa cum au fost ei…au fost familia mea.

Anunțuri

Despre clauclaudia

Cineva tare drag mie, mi-a spus odata ca as avea talent la scris...si ca ar fi bine sa incep sa insailez cate ceva...sa insir cuvinte ca margelele pe ata...sau sa le cos in urma acului, ca ceva ceva tot o iesi. Habar nu am daca am talent la scris...dar stiu clar ca imi place sa scriu! De multe ori vad imaginile cum imi danseaza prin fata ochilor..si atunci trebuie...musai sa le aliniez pe "hartie".

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s